ÎMPĂRĂȚIA, UN PREMIU

Matei 13:44-53

„Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Mat. 6:33.

R 5047 W. T. 15 iunie 1912 (pag. 200-201)

Astăzi avem și alte lecții prețioase de la Marele Învățător cu privire la Împărăția Sa. Pilda „Comorii ascunse în țarină” și pilda „Mărgăritarului de mare preț”, ambele ne ilustrează valoarea mare a Împărăției de Slavă care în cele din urmă va fi stabilită printre oameni pentru binecuvântarea lumii. Aceste pilde ne dau de asemenea lecții despre costul asigurării unei părți, unui loc în acea Împărăție. A treia pildă din lecție tratează despre Împărăția în embrion; adică, pilda cu „Năvodul aruncat în mare” ilustrează starea acestui Veac actual, în timpul căruia Aleșii, sau clasa Împărăției, Mireasa, sunt găsiți și adunați prin providențele Domnului.



„COMOARA ASCUNSĂ ÎN ȚARINĂ”

Aceasta este una din pildele pe care Isus nu le-a explicat. Poporul Său, de aceea, este lăsat să-și exercite judecata în privința înțelesului ei, sub îndrumarea Spiritului sfânt și a luminii revărsate asupra ei de alte Scripturi. De fapt, ar putea fi mai mult decât o singură aplicare corectă a ei. De exemplu, am putea aplica pilda la Domnul nostru Isus și să spunem că El a cumpărat întreaga lume cu prețul a tot ce a avut, și că a cumpărat lumea datorită „comorii” pe care ea o conținea. Și acea comoară ar putea consta într-o varietate de comori de diferite valori — de exemplu, Biserica, clasa Miresei, „comoara” specială a Domnului, și aceia din lume care în cele din urmă vor primi Împărăția Mesianică și vor fi binecuvântați de ea.

Dar noi preferăm să ne gândim că Marele Învățător nu S-a referit deloc la El, ci la aceia pe care El i-a instruit. În virtutea legământului Său de sacrificiu, Împărăția I-a fost deja promisă Lui, și El, în schimb, în numele Tatălui, îi invită pe aceia care aveau urechi să audă și inimă să aprecieze, pentru a deveni membri ai clasei Miresei Sale — membri ai clasei Împărăției Sale.

El recomandă ca aceștia să privească Împărăția potrivit ilustrației din această pildă. Să presupunem că în călătoria lor au văzut un teren de vânzare la un anumit preț, și să presupunem că la o examinare a lui au găsit că acesta conține o mare comoară. Comoara ar putea consta într-un sol excelent, în mod special potrivit scopului lor, sau ar putea consta într-un filon valoros de metal prețios, sau ar putea consta în bani îngropați cu multe secole în urmă și uitați, și care n-ar aparține proprietarului terenului mai mult decât celorlalți care ar găsi-o. În astfel de caz, sugerează pilda, oricine cu o inteligență obișnuită ar fi dispus să investească tot ce ar avea pentru a deveni proprietarul ei.

Astfel Învățătorul le-a declarat celor care-L auzeau atunci și nouă care-I primim cuvintele acum, că El are să ne dea informații cu privire la o Mare Comoară, o Comoară Neprețuită, care poate fi obținută, dar numai prin cheltuirea unei mari energii și investirea a orice este de valoare. Marea Comoară este partea în Împărăția Mesianică — adică prin acceptarea condițiilor uceniciei putem deveni nu numai fii ai lui Dumnezeu, ci, dacă suntem copii, atunci suntem și moștenitori ai lui Dumnezeu și moștenitori împreună cu Isus Cristos Domnul nostru, la moștenirea Sa cerească. Această moștenire a fost aceeași cu cea promisă seminței lui Avraam, și noi am dobândit o cotă sau o parte în ea, nu prin aceea că suntem sămânța reală a lui Avraam și moștenitori reali ai Împărăției, ci prin aceea că devenim Mireasa lui Mesia și Moștenitori împreună cu El.

Când ne gândim cât timp și energie sunt depuse, și câți bani și influență sunt cheltuite pentru a obține ceva onoare măruntă pămân-tească, de faimă și glorie lumească, și când reflectăm că acestea vor dura cel mult doar câțiva ani și în cel mai bun caz vor fi nesatis-făcătoare, atunci putem aprecia mai bine gloria, onoarea și nemurirea pe care Dumnezeu le are în păstrare pentru „cei chemați, aleși și credincioși”, Mireasa, soția Mielului.



UN MĂRGĂRITAR DE MARE PREȚ

În zilele Mântuitorului nostru mărgărita-rele erau prezentate printre cele mai prețioase și mai de dorit bijuterii, și cu cât mai mare și mai aproape de perfecțiune era un mărgăritar, cu atât valoarea lui era mai mare. Marele Învățător a folosit această chestiune familiară ca bază pentru o lecție despre valoarea Împărăției. Negustorul din pildă a găsit un Mărgăritar atât de superior în toate privințele față de toate celelalte mărgăritare, încât l-a considerat ieftin să dea tot ce avea pentru a deveni proprietarul acelui Mărgăritar.

