DREPTURILE DE VIAȚĂ ALE VREDNICILOR DIN VECHIME

R 5073 W. T. 1 august 1912 (pag. 243-245)

Dreptul la viață este un lucru, dar dreptul la viață veșnică este alt lucru. Adam a avut dreptul de a trăi, care ar fi fost veșnic dacă prin ascultare și-ar fi demonstrat vrednicia de a trăi veșnic. La fel este cu Vrednicii din Vechime; când vor fi înviați din morți, ei vor avea dreptul să trăiască, dar numai prin Mijlocitor. Nu vor avea drepturi de viață prin ei înșiși, căci nu există astfel de drepturi decât acelea care sunt recunoscute de Tatăl și de Dreptate. Apostolul Pavel ne spune că Vrednicii din Vechime au deja aprobarea divină. Dar chiar dacă ei I-au fost plăcuți lui Dumnezeu, El nu le-a dat viață veșnică; și chiar dacă-I vor fi plăcuți Mijlocitorului, El nu-i va preda Tatălui, Dreptății, până la sfârșitul Veacului Milenar.

Scripturile spun de asemenea că pentru Dumnezeu toți sunt vii (Luca 20:38), căci din punctul Lui de vedere sunt numai adormiți. (Vezi Deut. 31:16; Ioan 11:11, etc.) Nu numai Vrednicii din Vechime, ci tot restul lumii sunt vii pentru Dumnezeu în același sens, chiar dacă n-au fost socotiți acceptabili. El a făcut o pregătire pentru ei prin Mijlocitor, dar acea pregătire nu va fi completă până la sfârșitul Veacului Milenar. Vrednicii din Vechime, aprobați de Dumnezeu, au avut această mărturie, că I-au fost „plăcuți lui Dumnezeu”, prin aceea că s-au ridicat la standard — perfecțiunea intenției inimii și ascultare după măsura capacității lor. Deși i-a aprobat, totuși nu li s-a dat viață veșnică, nici nu le-a fost recunoscut vreun drept de viață.

Dumnezeu însă a făcut pregătire prin care toată rasa lui Adam va fi răscumpărată și va avea ocazia de a câștiga viață veșnică. Această pregătire, desigur, va cuprinde nu numai pe Vrednicii din Vechime, ci și tot restul omenirii.

VIAȚĂ PRIN MIJLOCITOR

Acest aranjament făcut de Dumnezeu nu-L exclude însă pe Mijlocitor, căci numai prin Mijlocitor va obține lumea, inclusiv Vrednicii din Vechime, viață veșnică. (Singura excepție de la această prevedere a Mijlocitorului este Clasa Bisericii, cei care vin la Tatăl prin Cristos ca Avocat al lor.) Ca atare, Vrednicii din Vechime nu pot veni pe o cale diferită. Ei trebuie să fie recunoscuți de Tatăl prin Mijlocitor; căci nefiind moștenitori împreună cu Cristos, ei trebuie să vină sub cealaltă clasă, în perioada în care Mijlocitorul va lucra cu lumea în ansamblul ei. Procesul lucrării cu lumea în ansamblu va continua, și numai la sfârșitul Veacului Milenar, Cristosul îi va preda Tatălui.

Domnul Iehova a făcut un plan prin care poate lucra cu omenirea prin Fiul Său. Acest plan este că „Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului” (Ioan 5:22). Prin urmare, Tatăl, aparte de Fiul, nu i-a judecat pe Vrednicii din Vechime. Dar ei pot aștepta o binecuvântare la timpul și în perioada lui Dumnezeu — la „timpul potrivit” — când Mesia Își va lua puterea și va începe să domnească; și în special la sfârșitul acelei domnii, când Fiul va fi predat Tatălui Împărăția. 1 Cor. 15:24.

Tatăl nu ia la cunoștință despre acest aranjament pentru binecuvântarea lumii, ci îl lasă cu totul pentru marele Mesia, care va fi Mijlocitorul lor, Marele lor Preot, făcând împăcare, mijlocire. Când mijlocirea pregătită înainte de întemeierea lumii va fi fost împlinită, va fi satisfăcător pentru Vrednicii din Vechime, care vor fi fost „domni pe pământ”, și pentru omenire în ansamblu.

