CĂUTÂND UN LOC ÎN ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU

„Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui.” Matei 6:33.

W. T. 1 Iulie 1916 (pag. 197-198)

La începutul misiunii pământești a Domnului nostru, națiunea evreiască a fost invitată să devină Împărăția lui Dumnezeu. Oferta binecuvântării principale a lui Dumnezeu a fost „întâi pentru evrei”. Timp de multe secole ei au fost poporul special al lui Dumnezeu. Ei fuseseră chemați pentru a fi „o împărăție de preoți și un neam sfânt” pentru Dumnezeu — o comoară deosebită pentru Dumnezeu, compusă dintro clasă preoțească și un popor ales, sfânt (Exod 19:5, 6). Noi nu înțelegem că tot Israelul, începând de la darea legii, putea fi din Împărăția cerească, oricât de credincioși ar fi fost. Nimeni nu putea fi din această clasă a Împărăției înainte de venirea lui Isus pe pământ; deoarece El a fost Premergătorul acestei clase. Oferta le-a fost făcută evreilor din zilele Lui. Dar cei din acest neam care au trăit înainte, și care I-au fost credincioși lui Dumnezeu, sinceri față de legământul lor, vor fi mult binecuvântați de Domnul pe plan uman. Ei vor fi folosiți să binecuvânteze toate neamurile sub Israelul spiritual — Împărăția lui Dumnezeu stabilinduse acum.

Favoarea deosebită a lui Dumnezeu față de poporul natural al lui Israel, în aceea că i-a ales mai presus de oricare alt neam, a fost în special fiindcă ei erau sămânța prietenului Său credincios, Avraam. Dumnezeu îi promisese lui Avraam că datorită credinței și ascultării sale, sămânța lui va fi binecuvântată. Nu fiindcă ei au fost prin ei înșiși mai buni sau mai sfinți decât alte popoare. (Vezi Exodul 32:9-13; Deuteronom 9:4-8.) Ci Dumnezeu i-a ales să fie poporul Său datorită părinților.

La prima venire a Domnului sosise timpul pentru a oferi locuri de membri în Împărăție, pentru a încerca toată națiunea lui Israel, ca să se dovedească dacă erau pregătiți pentru această binecuvântare aleasă. Isus a fost Cel care a oferit această Împărăție; căci El se consacrase ca jertfă pentru păcat, care constituia baza stabilirii Împărăției pe pământ.

IDEI ADEVĂRATE ȘI FALSE DESPRE ÎMPĂRĂȚIE

Predica de pe Munte, din care este luat textul nostru, indică seriozitatea și unitatea de inimă necesară pentru cei care vor deveni membri ai clasei Împărăției. Învățătorul dă de înțeles că nu toți din această națiune favorizată care I-au auzit Mesajul vor fi gata să-l accepte. Mulți erau absorbiți de lucrurile acestei vieți — ce să mănânce, să bea, să poarte. Dar pentru a fi gata să primească binecuvântarea oferită, pentru a fi acceptabili pentru Dumnezeu, primul lor interes trebuia să fie Împărăția. „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui”, nu lucrurile pământești, a poruncit Mântuitorul. Dacă Împărăția este mai întâi, toate nevoile lor pământești le vor fi satisfăcute; „Toate aceste lucruri vă vor fi date pe deasupra”, a fost promisiunea Lui.

Nu mulți dintre evrei au fost gata pentru un Învățător atât de sever. Ei își aveau propriile planuri — de ((159)) afaceri, politice, funcții sociale. Prin urmare, această invitație a lui Isus, de a lăsa tot pentru a obține o Împărăție despre care nu știau nimic și care părea atât de imposibil de atins, n-a găsit un răspuns foarte prompt. Cei doisprezece apostoli au fost printre primii care I-au acceptat oferta. La moartea lui Isus, cu ceva peste cinci sute I S-au alăturat ca ucenici. Ni se spune că dintre aceștia o sută douăzeci erau adunați în camera de sus în Ziua Cincizecimii, unde au primit conceperea de Spirit Sfânt. După Rusalii câteva mii de evrei au ajuns la hotărârea de a face din Împărăția lui Dumnezeu prima lor afacere. Aceștia nu erau totuși decât o mică minoritate din națiunea lui Israel.

