CÂMPUL DE GRÂU AL LUI DUMNEZEU

Matei 13:24-30, 36-43

„Culegeți întâi neghina și legați-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grânarul meu.” Mat. 13:30.

R 5048 W. T. 15 iunie 1912 (pag. 199-200)

Lecțiile Școlii noastre Duminicale Internaționale sunt în mod special de ajutor anul acesta. Suntem bucuroși că selecția conține atât de multe lecții despre Împărăție. Acestui subiect nu i s-a acordat până acum considerație suficientă, având în vedere proeminența lui în Biblie — de la promisunea făcută lui Avraam, relatată în Genesa, până la relatările din Apocalipsa, care reprezintă stabilirea deplină a Împărăției, legarea lui Satan și mia de ani de prosperitate, care are ca rezultat aducerea „fiecărei creaturi din cer și de pe pământ” să se închine și să laude pe Atotputernicul, și să înlăture păcatul, lacrimile și moartea. Gen. 22:18; Apoc. 20:2; 21:4; 5:13.

Studiul de astăzi este o altă pildă a Împărăției, și una din cele puține pe care Învățătorul le-a explicat în mod special, și în armonie cu care trebuie interpretate toate celelalte. Aici este ilustrată Împărăția în embrion, nu Împărăția în glorie; cu alte cuvinte, și această pildă este legată de Veacul Evanghelic și de lucrarea alegerii Bisericii. De aceea ilustrează întregul Veac de la început până la sfârșit.

„CÂMPUL ESTE LUMEA”

Slujirea personală a Domnului nostru a fost numai pentru evrei, și în mod asemănător ucenicii Lui au lucrat numai cu evreii o perioadă fixată de timp — până la sfârșitul „celor șaptezeci de săptămâni” de favoare divină promisă acelei națiuni. Acele săptămâni simbolice s-au sfârșit la trei ani și jumătate după răstignirea lui Isus. Atunci ușa a fost deschisă și pentru neamuri, Corneliu fiind primul convertit. Fapt. 10.

Această pildă ne arată de asemenea chiar începutul chemării Domnului pentru mireasa Sa dintre toate neamurile, nu numai dintre evrei, deși în Planul divin a fost necesar ca ei să aibă prima ocazie. Astfel sf. Pavel declară, spunând evreilor: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă; dar, fiindcă voi îl lepădați ... ne întoarcem spre neamuri” (Fapt. 13:46). Întreaga lume constituia „câmpul” pen-tru semănarea „seminței bune”, și „sămânța bună” nu este orice mesaj sau orice fel de mesaj, ci este strict definit, „Evanghelia împărăției”.

Isus și apostolii au semănat această „sămânță bună”, și toți urmașii Lui adevărați de atunci încoace au fost autorizați să continue lucrarea în numele Lui, și, mai mult sau mai puțin, așa au făcut. Dar adversarul, Satan, cum este arătat aici în pildă, a introdus doctrine false, învățături false, un fel de sămânță diferit de „sămânța” Împărăției, și a semănat-o pretutindeni în câmpul de grâu. Rezultatul este că astăzi „neghina” este atât de numeroasă și atât de bătătoare la ochi, încât ea crede că este „grâu” și lumea în general așa o consideră.

Clasa grâului este considerată „un popor deosebit”. Speranțele și ambițiile lor în viață sunt să aducă roade bune și să „vestească laudele Celui care i-a chemat din întuneric”. Dintre roadele lor bune apostolul menționează blândețea și smerenia, și aceștia tind să-și plece capetele, în timp ce „neghina” stă mândră în sus, ridicată, în afișarea unei „forme de evlavie”, căreia însă îi lipsește puterea.

„LĂSAȚI-LE SĂ CREASCĂ ÎMPREUNĂ”

Domnul a știut tot timpul ce va face Satan pentru a strica Adevărul prin doctrine false, care ar servi spre a face fără valoare și a minimaliza Evanghelia Împărăției și pe copiii Împărăției; dar El a permis chestiunea să continue, asigurat pe deplin că va avea la sfârșit recolta pe care Și-a dorit-o, și foarte mulțumit să permită o mare lecție care să fie învățată prin prezența „neghinei” și prin tratamentul final acordat „grâului”.

Domnul l-ar fi putut împiedica pe Adversar să introducă doctrine false în secolele timpu-rii, sau ar fi putut separa cu secole în urmă clasa grâului de cea a neghinei, dar aceasta n-a fost potrivit intenției Sale, după cum arată pilda. Scopul Său a fost „să le lase să crească împreună până la seceriș”. Astfel a fost adevărat că creștinii și imitația de creștini au trăit alături în același oraș, în aceeași casă și adesea în aceeași familie — unul ca rezultat al Mesajului adevăratei Evanghelii a Împărăției, care a condus la o deplină consacrare și concepere de Spirit sfânt și la intrarea într-o viață nouă; celălalt numai cu „o formă de evlavie”, amestecată cu înțelepciune lumească, ambiție pământească și dorințe egoiste.

