UNELE ÎNTREBĂRI INTERESANTE

W. T. 1 iunie 1912 (pag. 184-185)

Se aplică la cei concepuți.

Întrebare — La cine se aplică cuvintele din Evrei 6:4-6 — „Căci cei care au fost luminați odată, și au gustat darul ceresc, și s-au făcut părtași Duhului sfânt, și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor, și cari totuși au căzut, este cu neputință să fie înnoiți iarăși, și aduși la pocăință” (Cornilescu)?

Răspuns — Condițiile menționate în pasajul citat mai sus sunt mai mult sau mai puțin întrețesute. Adică, cel care a fost făcut părtaș darului ceresc al îndreptățirii este sfințit, conceput de Spirit sfânt; pentru că el numai așa poate avea dovada lui Dumnezeu cu privire la îndreptățirea sa. Nimeni nu este îndreptățit doar pentru că crede că Isus a trăit sau că Isus a murit. Pentru a ajunge la punctul îndreptățirii și pentru a i se atribui meritul lui Cristos, el trebuie mai întâi să-și prezinte corpul ca jertfă vie; și această prezentare trebuie însoțită de credință în Domnul Isus.

Cel care a făcut tot ce-i stă în putere — s-a întors de la păcat, a crezut în Isus ca Răscumpărătorul și și-a prezentat corpul ca jertfă vie — trebuie apoi să primească atribuirea meritului lui Isus pentru a-i completa lipsurile, pentru a-i acoperi defectele, pentru ca Tatăl ceresc să poată accepta jertfa; pentru că nici un lucru imperfect nu poate veni pe altarul Domnului. Se cere meritul lui Cristos pentru a completa ce lipsește celui care se prezintă pe sine în jertfă; și numai cei care cred în acest fel și-și prezintă corpurile ca jertfă sunt primitori ai meritului lui Cristos prin atribuire; și numai aceștia sunt concepuți de Spirit sfânt. Aranjamentul lui Dumnezeu este așa încât nimeni nu poate fi îndreptățit dacă n-a făcut o deplină consacrare, după ce deja s-a întors de la păcat. Cristos n-ar atribui meritul Său nimănui, decât acelora care fac această deplină consacrare; și Tatăl n-ar accepta să conceapă cu Spirit sfânt pe alții decât pe cei care au făcut așa.

Cei care au primit îndreptățirea au primit în același timp și conceperea de Spirit sfânt, care este „puterile veacului viitor”. Căderea unora ca aceștia, spune apostolul, înseamnă că ei nu pot fi niciodată reînnoiți. De ce? Pentru că ei și-au avut partea din binecuvântarea lui Cristos. Moartea lui Cristos a fost cu scopul de a aduce o binecuvântare — și numai una — fiecărui membru al rasei lui Adam — o binecuvântare deplină, o binecuvântare completă, o astfel de binecuvântare care va face în stare pe fiecare membru al rasei — dacă vrea, când o înțelege — să vină pe deplin și complet în armonie cu Dumnezeu și astfel să aibă viață veșnică. Dar după ce și-a primit binecuvântarea deplină și apoi a respins-o, nu mai este speranță pentru el. El nu se poate niciodată îndreptăți pe sine. El a avut meritul lui Cristos și l-a respins. Nu există nici o speranță de reînnoire a unuia ca acesta, spune apostolul. Destinul acestuia, bineînțeles, nu va fi chinul veșnic, ci distrugerea — Moartea a Doua.

_________



Definiția din dicționar

Întrebare — Este vreo diferență între „moarte” și „anihilare”?

Răspuns — Dicționarul Standard, cea mai bună autoritate a noastră în astfel de chestiuni, dă următoarea definiție cuvântului a anihila: (1) a scoate din existență; a distruge în mod absolut; a reduce la nimic; (2) a distruge identitatea cuiva. Sinonimul este a extermina, adică, a distruge total. Cuvintele sunt doar vehicule pentru exprimarea gândului și depinde mult de vehiculul care arată cel mai bine ce vrei să spui în problema în discuție. Scânteia energiei animale pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Adam, și pe care el, în schimb, a împărțit-o copiilor lui, dar pe care a pierdut-o pentru el și pentru urmași prin fapta lui de neascultare, la moarte trece de la o persoană tot așa cum trece de la un animal. Cuvântul „viață”, după cum este folosit într-un mare număr de cazuri, nu înseamnă doar scânteia energiei animale, ci este un sinonim pentru suflet sau ființă.

