SĂ DEZAPROBĂM LUCRĂRILE ÎNTUNERICULUI

Efeseni 5:11-21

„Vinul este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase.” Prov. 20:1.

R 5038a W. T. 1 iunie 1912 (pag. 179-180)

Lumina și întunericul sunt folosite ca ilustrații și ca sinonime pentru adevăr și neadevăr, dreptate și păcat. Astfel, „Dumnezeu e lumină și în El nu este întuneric”. Astfel a spus și Isus: Eu „sunt Lumina lumii”. Tot așa a spus despre urmașii Săi când i-a părăsit: „Voi sunteți lumina lumii”; „Așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre drepte și să premărească pe Tatăl vostru care este în ceruri”.

Dimpotrivă, Satan este numit „prințul întunericului”; și domnia lui a nedreptății este numită „împărăția întunericului”; și cei supuși influenței sale sunt numiți „copiii întunericului”. Lucrările rele contrare Domnului și dreptății sunt numite „faptele întunericului”.

Când primii noștri părinți au păcătuit, ei au pierdut părtășia cu Dumnezeu și din cauza neascultării au devenit copii ai Adversarului; și Isus le-a spus acestora în zilele Sale: „Voi aveți de tată pe Diavolul și vreți să împliniți poftele tatălui vostru” (Ioan 8:44). Astfel întreaga noastră rasă a venit sub influența întunericului păcatului. O noapte de păcat, suferință și moarte a urmat pentru șase mii de ani. Avem promisiunea unei dimineți glorioase când va domni Mesia, când „Satan va fi legat pentru o mie de ani” și când „Soarele Dreptății va răsări și vindecare va fi sub aripile Lui”.

Dar această dimineață încă n-a venit; o avem numai prin credință, prin speranță. Promisiunile lui Dumnezeu cu privire la acea dimineață glorioasă sunt la figurat numite „lumină” și aceasta constituie Biblia. Astfel Scripturile, după ce ne spun că întunericul acoperă pământul și negură mare popoarele, ne spun și că Biblia este o lumină pe cărare pentru poporul Domnului în mijlocul acestui întuneric. „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea” (Ps. 119:105). Sf. Petru a spus: „Și avem cuvântul prorociei și mai sigur, la care bine faceți că luați aminte, ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă”. 2 Petru 1:19.

LUMINA DEZAPROBĂ ÎNTUNERICUL

În prezent deci, masele omenirii — înșelate, înrobite și îmbătate de ignoranță, superstiție și șiretlicurile Adversarului — sunt în general în armonie cu întunericul în care se află. Ele sunt născute în el și sunt așa de obișnuite cu el, încât dacă ar fi aduse imediat în prezența luminii ar fi în necaz. Oricum, nu sunt mulți purtători de lumină în lume. Într-adevăr, recensământul raportează patru sute de milioane de creștini, dar vai! marea majoritate nu dau niciun semn că au văzut vreodată lumina adevărată, și mulți dintre cei care au primit lumina au pus-o sub baniță, până când aceasta s-a stins.

Desigur, este la fel de adevărat astăzi cum a fost în zilele lui Isus, că un număr foarte mic din omenire, comparativ, au lumina adevărată a Evangheliei lui Dumnezeu, Spiritul sfânt strălucind în minte și în inimă, și care pun această lumină într-un sfeșnic pentru a putea da lumină în mijlocul întunericului.

Dar deși aceștia sunt puțini la număr, ei sunt foarte prețioși pentru Domnul. El îi numește sfinții Săi, mărgăritarele Sale, și ne spune că la a doua venire a Sa, înainte de stabilirea Împărăției Sale ca să guverneze lumea, aceștia, în calitate de clasă a mărgăritarelor Sale, vor fi adunați la El dincolo de văl — schimbați prin puterea Primei Învieri, de la natura umană la cea divină. Pe aceștia, ne spune El, îi va aduna ca „grâul” Său adevărat în Secerișul acestui Veac, în grânarul Său ceresc — „schimbați într-o clipă, într-o clipeală din ochi”; „Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor.” Matei 13:43.

Acestei din urmă clase i se adresează apostolul în această lecție — aceleiași clase căreia i Se adresează Mântuitorul spunând: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea Împărăția” (Luca 12:32). Când Tatăl le va da acestora împărăția, ca moștenitori împreună cu Răscumpărătorul lor, totul va fi schimbat. Prințul Întunericului va fi legat pentru o mie de ani. Prințul Luminii va străluci pentru a risipi tot întunericul și miasma păcatului, suferinței, ignoranței și superstiției.

