CUM ESTE FOLOSIT TERMENUL MÂNTUIRE ÎN SCRIPTURI

R 5078 W. T. 1 august 1912 (pag. 249-250)

Criticii radicali și evoluționiștii întâmpină multe dificultăți în străduința lor de a ascunde de oamenii obișnuiți faptul că teoriile lor sunt diametral opuse tuturor învățăturilor Scripturii cu privire la mântuirea umană. Acestor filosofi ai zilelor din urmă nu le place să fie numiți „infideli”, „necredincioși”, dar în efortul lor săptămânal de subminare a credinței, preferă să-și ia textele din Biblie. Dacă teoriile evoluției ar fi adevărate, cuvântul „mântuire” ar fi cu totul nepotrivit. Dacă timp de șase mii de ani omenirea a urcat de la starea de maimuță în sus, spre starea de om perfect, și dacă treptat prin procesul evoluției oamenii vor deveni îngeri, atunci cuvântul „mântuire” ar fi cu totul deplasat dacă li s-ar aplica. Mai bine ar fi lăsați în pace în progresul lor glorios în sus. Ei n-ar mai avea nevoie de Mântuitor, sau Răscumpărător; pentru că potrivit acestei teorii, omenirea n-a fost pierdută niciodată — niciodată n-a căzut de la perfecțiune.

Dar afirmația Bibliei este chiar inversul teoriei evoluției. Scripturile ne învață că omul a fost creat perfect și sfânt, în asemănare morală cu Făcătorul lui. Ea declară că atunci când a fost în încercare pentru a se hotărî dacă viața și favorurile lui pot continua veșnic, Adam a păcătuit și a fost condamnat la moarte. Ea ne spune că Dumnezeu, prin Isus, a făcut pregătire pentru recuperarea omenirii din starea de păcat și moarte în care a căzut; că lucrarea lui Isus este în primul rând aceea de satisfacere a Dreptății; că El a murit, Cel drept pentru cei nedrepți, și că păcătoșii vor fi împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său. Biblia învață că procesul de răscumpărare, această mântuire a omenirii din păcat și moarte, a început deja prin aceea că Cristos Și-a dat viața ca Preț de Răscumpărare, și a fost înălțat și declarat ca Mântuitorul, Dătătorul de viață al lumii.

Dar lumea încă n-a fost mântuită. Ea zace în Cel Rău. Satan este încă „Prințul acestei lumi”. Păcatul și moartea domnesc. Lumea are numai făgăduința divină care a fost dată lui Avraam, dar despre care majoritatea omenirii nici nu știe măcar. Acea făgăduință este totuși sigură — că în cele din urmă toate familiile pământului vor fi binecuvântate prin Mesia; și pentru a efectua această mântuire, Mesia va stabili la timpul potrivit o glorioasă domnie a dreptății, Împărăția lui Dumnezeu sub toată întinderea cerurilor. Ea va conduce, va cuceri, va distruge păcatul, moartea și tot ce este contrar dreptății divine și celor mai bune interese ale omenirii. Astfel, în final pământul va fi umplut de cunoștința Domnului (Isaia 11:9), și orice genunchi se va pleca și orice limbă va mărturisi pe Domnul (Isaia 45:23). În acest fel va veni glorioasa ocazie de mântuire prin cunoașterea Domnului și a voinței Sale. Ieremia 31:34.

Cei care vor dori să facă voia lui Dumnezeu, vor fi ajutați de Răscumpărătorul să cultive astfel un caracter drept. Acel ajutor va include o ridicare sau mântuire din păcat și din moarte și din toate asocierile îngrozitoare ale imperfecțiunii mentale, morale și fizice. Acea mântuire va fi spre viață, sănătate și putere — mentală, morală și fizică. Și pământul va fi salvat — recuperat de sub sentința sau „blestemul” divin. Spinii și pălămida nu vor mai produce sudoarea frunții; ci pământul își va da roadele și va fi numit „o grădină a Domnului” (Zah. 8:12, Isa. 51:3). Pământul este locul picioarelor lui Dumnezeu, pe care El îl va face glorios. Isaia 60:13.

Dar acea mântuire a omului și a casei și a domeniului său pământesc viitor, este precedată de altă fază sau fel de mântuire. Înainte de a lucra cu lumea, Dumnezeu alege, cheamă, atrage, instruiește o clasă evlavioasă. Prin credință aceștia pot să spună acum despre ei înșiși că sunt mântuiți, deși mântuirea lor nu va fi într-adevăr realizată până când vor avea parte de Întâia Înviere. Acum ei se socotesc trecuți de la moarte la viață ca Noi Creații, frați în Cristos, copii ai lui Dumnezeu. În toată această stare glorioasă cei sfințiți vor intra prin schimbarea învierii lor, având astfel un transfer de la natura și stările umane, la natura și stările spirituale (cerești).

Astfel, în cele din urmă vor fi două clase de mântuiți — două clase mântuite din stările păcatului și morții care predomină acum:

(1)Biserica schimbată de la natura pământească la cea divină. 1 Cor. 15:51-54.

(2)Cei doritori și ascultători din lume, care, de-a lungul domniei glorioase de o mie de ani a lui Mesia, vor fi treptat schimbați, nu la o natură diferită, ci din imperfecțiune la desăvârșirea naturii umane. Fapt. 3:19-21.

Între timp, toți cei răi cu voia, neascultători sau rebeli, vor fi complet distruși în „Moartea a doua”, „ca niște animale fără minte”. 2 Petru 2:12.