EVREICA RESTAURATĂ LA VIAȚĂ

Marcu 5:21-24, 35-43

Și apucând mâna copilei, i-a zis: „Talita cumi”, care în traducere înseamnă: „Fetițo, scoală-te, îți zic!” Marcu 5:41.

R. 5059 W. T. 1 iulie 1912 (pag. 217-218)

Când Isus și apostolii s-au întors în vecinătatea Capernaumului, oamenii așteptau să-i vadă, în special Iair, unul dintre conducătorii sinagogii. El a venit și a căzut la picioarele lui Isus în mare durere. El L-a implorat să vină s-o vindece pe micuța lui fiică, zăcând pe punctul de a muri. Când au mers spre casa lui Iair, mulțimea i-a urmat și s-a aglomerat și a întârziat procesiunea. Între timp a sosit un mesager de la casa lui Iair, spunându-le că era moartă copila. Dar Isus i-a spus tatălui întristat: „Nu te teme, crede numai”.

Au lăsat mulțimea și numai trei dintre apostoli, Petru, Iacov și Ioan, au mers mai departe cu Isus și cu Iair. Când au sosit au văzut o mare agitație legată de plângerea și jelirea obișnuită. Isus i-a surprins pe jelitori spunându-le să nu plângă, pentru că nu era moartă copila, ci dormea. Ce a vrut El să spună? N-a spus Marele Învățător adevărul? În același mod a vorbit și cu privire la prietenul Său Lazăr, zicând: „Lazăr doarme”, și apoi mai târziu a explicat că era mort. Cum să înțelegem noi aceste cuvinte? Care erau faptele? Care era adevărul în acest caz?

„PENTRU EL TOȚI SUNT VII”

Cheia acestei chestiuni ne este dată în cuvintele Domnului nostru către Saduchei, o clasă care nega că va fi vreo înviere a morților sau vreo viață viitoare. Saducheii i-au pus lui Isus o întrebare despre femeia care avusese șapte bărbați, și care la urmă a murit. Ei s-au gândit ca prin acea întrebare să facă să pară ridicole învățăturile lui Isus cu privire la învierea morților, dar Domnul nostru a răspuns: „Vă rătăciți, necunoscând nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu”.

Isus a continuat să le dea o dovadă că morții nu sunt de fapt morți în sensul în care animalele sunt moarte, pentru că Dumnezeu în Planul Său a făcut un aranjament pentru învierea omenirii din starea morții, în timp ce n-a făcut un aranjament pentru învierea animalelor. Prevederea pentru învierea omului a fost în faptul că Dumnezeu a prevăzut un Răscumpărător pentru a satisface cerințele Dreptății divine împotriva lui Adam și a întregii sale rase, și care astfel va deveni Marele Eliberator, și prin stabilirea Împărăției Mesianice va elibera toată omenirea din puterea morții.

Din acest punct de vedere, punctul de vedere al lui Dumnezeu, nicio ființă umană nu este moartă în sensul de a fi stinsă asemenea animalelor. Trezirea lor va fi împlinită prin Împărăția lui Mesia și toți vor avea atunci deplina ocazie de a veni la cunoștința caracterului lui Dumnezeu și a voinței Lui cu privire la ei; și toți vor fi ajutați să se întoarcă la armonie cu Dumnezeu, dacă vor dori, pentru a putea ajunge astfel din nou la perfecțiunea vieții pierdute prin neascultare. În vederea acestei intenții divine, trezirea morților, a vorbit Isus despre moarte ca despre un „somn”, o perioadă de odihnă, de liniște, de inconștiență.

Declarația lui Isus făcută Saducheilor a dovedit toate acestea când a afirmat că Dumnezeu i-a spus lui Moise la rugul arzând: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov”. Isus a arătat că Dumnezeu n-a vorbit astfel despre Sine ca despre Dumnezeul unei ființe în mod absolut stinse, distruse, ca animalele. Expresia, prin urmare, semnifică, în armonie cu toate Scripturile, că va fi o înviere a morților și că omenirea în general doarme numai, așteptând Împărăția lui Mesia și dimineața trezirii, dimineața unei zile mai bune, în care dreptatea va predomina și în care Mesia va fi Marele Împărat.

Același gând cu privire la somnul morților predomină în toată Biblia. Citim, de exemplu, că „Avraam a adormit cu părinții lui”; când Ștefan a fost omorât cu pietre „a adormit” (Fapt. 7:60); sf. Pavel a declarat că biserica „doarme”, dar că unii dintre membrii ei care sunt vii la sfârșitul Veacului, la a doua venire a lui Cristos, nu vor trebui să „adoarmă”, ci vor „fi schimbați într-o clipă, într-o clipeală din ochi” (1 Cor. 15:52). Iarăși menționează pe toți cei care „dorm în Isus”. În mod figurativ, atât cei buni cât și cei răi dorm astfel în Isus, pentru că toată prevederea lui Dumnezeu pentru trezirea lor este în și prin lucrarea lui Isus de Răscumpărare și Restabilire. Fapt. 3:19-21.

