Vol. 4 Iulie-August 1997 Nr. 5

AȘTEPTAREA UNUI ANTICRIST PERSONAL

W. T. 1 martie 1916 (pag. 76 -78)

Dragă frate Russell —

În armonie cu spiritul unei minți sănătoase, prefer să gândesc și să vorbesc despre lucrurile pe care le cunoaștem, lucrurile pentru care avem o bază scripturală așa de clară încât ne face poziția cât se poate de corectă. Totuși, scriu această scrisoare pentru a vedea opinia ta asupra unor chestiuni pe care nu le cunosc, dar care par a fi în limitele posibilității, un bun număr de pasaje din Cuvântul Domnului părând a face aluzii rezonabile la ele.

Am prezentat aceste sugestii în câteva discursuri; și datorită lor frații au fost mișcați spre mai mare sârguință, astfel încât, deși eu sunt dornic de a spune mai mult care să se dovedească a fi folositor pentru diferite adunări, totuși, încrederea mea în judecata ta consacrată mă îndeamnă să ți le prezint pentru a-ți spune părerea asupra lor, înainte de a le face prea cunoscute în activitatea mea de slujire. Oriunde le-am prezentat, am accentuat punctul că nu sunt sigur de corectitudinea acestor idei, fiind doar sub formă de sugestii, dar chiar dacă nu sunt corecte, o luare în considerare a posibilității ca acestea să se întâmple ar putea să ne pună în gardă mai eficient decât înainte.

În Matei capitolul 24 găsim două referiri separate la cristoșii mincinoși. Versetul 5 spune, „Fiindcă vor veni mulți în numele Meu, zicând, Eu sunt Hristosul! Și vor înșela pe mulți”. Aceasta se referă evident la pseudo-cristoșii care s-au ridicat de-a lungul Vârstei Evanghelice, dar înainte de partea care încheie vârsta, căci în versetul următor El zice, „Toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci”.

Dar când ajungem la versetele 23-26 citim despre o altă clasă de cristoși mincinoși care se vor ivi la sfârșitul vârstei. În versetele 21 și 22 El vorbește despre venirea unui „necaz așa de mare, cum n-a mai fost niciodată de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi”, și după ce spune că dacă zilele acelea n-ar fi scurtate, nimeni n-ar scăpa, El continuă: „ATUNCI, dacă vă va spune cineva, Iată, Hristosul este aici sau acolo, să nu-l credeți. Căci se vor scula Hristoși mincinoși” etc. Adverbul „atunci” este accentuat prin poziția lui (similar cu Matei 25:1) și leagă apariția acestor cristoși mincinoși de timpul când urma să aibă loc necazul.

În continuare suntem informați că acești cristoși mincinoși vor face semne mari și minuni până acolo încât să înșele, dacă ar fi cu putință, chiar și pe cei aleși. N-am fi oare îndreptățiți să gândim că n-a survenit încă nimic ce să justifice o declarație atât de remarcabil de tare? În acest caz, astfel de înșelare mare trebuie să fie încă în viitor, și deoarece are de-a face cu o imitație a lui Cristos, prin urmare, cel mai mare Cristos mincinos trebuie încă să vină.

Versetul 26 oferă sugestii în plus pentru sensul acestei profeții. Se sugerează că vor fi două feluri de manifestări ale acestor imitații ale lui Cristos. Se menționează că una va apărea în pustie, cealaltă în camere ascunse. Tu ai arătat clar, cămăruțele ascunse sunt camerele întunecoase unde Spiritismul își desfășoară tainele, și de un timp îngerii căzuți personifică pe Domnul nostru, pe lângă faptul că se deghizează în spiritele rudelor unora dintre cei prezenți.

Dar partea din profeție, „Iată-L în pustie”, când și unde a avut o astfel de împlinire cum am putea aștepta? Nu poate fi chiar în fața noastră? Să notăm, „cămăruțe ascunse” este la plural, ca și cum ar arăta o înșelare repetată adesea, după cum a fost cazul; în timp ce „pustia” este la singular, ca și cum ar vrea să ne învețe că în acest fel va avea loc numai o dată.

Putem oare presupune că dacă cristoșii din cămăruțele ascunse sunt îngerii căzuți, atunci Cristosul care va apărea în pustie va fi Satan, al cărui efort final de a se transforma în înger de lumină va culmina în apariția lui ca o personificare a Domnului Isus?

Mulțimile creștinătății au fost învățate că Cristos se va întoarce cândva, dar lipsindu-le cunoștința manierei celei de-a doua veniri, ei L-au așteptat să vină în trup, însoțit de o mulțime de îngeri vizibili.

