CONVENȚIILE DIN TORONTO ȘI WASHINGTON

R 5076 W. T. 1 august 1912 (pag. 245-247)

Începând de duminică, 30 iunie, aproape o mie din cei de „aceeași credință prețioasă” s-au adunat într-o convenție în Parcul Național de Expoziție din Toronto, Ontario, Canada. Vremea a fost ideală pentru astfel de ocazie, și spiritul prietenilor a indicat bucuria lor în Domnul, unitatea scopului lor și credința absolută în marele Creator al Universului. Cei prezenți au fost în cea mai mare parte din Canada, cu toate că a participat un număr destul de mare și din Statele Unite.

Sala de Horticultură s-a dovedit a fi o sală de conferințe splendidă, având o capacitate de aproximativ o mie cinci sute de locuri. Prietenii au fost destul de confortabil cazați în vecinătatea Parcului, și pentru fiecare zi a fost pregătit câte un prânz substanțial, oferind în același timp o ocazie excelentă de socializare și părtășie creștină. Parcul de expoziție este situat în fața lacului, cu o vedere magnifică spre apă, și este amenajat artistic cu poteci șerpuitoare, fântâni arteziene și ronduri de flori.

În astfel de ambianță, chiar de la început, fiecare inimă s-a umplut de laudă pentru cel Atotputernic, și ziua de deschidere a serviciilor a fost în mod potrivit numită „Ziua de laudă”. Vorbitorii zilei au mărit numele Domnului și au descris cu putere programul divin. „Ziua Speranței”, „Ziua Împărăției” și „Ziua Roadelor”, s-au dovedit, fiecare la rândul ei, la fel de interesantă și utilă pentru studenții Bibliei adunați, pe măsură ce le-au fost zugrăvite pentru vederea lor mintală și alte imagini în cuvinte, ilustrând pregătirea minunată a lui Dumnezeu pentru întreaga omenire, și favorurile special rezervate membrilor „Bisericii celor Întâi-născuți”.

La unul din aceste servicii a fost adoptată în unanimitate ideea convenției, „că noi nu aflăm că Biblia învață doctrina unui iad de foc literal, sau a unui loc de foc și pucioasă pentru pedepsirea celor răi, dar că istoria seculară a formării crezurilor Evului Mediu relevă faptul că din diferite motive, fie înțelepte sau neînțelepte, doctrina pedepsei în focul iadului a fost adăugată la Evanghelia care a fost învățată de Isus și de cei doisprezece apostoli. Prin urmare, acum noi respingem fără rezerve învățătura despre un loc, stare sau condiție, a unui iaz literal de foc și pucioasă pentru pedepsirea celor răi, ca fiind total nescripturală, și mai mult, credem din multe mărturii personale că marea majoritate a servitorilor tuturor denominațiilor protestante au respins personal teoria „iadului de foc”, dar pentru așa-zise motive bune, au ezitat să-și informeze congregațiile; și mai mult, credem că din această cauză mii și probabil zeci de mii sunt conduși spre scepticism sau necredință. Facem apel la fiecare servitor din Canada să publice sub semnătură în ziarul său local, o declarație prin care să spună dacă crede sau nu crede că Biblia învață doctrina unui iaz literal de foc și pucioasă, și cerem fiecărui editor să invite pe servitorii din circumscripția lui să se folosească de coloanele ziarelor pentru declarații.

Joi după-masă, „Ziua Roadelor”, a sosit fratele Russell, găsind convenția în toiul ei; iar vineri, „Ziua Secerătorului”, pe bună dreptate, se părea că entuziasmul și zelul au depășit orice ocazie anterioară. Sperăm că mulți dintre Secerători au fost încurajați spre reînnoirea activității în serviciul Domnului pentru anul următor și că alții de asemenea au primit un imbold pentru a intra în unul din departamentele marii lucrări a Secerișului. Sentimentul predominant se pare că a fost exprimat în cuvintele Învățătorului nostru în timpul celeilalte mari perioade de Seceriș, cu optsprezece secole în urmă: „Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii! Rugați deci pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Său”. Matei 9:37, 38.

