PREDICA SF. PETRU DESPRE RESTABILIRE

Fapte 3

Vindecarea unui șchiop — Apostolii se ignoră pe ei și-I atribuie lui Isus puterea și onoarea — Oamenii au fost impresionați — Sf. Petru s-a folosit de ocazie pentru a arăta păcatul comis de națiune, care L-a răstignit pe Isus, și de asemenea mila lui Dumnezeu și bunăvoința Lui de a-i ierta și a-i binecuvânta — Trebuia ca ei să se pocăiască imediat pentru a primi binecuvântarea principală — După aceea vor urma „timpurile restabilirii” — Toți profeții au vorbit despre timpurile acelea — Oficialii bisericii au fost ofensați pentru că oamenii au fost informați despre fapte — Slujitorii credincioși ai lui Cristos au fost întemnițați.

„Pentru ca timpurile de înviorare să poată veni prin prezența Domnului și să trimită pe Cel care a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească până la timpurile restabilirii tuturor lucrurilor, despre care Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfinților Săi proroci din vechime.” Vers. 19-21.

W. T. 15 ianuarie 1916 (pag. 27-28)

Apostolii la Rusalii, primind Spiritul sfânt, n-au primit un spirit de frică, ci un spirit de curaj și chibzuință. Ei fuseseră însărcinați de Răscumpărătorul lor să propovăduiască Mesajul Evangheliei care urma să adune dintre evrei și dintre toate neamurile o clasă consacrată de oameni care să devină fii ai lui Dumnezeu concepuți de Spirit și în cele din urmă să fie Mireasa, Soția Mielului și Comoștenitori în Împărăția Sa.

Plini de acest curaj, Sf. Petru și Sf. Ioan, conducători printre apostoli, s-au urcat la Templu să se roage — nu fiindcă mai gândeau că Templul era locul potrivit unde să se ofere rugăciuni lui Dumnezeu, ci fiindcă știau că era un loc bun unde să întâlnească oameni. Probabil ei se așteptau ca acolo Domnul să-i aducă în contact cu cei mai evlavioși evrei, așa încât să le dea ocazia favorabilă de a le mărturisi acestora veștile bune.

Ocazia favorabilă s-a găsit curând. Ei s-au uitat la un cerșetor sărac, șchiop, și și-au dat seama că era un om de credință și încredere în Dumnezeu. Uitân-du-se la el, Sf. Petru a spus, „Privește la noi!”; și el s-a uitat așteptând să primească bani. Sf. Petru a continuat, „Argint și aur n-am, dar ce am îți dau în Numele lui Isus Hristos Nazarineanul. Scoală-te și umblă!” (Vers. 6) Șchiopul uimit de asemenea ofertă de binecuvântare, a făcut un efort să asculte porunca, fiindcă avea credință. Străduindu-se să asculte, Sf. Petru l-a luat de mână și l-a ajutat în exercitarea credinței. Binecuvântarea lui Dumnezeu a venit. Oasele picioarelor și gleznelor sale slăbite de mult s-au întărit; și el a mers cu apostolii prin Templu, ținându-se de ei, lăudând cu voce tare pe Dumnezeu și recunoscând că mila lui Dumnezeu venise la el prin acești oameni.

O REMARCABILĂ PREDICĂ DESPRE RESTABILIRE

Un grup de evrei credincioși s-au adunat imediat în jur. Acum venise ocazia Sf. Petru de a ține o predică mare — o măturie pentru Domnul. El nu era plin de mândrie și lădăroșenie, zicând, „Vă puteți uita la noi, căci noi suntem în mod special favorizați de Dumnezeu. Nici unul dintre Cărturarii și Fariseii voștri n-ar fi putut vindeca pe acest om, cum l-am vindecat noi”; Sf. Petru n-a făcut nimic de felul acesta. În blândețe și smerenie el a zis, De ce vă uitați la noi ca și cum am fi făcut ceva de la noi înșine, sau ceva sfințenie deosebită a noastră ar fi îndeplinit acest miracol? Noi suntem doar instrumentele lui Dumnezeu și aceasta este o manifestare a îndurării lui Dumnezeu prin Isus. Acest miracol s-a făcut în numele lui Isus — în numele Răscumpărătorului care a murit pentru păcatele lumii.