În scopul sau aranjamentul lui Dumnezeu, această ființă n-a devenit în moarte stinsă, exterminată, anihilată; pentru că El i-a pregătit un viitor. Totuși, în moarte nu există ființă simțitoare în sensul că are conștiență, cunoștință, apreciere a durerii sau a bucuriei sau vreo altă experiență. Dar Creatorul divin, care a creat la început ființa, a declarat că în cazul lui Adam și a copiilor lui, scopul Său este să dea un Răscumpărător, prin care toți să poată fi restabiliți tot atât de complet ca și înainte de a fi sub sentința morții.

Lumea, care nu recunoaște pe Dumnezeu sau puterea Lui, și care nu are cunoștință de promisiunea învierii prin meritul operei de răscumpărare a lui Cristos, poate în mod potrivit să vorbească despre cel mort ca fiind stins, ca un animal mort. Acesta este punctul de vedere agnostic. Dar credincioșii, instruiți de Dumnezeu cu privire la scopul Său în Cristos, și în cele din urmă în învierea morților și în ocazia de viață veșnică pentru fiecare, trebuie să privească acest lucru din același punct de vedere din care a privit Domnul nostru când a spus: „Dar El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii” (Luca 20:38); sau cum a declarat Apostolul Pavel când a vorbit despre „Dumnezeu ... care înviază morții și care cheamă cele ce nu sunt ca și cum ar fi” (Rom. 4:17); adică, Dumnezeu are ca scop trezirea lor, și vorbește despre starea prezentă a morții adamice numai ca despre o întrerupere a vieții și nu ca despre o anihilare, exterminare, stingere.

Probabil aveți deja în bibliotecă un mic volum intitulat Planul Divin al Veacurilor — al patrulea milion fiind acum sub tipar. El vă va da un răspuns mult mai complet la întrebare decât ar permite timpul nostru limitat în această coloană.

_________



este posibil A trăi fără păcat?

Întrebare — Când apostolul a scris (1 Ioan 2:1): „Vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiți”, gândul lui a fost dacă este posibil ca noi să trăim fără păcat?

Răspuns — Citind acest text și multe alte scripturi trebuie să ținem continuu în minte faptul că aceia care sunt acceptați de Dumnezeu în calitate de copii ai Lui, membri ai Corpului lui Cristos, concepuți de Spirit sfânt, sunt toți clasați ca Noi Creaturi, nu ca oameni. De aceea, în acest text voi ar fi Noua Creatură — „să nu păcătuiți [voi]”, ca și cum apostolul ar fi spus, „Scopul scrierii mele este să puteți înțelege responsabilitatea abținerii de la păcat și să continuați în iubirea lui Dumnezeu”. Apoi el ne spune cum trebuie îndeplinit acest lucru. În aceasta ca și în alte privințe el arată că Noua Creatură este responsabilă pentru trup. Cine ar spune că el este perfect și fără defect, s-ar înșela singur. Totuși, aceste defecte nu sunt ale Noii Creaturi, ci din vina cărnii. Dacă Noua Creatură ar păcătui cu voia, ar înceta să mai fie o Nouă Creatură, pentru că Noua Creatură este concepută de Spirit, a intrat în război împotriva păcatului și se orientează în direcția opusă păcatului.

Dar dacă cineva păcătuiește, să nu-și piardă încrederea în Dumnezeu ci să-și amintească că Tatăl, știind dinainte că Noua Creatură nu poate controla fiecare gând, cuvânt și faptă a cărnii, a făcut asigurări pentru acestea și ne-a pregătit un Avocat, Isus Cristos Cel Drept. Domnul nostru a devenit deja Avocatul nostru. El S-a înfățișat pentru noi — S-a înfățișat înaintea Tatălui și a făcut mulțumire pentru noi — Evrei 9:24.

Amintindu-ne de aceasta, dacă aflăm că din lipsă de credință sau din slăbiciune a cărnii s-a făcut un pas care este contrar voinței Domnului și intereselor noastre spirituale cele mai bune, nu trebuie pierdut timp, ci trebuie retras acel pas și chemat pe Domnul. Noi avem un altar consacrat cu prețiosul sânge a lui Cristos, mult superior altarului pe care Avraam l-a consacrat cu sângele animalelor tipice, și apostolul ne sfătuiește: „Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere [curajos — plini de credință] de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să aflăm har, ca să avem ajutor la momentul potrivit” — Evrei 4:16.