Nu trebuie să presupunem că aceștia dorm în cer, pentru că atât cei buni cât și cei răi dorm. De exemplu, în declarația „Avraam a adormit cu părinții lui”, vedem două clase — Avraam, prietenul lui Dumnezeu, și părinții lui, păgâni. Pe lângă aceasta, cerul nu este un loc de dormit, ci un loc de activitate și viață bucuroasă. Nici nu ne putem imagina omenirea dormind într-un purgatoriu catolic, sau într-un iad protestant, de chin veșnic.

Căutând în Biblie un răspuns în privința locului unde dorm, auzim cuvintele inspirate: „Mulți dintre cei care dorm în țărâna pământului se vor trezi” (Dan. 12:2). O! Aceasta este! — „țărâna este în țărână”, cum i-a spus Dumnezeu la început Tatălui Adam, asupra căruia a căzut sentința și prin care noi moștenim partea noastră: „Blestemat este acum pământul din cauza ta”, „spini și pălămidă să-ți dea ... până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat” (Gen. 3:17-19). Astfel Dumnezeu a prevăzut pentru Adam și pentru familia lui o răscumpărare din puterea morții și o eliberare din mormânt, prin puterea învierii; și Isus este cel care a declarat: „Eu sunt Învierea și viața”. Biserica va fi prima din omenire care va primi viață veșnică și ei i se va da o parte cu Isus în învierea Lui la glorie, onoare și nemurire, ca Mireasa Sa, moștenitoare împreună cu El sub Conducerea Lui. Apoi, după cum a spus apostolul, va veni neamul omenesc, „fiecare la rândul lui”.

AU RÂS DE EL

Isus a făcut afirmația despre tânăra aceea că doarme, într-un mod plin de forță, pentru a întipări marea lecție că moartea nu sfârșește totul, chiar dacă așa pare să fie. Trezirea care era pe cale să o facă trebuia să fie o lecție și o ilustrație a puterii divine, care va fi exercitată asupra întregii rase în Împărăția Mesianică. Astfel El a declarat: „Toți cei din morminte vor auzi glasul Fiului Omului și vor ieși afară”. Această afirmație nu se aplică numai la Biserica evlavioasă, care vor ieși primii, părtași la Întâia Înviere, a căror încercare și probare vor fi deja trecute, și care vor fi fost pecetluiți deja cu aprobarea divină. Promisiunea ieșirii se aplică și la restul omenirii; toți, cu excepția celor concepuți de spirit, vor ieși la o înviere secundară sau generală, care va include aproape toată omenirea, nu numai cea civilizată, ci și cea păgână.

Lumea va ieși afară, a spus Isus, pentru ca să poată avea o înviere sau ridicare, sus la perfecțiune, la tot ceea ce a fost pierdut în Eden, la tot ceea ce a fost răscumpărat pe Calvar. Trezirea va fi un pas doar pregătitor. Ea va fi împlinită instantaneu, dar ridicarea mai departe la perfecțiunea mentală, morală și fizică, va fi o lucrare treptată, pentru care a fost alocată o mie de ani, și în care individul va fi obligat să coopereze pentru avansarea și instruirea în dreptate. Isus a numit această înviere a omenirii în general, „Învierea judecății”, prin disciplinări, încercări și probări. Numai cei care în mod voit Îl vor respinge pe Domnul și calea Lui vor muri în Moartea a Doua, din care nu va mai fi înviere. Cristos a murit o dată pentru toți, și conform Scripturilor, El nu va mai muri încă o dată.

Să nu uităm că minunile Domnului nostru au fost numai ilustrații ale marii lucrări pe care El o va face în curând la scară mondială, gigantică — prin puterea și influența Împărăției Sale. El și Biserica, în calitate de ființe spirituale, vor fi desigur invizibili pentru oameni, dar prin Agenți pământești, marea povară de boală, tristețe, durere și moarte va fi îndepărtată treptat, astfel încât la sfârșitul domniei lui Mesia de o mie de ani, toți cei doritori și ascultători vor fi ajuns la perfecțiune umană deplină; și pământul, între timp, va fi făcut „să înflorească precum trandafirul”, și, ca așternutul picioarelor Domnului, de atunci încolo va fi glorios.