Acesta, a spus Învățătorul, ilustrează valoa-rea Împărăției, cu gloria, onoarea și nemurirea la care invit o turmă mică, aleasă, evlavioasă să aibă parte cu Mine. Cei care îl prețuiesc în mo-dul cuvenit își vor arăta aprecierea prin suma pe care vor fi dispuși și bucuroși s-o plătească pen-tru el. Fie că un om este bogat sau sărac, învățat sau ignorant, influent sau altfel, costul acestui Mărgăritar de mare valoare al Împărăției va fi — tot ce are. Nu poate fi potrivit pentru mai puțin.

Cea mai bogată sau cea mai talentată persoană din lume n-ar putea obține o parte în acea Împărăție dacă ar reține chiar și un singur atom din ceea ce are; prețul Împărăției este sacrificiul de sine, chiar până la moarte, și nimic mai puțin nu i-l va asigura. Nici un sacrificiu pe care l-am putea noi face nu ne-ar putea asigura o parte în această Împărăție, decât dacă sacrificiul nostru ar fi mai întâi făcut plăcut în ochii lui Dumnezeu prin meritul prețios al sacrificiul Răscumpărăto-rului nostru, pe care El l-a sfârșit pe Calvar.



PILDA NĂVODULUI

Nu trebuie să ne gândim la Împărăție ca la un năvod, ci să înțelegem că Împărăția în embrion se aseamănă cu experiența pescui-tului cu năvodul, în care s-au adunat tot felul de pești, care au fost aduși la țărm și sortați. Aceasta este o pildă a Împărăției în embrion, deoarece se referă la o lucrare făcută în acest Veac, în legătură cu găsirea „turmei mici” care va constitui Împărăția în slavă. Domnul, în timpul acestui Veac, n-a pescuit tot felul de pești; El nu caută tot felul de oameni. El cheamă, atrage în mod special și lucrează numai cu cei aleși, numai cu cei evlavioși.

Dar, în același timp, o varietate de alți pești au intrat în Năvodul Evanghelic, unii din ambiție lumească, alții fiindcă sistemele religioase sunt un bun câmp matrimonial, alții datorită privilegiilor și poziției sociale, alții fiindcă doresc să respire o atmosferă morală, alții fiindcă vor folosi religia ca o mantie pentru întreprinderi de afaceri etc. Dar peștii potriviți, pe care Domnul îi caută, singurii care vor constitui clasa Împărăției, sunt cei care aud Mesajul Lui cu bucurie și socotesc prețul și apeciază situația, și doresc să fie „robi ai Domnului Isus Cristos”. Ei sunt dispuși să sufere cu El acum pentru ca să poată fi slăviți împreună cu El în Împărăția Lui.

Pilda ne spune că „atunci când năvodul a fost plin, a fost tras la mal” și peștii au fost sortați. Aceasta semnifică evident că va veni un timp la sfârșitul acestui Veac, când Domnul va fi adunat un număr suficient din cei evlavioși pentru a servi scopului Său — pentru a completa numărul preorânduit de Tatăl ca să fie membrii Bisericii alese în slavă. Atunci pescuitul va înceta. Cine poate spune că ocazia de a intra în „năvod” ca unul dintre „peștii” adevărați, de felul celor pe care Domnul îi caută, nu poate fi aproape de sfârșit? Cine poate spune că Năvodul Evanghelic, cu deplina lui varietate de bisericism de orice fel, nu va fi tras curând la mal, pentru ca cei potriviți, aleșii, să poată fi adunați în Împărăție?

„Peștii” nepotriviți din această pildă corespund cu „neghina” din pilda analizată cu o săptămână în urmă. „Cuptorul de foc” va fi același „timp de strâmtorare” care va veni peste întreaga omenire foarte curând. Peștii nepotriviți din năvod sunt toți membri ai bisericii — lumea care nu se pretinde astfel nu este reprezentată în pildă deloc.

Isus i-a întrebat pe ucenici dacă au înțeles pilda. Ei au răspuns, da, și El le-a spus să considere pildele Sale așa cum un stăpân al casei ar considera rezerva sa de hrană, din care din când în când ar fi aduse adevăruri „vechi și noi”.

Textul nostru accentuează acest studiu. Dacă Împărăția este Mărgăritarul și Comoara, pe care Învățătorul le-a indicat — dacă noi credem mărturia Lui, atunci neapărat să ne arătăm credința, nu numai prin declarații, ci prin fiecare faptă și cuvânt. Să căutăm Împărăția ca o chestiune primordială a vieții noastre, în comparație cu aceasta toate celelalte lucruri fiind inferioare, și așa cum a declarat sf. Pavel, „nu sunt vrednice să fie puse alături”. Dacă în căutarea Împărăției se pare că sunt împiedicate unele din perspectivele noastre pământești, cu atât mai bine. Învățătorul a spus că trebuie să ne coste tot ce avem. Interesele noastre pământești le-am lăsat în mâinile Sale. Să-L lăsăm pe El să ne facă partea din binecuvântările pământești potrivit cu înțelepciunea Lui, în privința a ceea ce va fi cel mai folositor pentru noi în asigurarea „chemării și alegerii” noastre pentru un loc în Împărăție.