Mai mult, vedem o opinie larg răspândită, că acest eveniment este aproape. Interpretând greșit unele profeții, Adventiștii de Ziua a Șaptea vestesc extensiv ideea că Cristos vine când cade Constantinopolul. Diferite comentarii sectare, care dau mohamedanismului un loc nejustificat de proeminent în părțile profetice ale Bibliei, au exprimat aceeași idee. Prin anarhie internă sau prin influență din afară, căderea Constantinopolului se poate să nu fie prea departe; și să ne gândim ce ar rezulta dacă, concomitent cu acel eveniment, un fapt care ar semăna cu mult așteptata întoarcere a lui Cristos ar avea loc într-o pustie lângă Palestina!

Nu ar fi Domnul nostru, ci Cel Rău, personificând pe Răscumpărătorul. Imaginați-vă îngerii răi apărând cu el ca și cum ar fi sfinții îngeri pe care mulți îi așteaptă să vină cu Cristos! Să presupunem că alți demoni ar personifica pe unii dintre morți, ca și cum ar indica un început al învierii! Să ne gândim la semnele și minunile pe care le-ar putea face ca dovezi, pentru a înșela mai departe rasa umană să creadă că Isus a venit!

Că aceasta s-ar putea face dacă Domnul ar permite, pare o premisă rezonabilă, și că se poate face, pare o sugestie rezonabilă, din câteva Scripturi. Găsesc că au fost diferiți Studenți ai Bibliei — chiar cu secole în urmă — care au gândit că au văzut în Cuvânt o sugestie că Satan urma să apară ca om în zilele din urmă. Pasajul din Isaia 14:16, unde se vorbește despre Lucifer ca despre un om, este probabil cea mai directă dintre referințe.

Există încă un motiv pentru care Satan dorește să apară ca om. Cristos cel adevărat S-a întors deja, dar noi ((274)) nu-L putem vedea cu vederea noastră naturală; totuși, ființele spirituale, asemenea diavolului și îngerilor săi, Îl pot vedea, și privindu-L pe Domnul nostru cum face lucrarea pregătitoare pentru Împărăție, deoarece ei n-au putere s-o împiedice, îi face să-L urască pe Fiul Cel sfânt al lui Dumnezeu mai mult decât oricând! Cum trebuie să invidieze ei rasa umană, care nu poate vedea pe Domnul prezent, și cât trebuie să dorească să fie și ei ființe umane, ca să nu mai vadă pe Cel pe care-L detestă! Astfel permițându-le să ia natură umană, Domnul le satisface pur și simplu dorința.

Dacă ar fi în acest fel, am putea repede discerne ce deplin „ar înșela, dacă ar fi cu putință, și pe cei aleși”. Catolicii, Protestanții, Adventiștii, Mormonii și toate sectele din creștinătate l-ar bine-primi pe acesta ca Cristos, căci nu tocmai acesta este felul în care ei Îl așteaptă? Aceasta ar părea o dovadă convingătoare pentru orice necredincios de pe pământ, și ei s-ar grăbi să-l recunoască. Chiar și mulțimile păgânimii, incapabile să nege asemenea demonstrație, ar cădea înaintea lui. Iar aceia dintre noi care au ascultat discursuri etc., dar care de fapt nu și-au însușit aceste lucruri printr-o aplicare consacrată a lor, ne-ar denunța în grabă și ar renunța la învățăturile noastre, pentru a-și pleca inimile în fața acestui Cristos fals.

Atunci am discerne de ce ne-a acordat Dumnezeu atât de multă lumină asupra manierei celei de-a doua veniri, și am avea nevoie de toată această lumină. Gândiți-vă de ce blasfemie ne-ar considera vinovați când am insista că acesta pe care ei l-ar numi Cristos ar fi în realitate diavolul! Acuzația împotriva noastră s-ar asemăna cu aceea împotriva Domnului, iar indignarea gloatei ar putea repede pune capăt părții militante a experienței noastre.

Dar apariția unui astfel de Cristos pretins ar avea și alte urmări. Biblia prezice o mare confederație a celor două diviziuni ale Babilonului. De câțiva ani s-au putut discerne peste tot semnele acelei confederații; dar recent s-a ivit un simțământ de amărăciune între cele două părți, fiind ațâțat de publicațiile anticatolice etc., până când acuma pare că nu este posibil ca ele să se mai apropie.