De-a lungul vârstei Evanghelice au fost puțini care au auzit Chemarea și au acceptat condițiile, care au hotărât să facă din Împărăția lui Dumnezeu prima considerație a vieții lor. Satan a încercat să facă pe mulți dintre aceștia să creadă că papalitatea este acea Împărăție, sau că Marea Britanie ori Rusia, ori una din celelalte împărății de pe pământ este acea Împărăție. Altora le-a adus o interpretare falsă a cuvintelor Apostolului, „Împărăția lui Dumnezeu este dreptate, pace și bucurie în Spiritul sfânt”, și s-a străduit să-i facă să creadă că Împărăția lui Dumnezeu constă numai din dreptatea și sfințenia vieții, având o viață evlavioasă prin puterea Spiritului Domnului. Cât de departe sunt toate acestea de învățăturile Scripturilor cu privire la Împărăție se poate repede vedea printr-un studiu al subiectului despre Împărăția lui Dumnezeu așa cum este prezentat de sfinții profeți, de apostoli și de Domnul nostru Isus însuși. Cu adevărat avem un adversar șiret!

CUM POT ȚINE CREȘTINII LEGEA LUI DUMNEZEU

Prin aceste idei false a fost ascunsă ideea adevărată despre Împărăție — ideea că Dumnezeu alege pe membrii clasei Împărăției, ideea nu numai că noi facem o consacrare pentru Domnul a puținului tot pe care-l avem, conform condițiilor Lui, dar și că noi trebuie să punem în practică acest angajament de consacrare în mod continuu, socotind toate celelalte lucruri ca pierdere și gunoaie ca să putem câștiga calitatea de membru în această companie glorioasă care are pe Isus ca și Cap. Întunecarea minții continuă încă la majoritatea celor care au pretins numele lui Cristos; dar efectivul complet al membrilor corpului lui Cristos este în curs de adunare, în ciuda eforturilor viguroase ale lui Satan de a pune piedici. Acum numărul este aproape întreg; de fapt micul număr care vin acum, credem noi, iau doar locurile eliberate de unii care prin necredincioșie au pierdut coroana pusă deoparte pentru ei; căci noi înțelegem că întregul număr acceptaseră oferta și fuseseră concepuți de Spirit când a încetat chemarea generală, în toamna lui 1881. Vezi Studii în Scripturi, Vol. 3, Cap. 6 — „Lucrarea secerișului”.

Noi, ca neamuri, căutând Împărăția lui Dumnezeu, trebuie să ne dăm seama că Domnul nu Și-a schimbat poziția inițială, făcând lui Israel propunerea că pentru a obține viața veșnică ei trebuie să țină legea. Nu există nici o altă cale. Dumnezeu nu va înălța la onorurile Împărăției pe nici un călcător al Legii Sale. Atunci se pune întrebarea: Cum putem noi ține Legea? Dacă evreii n-au putut-o ține în toți cei 1600 de ani, cum am putea-o noi ține? Și nu spune Domnul prin Apostol că prin faptele Legii nimeni nu va fi îndreptățit în ochii Lui? A înțelege acest lucru înseamnă a înțelege unele din lucrurile adânci ale lui Dumnezeu; că „Dumnezeu în Hristos împacă lumea cu Sine (pe aceia din lume care acceptă chemarea evanghelică), neținându-le în seamă păcatele lor”. 2 Cor. 5:19.

„CORPURILE VOASTRE, MEMBRELE LUI CRISTOS”

Cristos a ținut legea și a satisfăcut Dreptatea divină pentru toți care au devenit ai Lui în timpul vârstei Evanghelice; și meritul Lui este acordat celor care țin Legea în inimă și care sunt împiedicați s-o țină absolut prin slăbiciunile cărnii lor căzute pe care ei n-o pot controla. Și astfel Sf. Pavel spune că dreptatea Legii se împlinește în noi care umblăm nu după trup, ci după spirit. Mai întâi, prin acordarea meritului Său corpurilor lor muritoare, cărnii lor, Răscumpărătorul nostru acoperă imperfecțiunile lor naturale. Apoi, pentru că acel corp astfel devotat, astfel îndreptățit, este sacrificat, El îi socotește morți ca ființe umane. Atunci ei sunt concepuți la o nouă natură, spirituală. De atunci încolo corpul lor muritor este socotit ca și corp al Creației Noi, nu ca și corp uman; căci acesta a fost sacrificat. Totuși, în realitate acesta este activat pentru a fi servul Creației Noi. De fapt, fiind încă uman, trebuie să i se dea să poarte o haină a dreptății până la sfârșitul vieții prezente. Aceasta este dată de Mântuitorul nostru.