Sâmbătă a fost numită „Ziua conceperii de spirit”. La finalul serviciului de laudă și experiențe de dimineață, fratele Russell a vorbit convenției despre „Botez - Importanța și simbolul acestuia”. Apoi a urmat un serviciu de botez în lac, unde 97 de adulți și-au simbolizat deplina consacrare până la moarte. Convenția propriu-zisă s-a încheiat conform programului, sâmbătă după-amiază cu o masă de dragoste. Bătrânii adunării din Toronto, toți frații peregrini prezenți și fratele Russell, s-au bucurat de privilegiul binecuvântat de a da mâna cu fiecare din cei prezenți. Cântarea imnurilor potrivite pentru rămas bun și frângerea pânii au făcut scena foarte impresionantă, care nu va fi uitată niciodată.

Deși n-a fost în program, duminică dimineața un mare număr de prieteni s-au adunat din nou în Sala de Horticultură pentru un serviciu de laudă și experiențe, și un discurs al unui frate canadian, urmat de o lecție bereeană. După masă, fratele Russell a vorbit publicului din Toronto la Teatrul Regal Alexandra despre subiectul „Dincolo de mormânt”. Adunarea a avut bună publicitate și deși această sală este mare și ziua a fost extrem de caldă, locul a fost aglomerat la întreaga lui capacitate, și potrivit diferitelor estimări, între cinci sute și o mie au fost întorși de la ușă în imposibilitatea de a obține intrare. Mărturia pentru Adevăr, pentru caracterul și planul lui Dumnezeu astfel dată, credem că poate servi pentru a trezi interesul unora care au auzit pentru prima dată. Atenția acordată a fost mare și la încheiere au fost multe saluturi calde și expresii de bucurie, speranță și plăcere cu privire la „veștile bune de mare bucurie pentru tot poporul”.

ÎN ORAȘUL WASHINGTON

În timp ce în Toronto, Ontario, se țineau serviciile de încheiere, Studenții Bibliei din treizeci și șase de state au intrat în capitala Statelor Unite prin poarta magnifică a Gării Union, menționată anterior în coloanele acestei reviste datorită inscripțiilor potrivite a textelor biblice atât de scumpe inimii cititorilor noștri, care se află deasupra arcadei intrărilor, și anume: „Tu ai pus totul sub picioarele Lui”; „Adevărul vă va face liberi”; „Pustia se va bucura și va înflori ca trandafirul” etc.

Cu trenuri speciale, vagoane speciale, tramvaie și automobile, prietenii au continuat să sosească în număr mare până când, sâmbătă seara, cu o zi înainte de deschiderea convenției, orașul era destul de plin de Studenți ai Bibliei, care au fost repartizați în peste șase sute de case diferite, pensiuni private și hoteluri. Această repartizare a studenților vizitatori, credem că a oferit o ocazie excelentă pentru a se face mărturie pentru Adevăr în fața multor familii și persoane la care altfel n-ar fi ajuns. După câte am auzit, toți au fost cazați destul de confortabil.

Serviciile de deschidere ale zilei au fost ținute în Sala Glen Echo Chautauqua Grounds, și în ciuda căldurii extreme, sala a fost plină până la refuz. Observând numărul extraordinar de participanți, care a suprasolicitat capacitatea sălii Glen Echo Park și a tramvaielor, comitetul de organizare a hotărât că ar fi cel mai bine să transfere majoritatea adunărilor în orașul Washington. În consecință, luni dimineața s-a rezervat Academia de Muzică Washington, o sală frumoasă cu o capacitate de două mii cinci sute de locuri, și marți dimineața la ora 9 aceasta a fost plină până la refuz, cu încă trei sute de locuri pe scenă. Aceasta a condus la rezervarea unei alte săli, datorită aglomerației, pentru care s-au făcut pregătiri în noul și frumosul Templu Masonic, de o mie patru sute de locuri. Pe lângă aceste două locuri, a fost închiriată sala G.A.R. pentru standul de cărți, departamentul colportorilor, oficiul poștal, biroul de informații și un loc de întâlnire pentru cei care au dorit să-și stabilească o întrevedere cu cineva.