RESPONSABILITATEA PURTĂTORILOR

DE LUMINĂ

În lecția de astăzi apostolul explică responsabilitatea acestor purtători de lumină. Ei Îl reprezintă pe Dumnezeu în această lume întunecoasă, ignorantă; ei reprezintă Dreptatea, Înțelepciunea, Iubirea și Puterea lui Dumnezeu. Ei nu sunt capabili să lase toată această lumină glorioasă să strălucească înaintea oamenilor așa încât să risipească întunericul gros din prezent, dar pot face mult pentru a slăvi pe Tatăl lor și pot în mare măsură să risipească întunericul gros și să aducă o lumină mai slabă cel puțin pentru unii. Toți sunt obligați să facă aceasta.

Nu se așteaptă de la ei să convertească lumea, ci numai să găsească un număr suficient de caractere asemănătoare lor pentru a completa numărul preorânduit de membri ai Bisericii, clasa Miresei, comoștenitorii. Credincioșia și zelul în acest serviciu vor hotărî dacă vor fi vrednici sau nu de un loc în clasa Miresei, și, dacă sunt vrednici, cât de înaltă poziție de onoare pot ei ocupa. Să dăm atenție bucuroși Cuvântului divin cu privire la obligația noastră.

Noi „să nu luăm deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ci mai degrabă să le dezaprobăm”. Cât de pătrunzător, cât de clar — absolut nicio părtășie cu ele! Mai mult de atât, noi nu trebuie să fim multumiți doar cu o împotrivire pasivă la ele, ci să le dezaprobăm. Oricât de înțelept am putea căuta să îndeplinim aceste cerințe, în mod sigur ele ne vor aduce dușmănie, nefavoarea și dezamăgirea multora pe care îi iubim și a căror opinie bună o dorim cu tărie. Dar ca buni soldați ai Domnului Isus Cristos, noi trebuie să fim loiali, trebuie să fim credincioși. Cel care se rușinează de Învățătorul, de Cuvântul Său și de principiile dreptății pe care El le susține, și Mântuitorul Se va rușina de el când vine să-Și stabilească Împărăția, când vine să Se socotească cu servitorii Săi.

Evident, apostolul nu vrea să spună că noi vom începe să dezaprobăm tot ce nu este în acord cu idealurile noastre înalte ale Legii divine și ale voinței divine, pentru că el menționează aici lucrurile care trebuie dezaprobate, spunând: „Este rușine numai să se spună ce fac ei în ascuns” — lipsa curățeniei, practicile necurate le avea apostolul în minte, evident. Noi trebuie să ne manifestăm dezaprobarea când suntem în contact apropiat cu aceste lucruri.

Aceasta nu înseamnă că vom părăsi predicarea Evangheliei pentru „a umbla prin mahalale” ocupându-te de scandaluri. Nu poate nici însemna că vom denunța public răul, ci desigur înseamnă că viața noastră va fi atât de contrară tuturor practicilor păcătoase și impure, încât toți să poată lua la cunoștință că am fost cu Isus și am învățat de la El. Acesta este evident gândul apostolului din versetul 13. Nu trebuie să presupunem că lumea este în deplină armonie cu tot întunericul și păcatul care predomină. Dimpotrivă, după cum sugerează apostolul (versetul 14), unii dorm și deci nu-și dau seama de deosebirea între lumină și întuneric. Unii din aceștia, dacă ar fi cu totul treji, ar putea fi bucuroși să cunoască despre Cristos și despre lumina adevărată.

UMBLAȚI CU BĂGARE DE SEAMĂ

În vederea acestor lucruri, spune apostolul, urmașii lui Isus trebuie să fie atenți, cu băgare de seamă la mersul vieții, nu nechibzuiți, ci înțelepți, nu risipitori ai timpului, ci să răscumpere timpul, cumpărându-l înapoi de la grijile și plăcerile lumești, pentru a-l folosi mai mult în serviciul Învățătorului, dându-și seama că zilele sunt rele și că toate energiile noastre sunt necesare dacă vrem să „luptăm lupta bună” pentru lumină și împotriva întunericului păcatului. Pentru a face aceasta se cere să studiem și să înțelegem voia Domnului.

Dacă alții sunt beți de folosirea excesivă a vinului, noi să fim plini de un alt fel de vin — de Spirit sfânt. Dacă alții caută să găsească bucurie și alinare în alcool, droguri, etc., noi să le găsim în umplerea cu mintea lui Cristos. Această împrospătare spirituală ne va conduce la psalmi și cântări, și la a fi veseli în inimi pentru Domnul și a fi recunoscători pentru favoarea lui Dumnezeu în Cristos.