Să presupunem că această personificare a lui Cristos și-ar folosi subtilitatea obișnuită, numindu-l pe Papa prim-ministru, pe Billy Sunday ministru de război etc., sau făcând unele ca acestea, ca recunoaștere a catolicilor și protestanților; ce ar îndepărta mai eficient peretele despărțitor dintre secte? Cum și-ar arunca brațele unul în jurul gâtului altuia, și numai noi am fi excluși!

Aceasta ar face de asemenea ca profeția despre Anticrist și despre Omul Păcatului să aibă o dublă aplicare, întocmai cum ai arătat tu în cazul altor profeții. Venirea lui Ilie are o aplicare dublă — individual Ioan Botezătorul, colectiv Biserica. Cristosul are de asemenea — individual Domnul nostru, dar colectiv Cristosul include atât Capul cât și Corpul. Tot așa, anticristul colectiv a fost sistemul papal, anticristul individual Satan. După cum Cristosul individual este capul mai marelui Cristos, tot așa anticristul individual ar fi capul mai marelui anticrist.

Poate fi oare chiar posibil ca noi să fi fost atât de impresionați de minunata aplicare a profețiilor anti-creștine la sistem încât să fi trecut cu vederea împlinirea lor individuală viitoare?

Dar noi știm că Satan n-ar putea personifica pentru multă vreme pe Domnul nostru cu vreo măsură de asemănare cu El în caracter. Cu răutatea îngrozitoare a inimii lui, numai câteva zile ar fi de-ajuns ca să-și descopere adevăratul spirit, și ar arunca această lume în mai mare rău decât a fost vreodată.

Din respect și frică față de cel despre care ei au crezut că era Cristos, lumea și-ar pune deoparte săbiile doar atât cât să scape de noi și iar ar reîncepe cu furie reînnoită. Speranțele bisericii nominale și ale lumii ar fi ridicate numai ca să fie zdrobite când ar vedea răutatea celui a cărui apariție o salutaseră.

S-a sugerat că Domnul Și-ar putea folosi puterea în vreun fel ca să-l împiedice pe Satan de a-și părăsi corpul de carne, și astfel acesta ar deveni închisoarea lui de-a lungul Mileniului. Aceasta l-ar obliga să-și înghită propria învățătură, că corpul este numai o închisoare în care omul adevărat stă închis până când este eliberat prin moarte. El ar fi forțat să trăiască tocmai ceea ce atât de neadevărat a învățat. Aceasta dă mare forță Scripturii din Isaia 14:16-19.

Sunt și alte puncte pe care am vrut să le menționez, dar probabil scrisoarea este deja prea lungă; dar înainte de a încheia, aș vrea să menționez un avantaj al luării în considerare a acestor lucruri.

Unii dintre prieteni par să spună, „Pot fi mulți ani încă până la glorificarea Bisericii întregi, există încă atât de mult de făcut; să mergem la afaceri” etc. Eu le-am arătat aceste lucruri cu remarca, „Dacă această presupunere ar fi corectă, tot ce mai trebuie împlinit înainte de glorificarea sfinților s-ar putea împlini într-o lună”. Timpul poate fi două săptămâni sau zece ani.

Prietenii m-au întrebat, „Dar nu aștepți întâi Volumul șapte? și vor trebui luni pentru a-l scrie, publica și asimila”. Răspunsul meu a fost acesta: „De unde știm că el nu poate fi pur și simplu un număr al Turnului de Veghere?

Sosește o copie obișnuită a Turnului de Veghere, și fratele care a învățat să-i prețuiască mesajul profită de prima ocazie și-l citește. Acolo în mijlocul unui articol găsește un punct care se dovedește a fi o cheie la multe pasaje de Scripturile Apocalipsei; pe altă pagină un alt asemenea punct; și citind îi apare în minte ideea că are Volumul șapte! Ce mângâiere, ajutor și asigurare îi aduce, și el este gata pentru timpul de încercare care tocmai îi stă în față!

Un altul, care apreciază mai puțin lumina pe care a primit-o, pune același Turn deoparte pentru o ocazie mai convenabilă, nefiind dispus să permită ca el să ia locul plăcerilor sale sau să-i deranjeze confortul, nedându-și seama ce conține acel Turn sau cu ce se va confrunta el curând, nefiind pregătit pentru el din cauză că n-a umblat în lumina deja primită.

Am intenționat ca această scrisoare să fie o întrebare, dar pare aproape ca o predică. Totuși, sunt sigur că vei înțelege spiritul care mă îndeamnă s-o scriu. Te gândești la vreo Scriptură care ar părea să-i dovedească netemeinicia, ((275)) sau crezi că asemenea idei s-ar putea dovedi în vreun fel dăunătoare poporului Domnului?