VREDNICII DIN VECHIME SUB MIJLOCITOR

Întrebarea dacă Vrednicii din Vechime vor avea drepturi de viață când vor veni afară, poate fi privită din unghiuri diferite. Potrivit învățăturilor Scripturilor, oricine este perfect este vrednic de viață veșnică. Înțelegem din Scripturi că Vrednicii din Vechime vor ieși din mormânt perfecți, nelipsindu-le nimic. Am fi înclinați să spunem deci, că fiind perfecți vor veni în cadrul aranjamentului divin, că oricine este perfect va trăi. Dar trebuie să reținem că Dumnezeu este Judecătorul tuturor (Evr. 12:23). Dar, chiar și în ceea ce-i privește pe Vrednicii din Vechime, ei nu vor avea relație directă cu Dumnezeu în timpul Veacului Milenar. În mod personal, ei vor fi gata să aibă astfel de relație, dar Dumnezeu în înțelepciunea Sa a văzut potrivit să lucreze cu ei prin Răscumpărătorul, Profetul sau Învățătorul, Preotul, Mijlocitorul întregii omeniri. Și deoarece nu toată omenirea va fi gata să fie predată Tatălui, Vrednicii din Vechime vor trebui să aștepte până când restul omenirii va fi predată în mâinile Tatălui, Marele Judecător al tuturor.

La sfârșitul Mileniului, toată omenirea perfectă va fi predată Tatălui (1 Cor. 15:24). Imediat ce El îi va accepta, vor fi în aceeași poziție în care a fost Adam când a fost perfect. Dar așa cum s-a cerut ca Adam să fie probat, tot așa va fi probată și întreaga omenire în aceeași stare de perfecțiune în care a fost Adam. Dreptatea divină trebuie să le probeze vrednicia de viață veșnică înainte de a le fi acordată.

AL DOILEA RANG ÎN LUCRAREA MÂNTUIRII

Diferitele declarații în privința Vrednicilor din Vechime dau impresia că prin cursul lor voluntar, ei au ajuns la punctul unde I-au fost plăcuți lui Dumnezeu. Și apostolul Pavel declară că toți acești Vrednici din Vechime au murit în credință, fără să fi primit binecuvântarea vieții veșnice, fiindcă Dumnezeu avea ceva mai bun pentru noi, Biserica, pentru ca ei să nu ajungă la desăvârșire fără noi (Evr. 11:13, 39, 40). Cu alte cuvinte, deși au avut mărturia că I-au fost plăcuți lui Dumnezeu, ei nu vor avea primul rang, ci al doilea, în lucrarea mântuirii. Ei nu și-au putut primi binecuvântarea, perfecțiunea, până când, în realizarea Planului Divin, Mesia Își va fi luat Împărăția și Mireasa va fi fost desăvârșită. Atunci își vor avea ei binecuvântările restabilirii.

Faptul că apostolul spune că Vrednicii din Vechime au dorit „o înviere mai bună”, sugerează că învierea lor va fi mai bună decât a restului omenirii, prin aceea că vor fi vrednici să aibă perfecțiunea vieții la început când vor veni din mormânt, în timp ce învierea celorlalți va fi treptată după ce vor veni afară. „Avraam, Isaac și Iacov și toți profeții” — toți Vrednicii din Vechime — vor fi treziți din moarte pe deplin restabiliți la perfecțiune umană, și nu se va cere o „înviere prin judecată”, de o mie de ani, cum se va cere pentru restul omenirii.

Acești Vrednici din Vechime vor veni înapoi exact în aceeași stare în care a fost Adam înainte de cădere; dar ei vor avea avantajul unei experiențe mai mari decât el. Adam a fost perfect; ei vor fi perfecți. Adam n-a avut nicio experiență cu păcatul; aceștia vor fi avut multă experiență cu păcatul. Aceste experiențe au lucrat la dezvoltarea caracterului; adică, ele au produs o hotărâre favorabilă în privința dreptății; probele pe care le-au avut au fost pentru a le demonstra ascultarea de Dumnezeu, loialitatea față de voința Sa. Pentru a-și menține această loialitate, mulți dintre ei și-au dat viața.

Deși acești Vrednici din Vechime nu vor avea parte în Împărăția Spirituală, fiindcă n-au fost chemați la ea — acea „chemare cerească” sau de sus nefiind posibilă până când s-a depus Răscumpărarea de către Domnul nostru Isus — totuși ei vor ocupa o poziție de favoare, mai presus de lume, dovedindu-și credința și iubirea în timpul domniei răului, într-un mod aprobat de Dumnezeu. Astfel ei au fost probați și dovediți vrednici să fie slujitori și reprezentanți pământești ai Împărăției Spirituale. În armonie cu aceasta scrie profetul David, adresându-se Cristosului — „Fiii tăi vor lua locul părinților tăi; îi vei pune prinți îimportanți, căpeteniiș în toată țara”. Ps. 45:16.

