PREDICAREA ÎMPĂRĂȚIEI

Matei 9:35 - Matei 10:15

Cine vă primește pe voi, Mă primește pe Mine; și cine Mă primește pe Mine, primește pe Acela care M-a trimis pe Mine.” Matei 10:40.

R 5075 a W. T. 1 august 1912 (pag. 247-248)

În studiul stabilit pentru astăzi avem mai mult despre Împărăție. Isus nu numai că a predicat Împărăția, așa cum spune lecția noastră, dar dându-Și seama că lucrarea Secerișului Veacului Iudeu era mare, a trimis pe cei doisprezece apostoli, câte doi — să propovăduiască, ce? Ascultați! A zis: „Împărăția cerurilor este aproape”.

În timp ce Mântuitorul scotea draci și vindeca bolnavi, nu pentru a face o lucrare de restabilire și vindecare generală, ci pentru a permite oamenilor să audă Mesajul pe care Îl predica și pentru a ilustra lucrarea de vindecare și restabilire pe care o va face la timpul potrivit Împărăția Sa, El le-a dat aceeași putere și apostolilor Săi, motiv pentru care le-a dat apostolior Săi să vestească același Mesaj.

Le-a spus că Secerișul era mare iar lucrătorii erau puțini, și a sugerat că era privilegiul lor să observe acest lucru și să fie cu atât mai energici cu cât „câmpul” era mare și cei ce seceră puțini; dar între timp să-L roage pe „Domnul Secerișului să trimită lucrători”. Adică, El dorea ca ei să simtă o măsură de responsabilitate în lucrare, chiar dacă El însuși era Domnul Secerișului și chiar dacă El era Cel răspunzător. Tot așa, Învățătorul nostru vrea ca fiecare dintre noi să avem un mare interes în lucrarea Secerișului în desfășurare acum la sfârșitul acestui Veac, și în mod asemănător să ne rugăm pentru mai mulți lucrători, în vestirea asemănătoare, „Împărăția Cerurilor este aproape”.

Acești mesageri ai Împărăției nu trebuiau să meargă la Neamuri, ci doar la „oile pierdute ale casei lui Israel”, a zis Domnul nostru. De ce? Nu iubea El Neamurile? Avea prejudecăți Domnul Isus, așa încât să-I pese doar de națiunea Sa? Nu, răspunsul e altul. Legământul lui Dumnezeu promitea seminței lui Avraam binecuvântatul privilegiu al poziției de Mesia. Isus a fost Sămânța lui Avraam în special, și Mesia. Dar Dumnezeu avea în minte un alt aspect în legătură cu acea poziție de Mesia, despre care Avraam n-a știut; și anume, că El va avea asociați cu Mesia în Împărăție pe alții care să aibă parte de slava, cinstea și nemurirea Lui. Totuși, acest privilegiu binecuvântat, pe care Avraam nu l-a putut înțelege pe deplin, Dumnezeu l-a împlinit față de copiii lui, atât de complet ca și cum ar fi fost specificat în făgăduință. Dumnezeu va respecta atât spiritul angajamentului Său cât și litera acestuia. Prin urmare, nici o favoare nu putea merge la Neamuri până când Israelul natural își primea și își folosea ocazia în măsura în care voia.

SECERIȘUL ATUNCI ȘI ACUM

Un alt motiv pentru care nu le-a fost oferită Neamurilor binecuvântarea, a fost că trebuia să fie o lucrare de seceriș, și nu de arat, grăpat sau semănat care nu fusese făcută cu neamurile, ci numai cu evreii. Prin urmare, era potrivit ca Secerișul, care aparținea evreilor, să se limiteze la ei. Ceea ce s-a făcut pentru neamuri a fost semănarea seminței, așa cum este reprezentat în pilda cu Grâul și Neghina.

Noi însă ne aflăm acum în Secerișul Veacului Evanghelic. Acum nu se seceră printre evrei, nici printre păgâni, nici în lume în general. Secerișul se face printre cei la care s-a făcut semănatul — lucrarea de seceriș aparține de creștinism - în oricare parte a lumii a fost făcut cunoscut, primit și mărturisit Mesajul Evangheliei. Aceasta, prin urmare, este o sugestie pentru noi, că Domnul vrea să se facă secerișul mai cu seamă printre cei care declară că sunt poporul Său, Israelul Spiritual nominal. Trâmbița trebuie să sune în Sion, ca să trezească pe cei care stau comod în Sion.

