TAINA ÎMPĂRĂȚIEI

Marcu 4:1-20

„Primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.”

Iacov 1:21

R 5038 b W. T. 1 iunie 1912 (pag. 182-183)

Mântuirea deschisă în prezent s-a putut obține numai prin credință, și credința este dependentă de o măsură de cunoștință sau revelație, iar această cunoștință sau revelație ne-a venit de la Dumnezeu, căci sf. Petru a spus: „Oamenii sfinți ai lui Dumnezeu au vorbit conduși de Duhul Sfânt”. Dumnezeu în acest veac cheamă o clasă care are urechi de apreciere pentru mesajul Său. Aceștia sunt în principal cei osteniți, greu împovărați și bolnavi de păcat, în special săracii acestei lumi, bogați în credință.

Nu este destul că ei aud Mesajul, nu este destul că, în plus, îl acceptă și se întorc de la păcat și își consacră viața lui Dumnezeu, serviciului Său, și sunt acceptați de El prin meritul lui Isus și sunt concepuți de Spirit sfânt. Din acel moment, despre ei se poate spune că sunt mântuiți și că au viață veșnică, dacă urmează un anumit curs. Acel curs include un studiu continuu al instrucțiunilor și promisiunilor divine și exercitarea credinței și a rugăciunii, a ascultării și încrederii, chiar până la sfârșit.

Ideea de bază a acestei lecții este să arate importanța de a avea felul corect de hrană spirituală și de a o folosi, și a nu permite noii naturi să se sufoce cu speranțe, scopuri și ambiții pământești. Aceștia care astfel înving vor fi moștenitori cu Isus ai Împărăției glorioase Mesianice de o mie de ani, care va binecuvânta Israelul și prin Israel toate familiile pământului.

Isus a dat pilda Semănătorului „seminței bune”, dintre care unele boabe au căzut lângă drum și au fost mâncate de păsări, unele au căzut pe stâncă, unde nu era adâncime în sol și n-au adus niciun rod; unele între spini, care le-au înăbușit; unele în pământ bun, care au rodit treizeci, șaizeci și o sută. Ucenicii au fost nedumeriți și n-au putut înțelege, și L-au întrebat pe Marele Învățător însemnătatea ei.

Răspunsul Lui a fost că El chiar voia ca ei să înțeleagă pilda și că aceasta se referea la Împărăția lui Dumnezeu, dar nu trebuia să fie înțeleasă de către cei dinafară. A explicat că pentru acest motiv El vorbea întotdeauna în pilde, așa încât publicul general să vadă și să audă și să nu înțeleagă, deoarece masele, chiar dintre evrei, nu erau într-o stare de inimă să înțeleagă și să profite de aceste lecții cu privire la Împărăție. Numai acele persoane care doreau să devină membri ai clasei Împărăției și voiau să accepte condițiile stricte ale „căii înguste” — numai aceia trebuiau să înțeleagă pe deplin și clar pildele Împărăției. Aceasta este în armonie cu toate lucrările lui Dumnezeu din timpul prezent. Citim iarăși: „Nici unul din cei răi nu va înțelege, dar cei înțelepți [față de Dumnezeu] vor înțelege”. Și iarăși citim: „Prietenia Domnului este cu cei care se tem de El ca să-i facă să cunoască legământul Său”.

În Versetul 13 Învățătorul arată că această pildă ar servi ca o cheie generală pentru urmașii Lui, pentru interpretarea tuturor pildelor Sale. „Sămânța” nu înseamnă sămânță literală, „păsările” nu înseamnă păsări, „spinii” nu înseamnă spini etc. Continuând, Marele Învățător expune pilda după cum urmează: (1) Sămânța care a fost semănată reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu. Mai mult de atât, ea reprezintă acel element sau aspect special al Cuvântului lui Dumnezeu care se referă la Împărăție.

Lucrul aceste arătat în relatarea sf. Matei a aceleiași pilde (Mat. 13:19): „Când un om aude cuvântul Împărăției [Mesajul Împărăției] și nu-l înțelege, Cel Rău vine și răpește ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel care a fost semănat lângă drum”. Lecția noastră spune că Cel Rău la care se referă este Satan. Satan și agenții lui răi sunt deci reprezentați în pildă prin „păsări”, și lecția este că oricât de mult din Evanghelia Împărăției am putea citi sau auzi din predicare, pierdem beneficiul a ceea ce nu înțelegem.

Evident deci, mult din studiul Bibliei și mult din citirea religioasă se pierde, deoarece nu este înțeles. A doua lecție este că un motiv pentru care „sămânța bună” nu înțelege, este că inima nu este într-o atitudine receptivă. Asemenea cărării de lângă drum, este bătătorită. Astfel de inimi bătătorite, inimi egoiste, inimi mândre, sunt de felul celor care Mântuitorul nu dorește ca ele să înțeleagă pildele Sale, nici să înțeleagă Planul Împărăției glorioase pe care acestea îl expun.