Apostolul Pavel, vorbind despre corpurile noastre omenești din punct de vedere al noii noastre legături în Isus Cristos, spune: „Nu știți că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos?” (1 Cor. 6:15). Dumnezeu nu mai socotește trupul nostru de carne ca și trup al unei ființe umane. El este un membru al lui Cristos, proprietatea Noii Creații spirituale. Această Creație Nouă ține Legea lui Dumnezeu. Oriunde este eșec, nu Noua Creație eșuează, ci carnea imperfectă, care este acoperită cu haina curată, albă a dreptății lui Cristos. Dumnezeu îl privește ca și pe corpul fără pată al acestei Creații Noi. Astfel noi stăm perfecți înaintea Legii lui Dumnezeu; astfel dreptatea Legii se împlinește în noi care umblăm nu după trup, ci în urmele lui Isus.

LIBERTATEA ÎN CRISTOS NU ESTE ACEEA DE A MÂNCA ȘI A BEA

Textul nostru ne poruncește să căutăm dreptatea lui Dumnezeu. Aceasta pare să implice că Dumnezeu a pregătit o îndreptățire pentru aceia pe care-i cheamă acum. Această îndreptățire este în Cristos, și ea trebuie acceptată de către fiecare dintre cei care vin la Dumnezeu; altfel, neavând îndreptățirea lui Dumnezeu și ajutorul care vine cu ea, persoana nu va putea ajunge în Împărăție.

((160))

Noua Creație este atât de în acord cu Domnul, încât va căuta să-și aducă corpul muritor pe deplin sub controlul Legii Iubirii. El va căuta să fie cu totul drept față de semeni, față de frați, și blând și îndurător față de toți. Întreaga lui viață va fi predată spre a ajunge un membru în Împărăția Cerească. Aceasta îl va conduce spre a servi cauza dreptății lui Dumnezeu. Oriunde sunt puse deoparte planurile lui Dumnezeu, el va fi chemat să le apere în orice mod rezonabil. El va fi de partea dreptății și adevărului. Toți cei care cu adevărat caută Împărăția au această dispoziție.

Când Apostolul Pavel spune că Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Spiritul Sfânt, noi trebuie să înțelegem că el vrea să spună, după cum se arată în context, că privilegiile celor care sunt din această clasă a Împărăției nu constă numai în libertatea de a mânca și a bea lucruri interzise celor care sunt sub Lege sau celor care sunt în robia superstițiilor păgâne, ci libertatea noastră este mult superioară acestora. Evreii care au devenit urmași ai lui Cristos au fost informați că ei acum erau liberi de reglementările Legii, care le punea restricții asupra mâncării etc. În ceea ce privește întrebarea dacă acum să mănânce carne de porc sau altceva, urma să fie reglementat mai târziu după condiții și împrejurări. Ei aveau libertate în Cristos, de care înainte ca evrei nu se bucuraseră.

Dar Sf. Pavel subliniază că aceasta nu este libertatea de căpetenie — să poți mânca stridii, carne de porc și alte lucruri interzise prin Lege. Această permisiune n-ar fi o mare binecuvântare. Elementul principal al libertății lor în Cristos era acea dreptate și sfințenie adevărată care este binecuvântarea și mângâierea tuturor fiilor lui Dumnezeu. Gândul Apostolului n-a fost nici că dreptatea, pacea și bucuria constituie Împărăția, ci că acestea sunt rezultatele binecuvântate ale faptului că ei fac parte din clasa Împărăției. Ele sunt binecuvântări care constituie moștenirea celor care moștenesc Împărăția, chiar dacă ei n-au ajuns la majorat, cum s-ar zice, fiind încă în proces de instruire și pregătire pentru serviciul Împărăției dincolo de văl. Tot poporul Domnului trebuie să se bucure acum în adevărata dreptate, dreptatea lui Dumnezeu, și s-o caute mai presus de orice.