_________

Se aplică celor care nu sunt concepuți de spirit

Întrebare —„De aceea locuitorii țării sunt consumați și nu mai rămâne decât un mic număr din ei” (Isa. 24:6). Cine sunt aceștia puțini? Și cum au fost ceilalți consumați?

Răspuns — În marea zi care arde, „cerurile” vor fi în flăcări și „pământul, cu toate lucrările de pe el, vor fi arse”. Acest timp de strâmtorare va cuprinde întreaga lume, practic pe fiecare. Domnul vorbește despre unii care vor fi păstrați în mijlocul acestei strâmtorări. Exact cum cei trei evrei au fost păstrați în cuptorul de foc, și noi ne așteptăm ca unii să fie scăpați în timpul de strâmtorare.

„Căutați dreptatea, căutați smerenia! Poate că veți fi ascunși în ziua mâniei Domnului” (Țef. 2:3). Această invitație pare să fie pentru alții decât cei concepuți de spirit. Aceasta nu s-ar aplica la Biserică, pentru că eliberarea ei va fi înainte de punctul culminant al strâmtorării. Nu s-ar aplica la clasa „marii mulțimi”, pentru că strâmtorarea este legată de eliberarea lor, ca să sufere nimicirea cărnii în acest timp de strâmtorare și să iasă din această „mare strâmtorare” la onoare. De aceea, aceasta pare să se aplice la o clasă din lume care nu sunt concepuți de spirit.

_________



Pregătită pentru diavol

și îngerii săi.

Întrebare — „Căci de mult timp este pregătit un rug* [*Tofet — traducerea Cornilescu revizuită, la subsol], pregătit chiar și pentru împărat: este făcut adânc și lat, cu foc și lemne din belșug. Suflarea Domnului îl aprinde ca un șuvoi de pucioasă” (Isa. 30:33). Cine este regele pentru care este pregătit Tofetul?

Răspuns — Tofet a fost un nume dat Văii Hinomului, care este simbolic o reprezentare a Morții a Doua, și Domnul sugerează că El are foc și combustibil din belșug ca să ducă la îndeplinire toată această distrugere și că Spiritul Domnului îi va aprinde și va face să ardă până la distrugere completă. Regele pentru care este pregătit acesta este diavolul, cu mesagerii săi. El este instigatorul la rău, a cărui distrugere este deja rânduită. Însă mai întâi, în providența divină, înainte de a fi distrus, este pregătită domnia glorioasă a lui Mesia în timpul căreia toată omenirea va fi adusă la o deplină cunoștință a Adevărului și la o deplină ocazie de a veni în armonie cu Dumnezeu, și a demonstra dacă au dispoziția lui Dumnezeu sau dispoziția Adversarului, Satan. Când fiecare a ales pe deplin, Moartea a Doua va înghiți pe toți aceia pentru care a fost pregătită. Cei care își vor fi demonstrat simpatia pentru rău vor fi socotiți ca trimișii lui Satan și își vor avea partea cu el în Moartea a Doua.

_________



Nimic specific despre Urim și Tumim

Întrebare — Există vreo descoperire asupra a ceea ce a constituit Urim și Tumim, sau cum li s-a răspuns preoților?

Răspuns — Nu se cunoaște nimic specific despre acest subiect. Într-un fel sau altul se presupune că pieptarul purtat de Marele Preot era folosit ca Urim și Tumim — adică, să se dea un răspuns clar, da sau nu, la întrebările care se puneau. De exemplu, dacă se întreba: Să meargă Israel la război împotriva acestui popor? Sau, să se alieze Israel cu acest popor? Răspunsul Domnului era arătat de pieptar. Cum se răspundea la aceste întrebări, nu ni se spune. Nimic din Scriptură nu ne spune, și noi nu avem nici chiar o tradiție care să ne dea un răspuns clar. Știm că aveau Urim și Tumim și că răspunsul era indicat cumva cu pietrele prețioase ale pieptarului, dar cum exact, nimeni nu știe.