(2) Sămânța semănată pe loc stâncos reprezintă pe aceia care atunci când aud Mesajul Împărăției sunt încântați. Ei spun: Ce bine sună! Ce timp mare va fi când Mesia va conduce în dreptate pentru a binecuvânta lumea și a ridica pe membrii săraci și degradați ai familiei lui Adam! Și cât de mare este privilegiul de a deveni membri ai Miresei lui Cristos, de a fi asociați cu El în glorioasa Lui lucrare a Împărăției! Dar clasa reprezentată prin pământul stâncos are puțină profunzime de caracter; ei sunt numai sentimentali.

„Sămânța” sau Mesajul Împărăției pe care ei l-au auzit cu atâta încântare la început, niciodată nu se maturizează în inimile lor, deoarece sunt prea de suprafață, prea superficiali în iubirea lor față de dreptate. Sub suprafață aceștia au inimi tari și egoiste, și astfel, când află că Sămânța bună a Împărăției este nepopulară și că le va aduce o anumită măsură de ocară, dispreț și poate persecuție — atunci toată ardoarea lor slăbește, zelul lor se termină. Mesajul Împărăției nu produce în ei rodul dorit. Necazul n-a fost cu Sămânța, nici cu Semănătorul, nici cu soarele persecuției necesar pentru coacere — greșeala constă în faptul că inimile lor n-au fost corecte; ele au fost tari, stâncoase.

(3) Sămânța semănată în pământ cu spini reprezintă pe aceia care au inimi bune și aud Mesajul Împărăției, îl apreciază și se bucură de el, dar inimile lor sunt împărțite. Ei permit grijilor acestei vieți și iubirii bogățiilor să aibă o astfel de parte în afecțiunile inimii lor, încât Mesajul Împărăției nu are ocazia să aducă acele roade care I-ar fi plăcute Domnului.

Să observăm cu atenție că acești spini nu reprezintă, după cum sugerează unii, jocuri de noroc, partide de cărți, baruri și alte locuri de proastă reputație, nici păcate și vicii secrete. Niciunul din aceste lucruri nu trebuie să-i atragă deloc pe creștini. Învățătorul ne spune clar că spinii reprezintă „grijile veacului, înșelăciunea bogățiilor”. Astfel fiecare creștin, bărbat sau femeie, care a primit Mesajul Împărăției și a permis grijilor acestei vieți și înșelăciunilor bogăției să înăbușe și să-i împiedice perspectivele cu privire la Împărăție, este reprezentat în această pildă. Oameni foarte plăcuți, ospitalieri, educați etc., aparțin acestei clase din pildă, reprezentată prin pământul cu spini.

(4) Conform pildei, vor fi trei clase de credincioși care vor obține Împărăția — sau, putem spune, vor fi toți o clasă în sensul că vor aduce acel fel de rod și vor fi acceptabili Domnului ca împreună moștenitori în Împărăția Sa, dar deosebirile dintre ei vor fi în cantitatea de rod adusă de aceștia — unii treizeci, alții șaizeci și alții o sută.

Domnul nu explică deosebirile dintre aceste roade, dar putem bine înțelege că această cantitatea de rod va fi cântărită după măsura de iubire și zel din inimă. Cei care apreciază deplin și iubesc deplin vor fi cei mai energici să cunoască și să facă voia Învățătorului, și vor aduce cel mai mare rod — o sută — și de asemenea vor avea locurile principale în Împărăție.

Sf. Pavel declară că după cum stea de stea se deosebește în glorie, așa va fi și cu acei care vor ajunge la Întâia Înviere — toți vor ieși glorioși, dar unii vor străluci cu o lumină mai mare, datorită zelului lor mare, și de aceea datorită marii lor asemănări cu Răscumpărătorul și Domnul lor. Isus în mod asemănător menționează deosebirile dintre cei care vor sta cu El pe tronul Său. El îi asigură pe Iacov și pe Ioan că dacă ei erau dispuși să bea paharul Său și să fie botezați în moartea Sa, în mod sigur vor sta cu El pe tronul Său; dar dacă vor avea sau nu vor avea locurile principale de onoare și distincție, nu depindea de El să spună. Acele locuri vor fi date conform hotărârii Tatălui; adică, conform principiilor dreptății, meritului.

Aceia vor avea locurile de onoare lângă Răscumpărătorul, care în această viață vor manifesta față de Dumnezeu cea mai mare armonie cu caracterul Său, în zelul lor, în iubirea lor pentru Dumnezeu, pentru Adevăr și pentru frați.

Nu trebuie să înțelegem că oamenii reprezentați prin pământul cu spini și de lângă drum vor suferi chinuri veșnice din cauza necredincioșiei lor în ceea ce privește Împărăția, nici nu trebuie să înțelegem că alții, care nu aud deloc despre Împărăție în viața actuală, vor suferi chin veșnic din acest motiv. Toți aceștia vor pierde însă marele privilegiu și glorioasa binecuvântare de participare în Împărăție, orice ar putea ei obține sub binecuvântările restabilirii pe care acea Împărăție o va inaugura pentru binecuvântarea omenirii în general.