Ca frate mai tânăr am apreciat întotdeauna privilegiul de a avea considerație față de tine ca frate mai bătrân, și Dumnezeul Înțelepciunii te-a îndrumat, căci tu ai fost o binecuvântare pentru mine în atât de multe privințe. Domnul să te îndrume până la sfârșitul căii tale!

Al tău frate, cu multă iubire creștină, B. H. Barton.

OPINIA EDITORULUI ESTE DIFERITĂ

Credem că nu este lipsit de înțelepciune să punem în fața cititorilor Turnului de Veghere articolul de mai sus, de sub pana iubitului nostru frate Barton. Nu ne dăunează să-i avem în față opinia. Pentru unii, ca și pentru fratele Barton, acesta poate părea a fi Adevărul.

Însă editorului nu i se pare că opinia prezentată este cea corectă. El și acum crede în armonie cu prezentarea din Studii în Scripturi. Pasajul anume de sub întrebare, din marea profeție a Domnului nostru, din Matei 24, este tratat în detaliu în Studii, Volumul IV. El și acuma crede că aceea este interpretarea corectă. Totuși, noi nu pretindem deloc infailibilitate. Noi pretindem că din zilele apostolilor încoace nu există inspirație directă de la Dumnezeu.

Să nu se uite că fiecare organizație a bisericii pretinde a fi Ecclesia, sau Corpul lui Cristos, al cărui Cap este El; și că fiecare organizație obișnuită are o persoană sau un comitet executiv care de fapt servește ca și cap al acestei organizații — ca și reprezentant al lui Cristos în Corpul Său. Această idee își are originea în secolul al optulea, când prietenii noștri romano-catolici au declarat că ei au stabilit Împărăția lui Dumnezeu, și de la care dată ei socotesc că domnia Lui este continuă, și că papii sunt locțiitorii Lui — domnind în locul Lui. Sectele protestante n-au mers până la extrema aceea ca să pretindă că unul dintre ei Îl înlocuiește pe Domnul; dar în linii generale ei pretind că Împărăția lui Cristos a fost stabilită și ea operează. Ideea inițială în organizarea diferitelor denominații ale protestanților a fost că denominația lor era adevărata Biserică. Numai în anii recenți protestanții au fost de acord cu ideea că Isus Cristos are multe corpuri — multe biserici. Totuși, într-un mod confuz ei admit împreună cu noi că Biblia arată numai o Biserică sau Corp al lui Cristos; că ea trebuie să intre în glorie cu Domnul prin „schimbarea” învierii la a doua venire a Învățătorului; și că Biserica Lui este compusă din sfinții Domnului, indiferent de liniile denominaționale.

Aceștia sunt cristoși mincinoși — corpuri false ale lui Cristos, cu capete false, sau guverne neautorizate de Cuvânt. Ei au înșelat pe mulți — practic întreaga lume. Dimpotrivă, oamenii mai mult sau mai puțin deranjați mintal care au pretins a fi cristoși au înșelat foarte puțini în comparație cu toată omenirea. Noi credem că am prezentat ideea corectă. Editorul nu așteaptă vreun anticrist personal, nici că Satan se va materializa ca om și va reprezenta pe Domnul într-o lumină falsă. Dimpotrivă, pe măsură ce marele timp de necaz înaintează, spiritul răului va fi tot mai vizibil în toți „copiii neascultării”; și ei vor fi tot mai nemulțumiți și supărați pe copiii ascultării, care vor sta loiali lângă Cuvântul lui Dumnezeu și lângă principiile dreptății și iubirii. Din partea acestui segment de oameni credem noi că Ilie cel antitipic va suferi violență; întâi, reprezentată prin carul de tulburări înfocate; al doilea, prin vârtejul anarhiei.

Totuși, să aruncăm grija noastră asupra Domnului și să așteptăm cu răbdare timpul Său, și să fim deplin mulțumiți cu aceasta. Atunci totul va fi bine pentru noi, oricare ar fi situația. Timpul se pare că nu este departe când aceste chestiuni vor fi pe deplin demonstrate. Spiritul mâniei, răutății, urii, invidiei și conflictului arde tot mai violent în inimile copiilor neascultării — în care fără îndoială că vor fi tot mai vizibile faptele cărnii și ale diavolului. Cu alte cuvinte, Cristos se va manifesta tot mai mult în urmașii Săi, dar spiritul lui Satan se va manifesta tot mai mult în restul lumii.