Dar neghina nu trebuie să crească pentru totdeauna. Pe cât este de sigur că a fost un început al acestui Veac, pe atât este de sigur că va fi și un sfârșit al lui. Pe cât este de sigur că a fost un timp de semănare pentru sămânța bună, pe atât este de sigur că va fi un timp de culegere, un timp de Seceriș. În Versiunea Comună [engleză], cuvintele „Secerișul este sfârșitul lumii” au fost foarte greșit înțelese. Nu înseamnă sfârșitul timpului, nici sfârșitul pământului — distrugerea lui — nici sfârșitul favorii divine. Înseamnă numai sfârșitul Veacului actual — sfârșitul dispensației actuale. Acest Veac se va încheia când se va îndeplini lucrarea intenționată pentru el — când cei din numărul deplin al aleșilor lui Dumnezeu vor fi fost găsiți credincioși și gata pentru „grânar”.

„ÎN TIMPUL SECERIȘULUI”

Această expresie semnifică faptul că Secerișul acestui Veac nu va fi o lucrare in-stantanee, ci una treptată, care cere timp. Există un bun motiv pentru a crede că Sece-rișul acestui Veac este o perioadă de 40 de ani, după cum Secerișul veacului Iudeu a avut această lungime. În acest timp de Seceriș se vor îndeplini două lucruri: (1) Neghina va fi adunată în snopi, gata pentru ardere — distru-gere. (2) Grâul, în același timp, va fi adunat în grânar — grânarul ceresc. Această adunare în grânarul ceresc este în altă parte reprezentată ca fiind schimbarea de la starea pământească la cea cerească, îndeplinită pentru clasa Miresei la sfârșitul secerișului, prin întâia înviere. Toți aceștia „vor muri ca oameni”. La timpul hotărât va avea loc schimbarea învierii lor și va fi invizibilă oamenilor — „semănat în slăbiciune, înviat în putere”; „semănat în necinste, înviat în slavă; semănat trup natural, înviat trup duhovnicesc”; „Vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos și vor împărăți cu El o mie de ani”. 1 Cor. 15:42-44; Apoc. 20:6.

ARDEREA NEGHINEI

„Ei vor culege din Împărăția Lui toate pricinile de păcătuire și pe cei care practică fărădelegea ...; acolo va fi plânsul și scrâș-nirea dinților.” Să ne amintim că această neghină nu este toată omenirea, ci numai acea parte din ea asociată cu clasa Împărăției — acea parte care acum crede într-adevăr că ea este poporul lui Dumnezeu, așa cum s-au considerat fariseii în Secerișul Veacului Iudeu. Vor fi două clase printre această neghină; o clasă, „cei care practică fărădelegea [inechita-tea, nedreptatea]”, cealaltă clasă, cei care i-au făcut pe alții să se poticnească. Fără îndoială aceasta va include mulți învățători și predi-catori, și mulți care au făcut lucrări uimitoare.

Dar să nu uităm că noi analizăm o pildă și că „neghina” este simbolică, și la fel sunt „cuptorul” și „focul”. Interpretarea este că la sfârșitul acestui Veac, timpul Secerișului, va fi un mare „timp de strâmtorare” pentru toate națiunile, societate, guverne, instituții financiare etc. Clasa grâului va fi salvată din acel „timp de strâmtorare” prin schimbarea învierii. Dar neghina nu va fi salvată din el; ea va fi aruncată în necaz și își va avea partea cu fățarnicii.

Acel necaz nu va dura pentru totdeauna. Multe Scripturi par să arate că va fi îngrozitor dar de foarte scurtă durată. Va fi pe pământ, și nu într-un loc îndepărtat. Când focul acelei mari zile de anarhie și necaz va înceta să ardă, nu va mai fi neghină, nu vor mai fi oameni care să aibă doar forme de evlavie și pretenții la Împărăție, concepute de eroare. Toată omenirea va fi mult umilită, și, potrivit Scripturilor, gata și doritoare de Împărăția lui Mesia, care va fi stabilită atunci. Va fi „dorința tuturor neamurilor” (Hag. 2:7). Cei care au fost înainte neghină, precum și restul creației gemânde, o vor întâmpina bucuroși împreună cu binecuvântările ei. În acea Împărăție, cei drepți, cei din grânar, clasa slăvită a grâului, „vor străluci ca soarele” pentru binecuvântarea tuturor familiilor pământului. Mat. 13:43; Gal. 3:29.