Învierea acestor Vrednici din Vechime va fi de asemenea „mai bună” decât a restului omenirii prin aceea că au fost încercați în timpul vieții lor și au primit o „mărturie bună prin credință”, și vor fi ajuns la răsplata acelei credincioșii. Vor fi oameni perfecți, fiindu-le redat complet tot ceea ce a fost pierdut în Adam — asemănarea mintală și morală cu Dumnezeu, și perfecțiunea puterilor fizice.

ELEMENTELE DEZVOLTĂRII CARACTERULUI

Dacă acești Vrednici din trecut au avut experiență largă cu păcatul și s-au dovedit credincioși prin aceea că au rămas loiali lui Dumnezeu, chiar până la moarte, de ce să nu primească ei drepturi de viață și perfecțiunea vieții imediat? De ce să fie obligați să aștepte până la sfârșitul Veacului Milenar pentru recunoaștere din partea lui Iehova, în loc de a primi la început? Răspunsul este că Dumnezeu a inclus întreaga lume în lucrarea Mijlocitoare a lui Mesia, așa cum a inclus toată Biserica în lucrarea pregătitoare a Preoțimii Împărătești, prin marele Avocat, Răscumpărătorul; și lucrarea Mijlocitorului va continua o mie de ani. Prin urmare, toți cei care vin sub acea lucrare vor fi obligați să aștepte sfârșitul acelei epoci înainte ca vreunul dintre ei să fie recunoscuți.

Vrednicii din Vechime „au avut această mărturie că au fost plăcuți lui Dumnezeu”. Au fost plăcuți prin aceea că atunci când au constatat care era voința Lui, au și început să o execute, chiar înainte ca El să o dea ca Lege sau obligație, chiar înainte de a le putea cere să-L asculte și să le promită viață veșnică pentru ascultare. Avraam, unul dintre aceștia, și-a arătat credința în Dumnezeu chiar dacă nu era încă făcută nicio răscumpărare în lume. Cristos nu venise încă. Și chiar dacă Avraam n-a fost în încercare de viață sau moarte, Dumnezeu i-a acordat favoarea Sa și a declarat că-I era plăcut. El și toți Vrednicii din Vechime vor avea această înviere la perfecțiune umană. Dar deoarece perfecțiunea umană — pentru omenire — va veni numai sub domnia Mijlocitoare a lui Cristos, Vrednicii din Vechime nu vor putea fi prezentați Tatălui până la încheierea Veacului Milenar.

Prin urmare, ei nu vor avea viață în sensul cel mai deplin, până la încheierea Veacului Milenar când Împărăția va fi predată Tatălui. Între timp — în perioada miei de ani — ei vor avea perfecțiunea naturii umane și toate binecuvântările pe care Dumnezeu le prevede pentru omenire prin marele Mijlocitor.

CARACTERUL STABILIT ESTE NECESAR

Dacă perfecțiunea organismului constituie caracterul, atunci Adam a fost perfect în această privință. El a fost creat perfect la minte și la corp. Mintea lui a fost în chipul lui Dumnezeu; nu avea niciun neajuns, nicio preferință pentru păcat, ci contrariul acestora; el aprecia dreptatea și avea tendință spre ea; era tot ceea ce ar constitui un om bun, căci Dumnezeu îl făcuse așa.

În alt sens, Adam n-a avut niciodată un caracter perfect; adică n-a avut un caracter dezvoltat, încercat și probat. Dumnezeu l-a încercat și datorită lipsei de experiență a căzut, chiar dacă a avut un caracter bun și un organism perfect. El a căzut chiar la primul aspect al încercării sale. Astfel că ne-am putea întreba în ce fel au primit Vrednicii din Vechime vreo încercare care să constituie o probă deplină pentru caracter. Când examinăm relatările despre acești oameni, găsim că ei au arătat mare credință și că au îndurat mari chinuri și încercări ale loialității față de Dumnezeu și ale încrederii în El. Ca atare, nu ne surprinde că în privința lor a fost dată mărturia că I-au fost plăcuți lui Dumnezeu. Aceasta ne asigură că au avut considerabilă dezvoltare de caracter. Dumnezeu trebuie să fi văzut că inima lor a fost loială, altfel niciodată nu i-ar fi considerat vrednici de o înviere mai bună. Totuși, credem că vor avea nevoie de mai multă experiență și încercare.