Isus a instruit în mod special pe secerătorii acelui Seceriș, să meargă cu deplină încredere în providența divină. Ei n-au fost însărcinați să cerșească sau să facă colecte, după cât arată relatările. Prin urmare, ei au presupus că trebuiau doar să accepte ce era oferit voluntar. Dacă nu erau primiți cu ospitalitate, trebuiau să considere că voia Domnului era ca ei să meargă în altă parte. Ei au fost trimiși să caute pe cei vrednici; ei trebuiau să aibă în minte acest lucru. Mergând din casă în casă, în inimile lor, dacă nu pe buzele lor, trebuia să fie o rugăciune, că dacă acolo exista cineva vrednic, pacea lui Dumnezeu și pacea lor să fie acolo. Dacă nu, ei să ia binecuvântarea cu ei, ca să o acorde celor mai vrednici, când îi vor găsi. „Dacă cineva nu vă va primi, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieșiți din casa sau din cetatea aceea, și să scuturați praful de pe picioarele voastre”.

„MAI UȘOR PENTRU SODOMA”

Isus a declarat că în Ziua Judecății va fi mai ușor pentru Sodoma și Gomora decât pentru cetatea care refuză să primească pe reprezentanții Săi. Ce înseamnă aceasta — „mai ușor”? Aceasta înseamnă că tratamentul va fi mai ușor, în orice caz. Dar de ce mai ușor pentru Sodoma și Gomora și pentru alții în Ziua Judecății?

Declarația lui Isus a fost că, exceptând puținii evlavioși care au primit cu bucurie Mesajul Său, restul oamenilor din acel timp au fost mai împietriți și mai condamnabili în ochii lui Dumnezeu decât cei din Sodoma și Gomora, al căror păcat a fost de un fel diferit. Să observăm acest aspect. Fără îndoială păcatele Sodomei au fost grave în ochii lui Dumnezeu și ai tuturor oamenilor buni. Dar gândiți-vă! Păcatul neglijenței în ce privește gloriosul Mesaj al Împărăției este în ochii lui Dumnezeu un indiciu al unei stări și mai josnice a inimii, al unei persoane și mai rele, una pentru care este mai puțină speranță de mântuire ulterioară.

Sodomiții menționați de Isus n-au fost luminați așa cum au fost cei care au trăit în zilele Lui, totuși El declară: „A plouat foc și pucioasă din cer, și i-a distrus pe toți” (Luca 17:29). Și aceasta s-a întâmplat cu aproape douăzeci și cinci de secole înainte de nașterea lui Isus; totuși, El declară că acei sodomiți nu fuseseră judecați până în timpul acela — judecata lor era încă în viitor; și „în ziua judecății va fi mai ușor” pentru ei decât pentru oamenii din Betsaida și Horazin. Sodoma a păcătuit grav, dar ei au avut puțină lumină, practic nicio cunoștință despre Dumnezeu.

ZIUA JUDECĂȚII

Dar de ce să aibă vreodată sodomiții o Zi de Judecată? N-au fost ei judecați, condamnați, distruși? O, da; dar atunci, toți oamenii, Adam și toți din rasa lui au fost judecați și condamnați. Acei sodomiți au fost condamnați la moarte înainte de a se fi născut, așa cum sunt toți copiii lui Adam — născuți în păcat și „concepuți în nelegiuire”. Pedeapsa păcatului care a venit peste Adam i-a atins pe ei așa cum ne-a atins și pe noi. Singurul lucru care a venit peste sodomiți în mod special, pe lângă ceea ce vine peste toată omenirea, a fost că ei au murit de o moarte violentă, probabil însoțită de mari suferințe.

Apostolul ne spune că prin această distrugere ca pedeapsă divină, ei au fost făcuți exemplu al soartei finale care va veni peste toți cei care vor respinge harul lui Dumnezeu și vor muri în Moartea a Doua (2 Petru 2:6). Totuși, sodomiții și toți urmașii lui Adam sunt incluși în lucrarea de Răscumparare a lui Isus. Prin urmare, ei nu sunt mai morți decât Avraam, ci dorm doar cu părinții lor, așa cum Avraam doarme cu părinții săi, așteptând dimineața glorioasă, când Răscumpărătorul lui Adam și al rasei lui Își va lua marea putere, va stabili Împărăția, va lega pe Satan, va glorifica Biserica și va începe lucrarea Sa de binecuvântare a lumii.

Binecuvântarea lumii va consta în trezirea din mormânt, și atunci va fi o ocazie pentru sodomiți, la fel ca și pentru oamenii din ziua lui Isus, să se ridice din starea lor căzută și păcătoasă, și dacă vor dori, să se întoarcă la deplină armonie cu Dumnezeu și să aibă viață veșnică. În acea glorioasă Zi de Judecată de o mie de ani ( 2 Petru 3:7, 8), pentru sodomiți va fi mai ușor să progreseze decât pentru cei care au respins mesajul lui Isus și al apostolilor. Oricât de căzuți și degradați au fost sodomiții în unele privințe, inima și conștiința lor au fost mai puțin împietrite decât ale celor care au refuzat Mesajul lui Dumnezeu.