Credem că putem vedea mâna conducătoare a Providenței în obținerea acestor diferite săli, care au servit pentru a aduce în atenția publicului dimensiunea reală a adunării Studenților Bibliei. A fost o surpriză pentru mulți dintre locuitorii Washingtonului să afle că existau atâția oameni interesați de studiu biblic, încât să nu-și petreacă timpul pentru vizitarea locurilor turistice sau pentru alte atracții ale acelui oraș frumos, ci dimpotrivă, în ciuda vremii calde, să meargă în număr mare în fiecare dintre săli, la fiecare serviciu, dimineața, după-masa și seara.

Pe lângă serviciile obișnuite, așa cum au fost stabilite în program, luni seara a avut loc o recepție în Sala G.A.R. unde au participat șase sute. O altă recepție, de natura unui discurs ținut de fratele Russell, a avut loc marți seara la Academia de Muzică, sală care a fost plină până la refuz. Miercuri seara, la Academia de Muzică a avut loc o adunare de rugăciune foarte înălțătoare, unde au participat în total două mii cinci sute de persoane. Toate mărturiile au dovedit o remarcabilă creștere în har și în cunoșterea Domnului, și o dorință de a „lăuda PE DOMNUL pentru bunătatea Lui și pentru lucrările Lui minunate față de fiii oamenilor”. Ps. 107:8.

Un alt aspect care n-a fost în programul obișnuit a fost „Serviciul lucrătorilor creștini”, joi după-masă în sala Glen Echo, unde au fost prezenți peste o mie. Discursul fratelui Russell despre botez vineri dimineața a fost ascultat cu interes în liniște, și la încheierea acestuia, 167 de persoane adulte și-au exprimat dorința de a-și simboliza botezul lor în Corpul lui Cristos prin scufundarea în apă. După ce le-a adresat personal câteva cuvinte și le-a întins mâna dreaptă a părtășiei fiecăruia dintre candidați, aceștia au fost conduși la piscina de la baza impozantului Monument al lui Washington, unde ceremonia a fost făcută cu demnitate și solemnitate potrivită.

Seara fratele Russell s-a adresat unei adunări minunate de Peregrini, bătrâni și diaconi, la Academia de Muzică, și se pare că toți s-au bucurat, s-au întărit și s-au încurajat foarte mult prin remarcile bazate pe textul: „Luați seama dar la voi înșivă și la toată turma în care v-a pus Duhul Sfânt supraveghetori, ca să păstoriți biserica lui Dumnezeu, pe care a câștigat-o cu sângele Celui al Său”. Fapt. 20:28.

Ziua Secerătorilor, cu entuziasmul ei obișnuit, a reunit pe lucrătorii Colportori pentru a afla mai multe despre privilegiile minunate ale perioadei în care trăim. Cuvintele Învățătorului, consemnate de sf. Ioan, par să exprime cel mai bine sentimentele acestei zile binecuvântate de la Convenție: „Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis, și să împlinesc lucrarea Lui. Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicați-vă ochii și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș. Cine seceră, primește plată și strânge roadă pentru viața veșnică, pentru ca și cel care seamănă și cel care seceră să se bucure împreună”. Ioan 4:34-36.

La unul din serviciile de la începutul Convenției, a fost prezentată și aprobată unanim de către Studenții Bibliei adunați la Glen Echo, o rezoluție asemănătoare celei de la Convenția din Toronto, de respingere a doctrinei Veacurilor Întunecate — chinul veșnic pentru aproape întreaga omenire. Deja am aflat despre discuțiile considerabile provocate printre diferiții clerici din toate părțile țării.

Ziua Sfințirii a încheiat această ultimă convenție, și din nou trebuie să spunem, „cea mai bună de până acum”. Din cauza numărului mare de participanți, obiceiul de a frânge pâinea și a da mâna cu toți Peregrinii și cu fratele Russell n-a fost considerat realizabil, dar în schimb frații Peregrini și fratele Russell au stat în diferitele puncte ale ieșirii de la Academia de Muzică, luându-și rămas bun de la prieteni în timp ce aceștia cântau „Sfântă-i legătura”, „Domnul vă binecuvânteze”, și alte cântări cu teme asemănătoare. În timpul acesta, ochii multora sclipeau în lacrimi de tristețe amestecată cu bucurie, în timp ce ne luam rămas bun unii de la alții, cu „Domnul să te binecuvânteze”. Să sperăm că ne vom întâlni din nou la Marea Convenție de Sus, unde cu siguranță vom fi dacă vom fi credincioși „Aceluia care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată”.