Acești Vrednici din Vechime nu vor fi concepuți de Spirit sfânt, precum Biserica; dar suntem informați că „după aceea”, Dumnezeu „va turna Duhul Său peste orice făptură” (Ioel 2:28; Fapt. 2:17). Vrednicii din Vechime au trăit înainte de coborârea Duhului sfânt, de aceea, dacă ei vor primi vreo măsură din această binecuvântare care va veni peste „orice făptură”, aceasta trebuie să fie în viitor; și darea Duhului sfânt va avea mult de-a face cu fixarea, stabilirea, cristalizarea caracterului lor deja perfect. Ei vor fi aduși la o cunoștință mai mare, și îndurând deja încercări severe și dovedindu-și completa loialitate a inimii, ei vor avea numai de învățat cum să-și folosească talentele și puterile în cea mai deplină conformitate cu voința divină.

Deși această clasă va fi muritoare și prin urmare pasibilă de moarte, este aproape de neconceput ca vreunii dintre aceștia să nu ajungă la viață veșnică. Oameni care au rezistat la probe cruciale în condiții de ignoranță și superstiție, care au îndurat ispite din partea lumii, a cărnii și a Adversarului, și s-au dovedit loiali în astfel de condiții, nu este decât rațional să presupunem că își vor menține perfecțiunea în condițiile mai favorabile ale Veacului Milenar.

Nu este o probabilitate ca ei să facă greșeli; dar dacă la trezirea lor ar fi predați imediat lui Iehova, și, precum în cazul lui Adam, cea mai mică abatere ar însemna moarte, putem vedea că poziția lor ar fi mult mai puțin favorabilă decât cea care va fi sub aranjamentul Noului Legământ în timpul domniei milenare a lui Cristos. Acesta este un aranjament foarte îndurător pentru cele mai bune interese ale lor, deoarece orice posibilă greșeală va fi acoperită de mijlocirea lui Cristos și nu-i va aduce sub sentința morții.

Mărturia despre unii dintre acești Vrednici din Vechime este foarte săracă și nu implică întotdeauna că ei au fost „biruitori” în sensul în care trebuie să fie Biserica. Să luăm, de exemplu, cazul lui Samson, care este menționat ca unul dintre acești Vrednici din Vechime. Ceea ce citim mai la urmă despre Samson, care era încă în mâinile filistenilor, este că el încă era loial lui Dumnezeu și s-a rugat să aibă ocazia de a servi cauza lui Dumnezeu; Domnul i-a răspuns favorabil la această rugăciune, permițându-i să dărâme stâlpii clădirii în care îi distra pe filisteni; erau stâlpii din mijloc pe care stătea casa, și în căderea ei au fost omorâți mai mult de trei mii de vrăjmași ai israeliților, precum și el însuși.

Credința pare să fi fost elementul principal al caracterului care a fost dezvoltat prin experiențele lui Samson. Nu știm câtă răbdare, îndelungă răbdare, amabilitate frățească, blândețe, smerenie etc., s-au dezvoltat în caracterul lui; nimic nu este declarat despre această chestiune și n-avem nici un motiv să presupunem că Samson a fost un om foarte blând. De fapt, n-am gândit niciodată că blândețea și smerenia au fost printre caracteristicile lui. Uciderea a o mie de oameni cu o falcă de măgar, ca și alte experiențe ale sale, nu par să indice aceasta.

În mod rațional putem presupune, prin urmare, că deși Samson va fi adus înapoi în stare absolut perfectă și în împrejurările favorabile ale Veacului Milenar, vor fi probabil experiențe în viața sa pe care nu le-a întâlnit înainte, și vor fi atât de noi pentru el încât va fi în pericol de a face greșeli. În mod sigur va avea mult de învățat în privința lucrurilor Spiritului lui Dumnezeu, în zilele binecuvântării „oricărei făpturi”.

În rezumat, am zice că Vrednicii din Vechime nu vor veni în relație reală și personală cu Dumnezeu, așa încât să fie declarați vrednici de viață veșnică, până la completarea veacului Milenar, fiindcă acel Veac este rezervat chiar pentru scopul de a se hotărî cine din toată omenirea va putea avea viață veșnică — în afară de cei concepuți de Spirit din prezent. La încheierea Veacului Milenar, când toată omenirea va fi ajuns la perfecțiunea ființei, aceștia vor fi încercați de Tatăl pentru vrednicia sau nevrednicia de viață veșnică — întocmai cum Adam în perfecțiunea sa a fost încercat în privința vredniciei de a-i fi continuată mereu viața.

Deoarece Vrednicii din Vechime vor face parte din lume sub aranjamentele Noului Legământ, înseamnă că ei nu vor avea decizia Curții Divine, a Dreptății Divine în privința vredniciei de viață veșnică, până la completarea Veacului Milenar, până la încheierea încercării de la sfârșitul acelui Veac, care le va aduce, așa cum le va aduce tuturor celor care sunt credincioși, marea răsplată a vieții veșnice.