Sf. Petru a continuat să le spună ascultătorilor că națiunea Îl răstignise cu răutate pe Mântuitor, dar i-a asigurat și de mila lui Dumnezeu și le-a spus că ar putea totuși să se căiască și să revină în favoarea lui Dumnezeu, dar numai prin renunțarea la legătura lor cu cei care făcuseră acea faptă rea și prin luarea unei poziții cu Domnul și pentru El. Foarte pe scurt și cuprinzător El a declarat planul divin ca motiv pentru care ascultătorii ar trebui să se consacre lui Dumnezeu (Vers. 13-26). Trebuia ca ei să se căiască de păcatele personale și naționale și să fie convertiți pe deplin, sau întorși — să-L cunoască pe Domnul, să I se supună, să fie urmași ai lui Isus pe care ei Îl răstigniseră. Rezultatul acestui lucru ar fi acoperirea păcatelor lor de către Domnul, permițându-le să fie acceptați prin Isus ca și copii ai lui Dumnezeu; iar în cele din urmă aceasta ar însemna ca păcatele lor să fie iertate complet la schimbarea glorioasă a primei învieri — „semănat în slăbiciune, înviat în putere; semănat în necinste, înviat în slavă; semănat trup natural, înviat trup duhovnicesc”. 1 Cor. 15:43, 44.

După ștergerea păcatelor și primirea corpurilor noi, fără păcat și toate neputințele și imperfecțiunile lui, vor veni timpurile glorioase ale restabilirii tuturor lucrurilor, pe care Dumnezeu le-a prezis prin toți sfinții profeți ai trecutului. Acestea ar fi timpurile sau anii de înviorare, ca și de restabilire — o mie de ani. În cadrul ei vor fi îndeplinite toate făgăduințele făcute de către Dumnezeu lui Avraam, tuturor profeților și lui Israel; anume, că în Împărăția glorioasă a lui Mesia pământul va fi adus la condiții edenice, „așternutul picioarelor lui Iehova va fi preamărit” (Is. 60:13; 66:1). Blestemul va fi îndepărtat, iar în locul lui va fi introdusă binecuvântarea Domnului asupra omenirii.

Orice profet care n-a menționat acești ani de restabilire nu putea fi un profet sfânt, ne asigură Sf. Petru; căci restabilirea este Mesajul Bibliei, de la Genesa la Apocalipsa. Însuși Învățătorul, Răscumpărătorul lumii, declară, „Iată, Eu fac toate lucrurile noi”. „Nu va mai fi nici un blestem.” În cele din urmă nu va mai fi suspin sau plânset sau moarte. Toate lucrurile vor fi făcute noi prin Împărăția lui Mesia, deși se va cere toată mia de ani pentru realizarea deplină a tuturor acestor lucruri glorioase.

MARELE MOISE ANTITIPIC

Sf. Petru a arătat cum Moise prezisese chemarea unei clase mesianice speciale (Deut. 18:17-19). Isus este Capul acestei clase; și toți câți sunt primiți acum în familia lui Dumnezeu prin conceperea Spiritului sfânt, sunt socotiți membri ai Corpului lui Cristos, Biserica. Moise a fost un tip al acestui mare Cristos, și le-a spus părinților, „Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica, dintre frații voștri, un Proroc ca mine (dar mai mare — în antitip) (Vers. 22). Dumnezeu L-a ridicat întâi pe Isus, spune apostolul; iar de la Rusalii El ridică pe frații lui Isus — întâi apostolii, apoi toate caracterele sfinte din acești o mie opt sute de ani trecuți, chemați după scopul lui Dumnezeu, pentru a fi membri ai corpului lui Cristos, altfel numiți clasa Mireasă. Ridicarea deplină a acestora nu va fi îndeplinită până când învierea Bisericii va fi completă.

Când acest mare antitip al lui Moise (Cristos și Biserica, corpul Său) va fi fost înălțat, glorificat, atunci va veni timpul pentru binecuvântarea lumii, prin deschiderea ochilor înțelegerii lor și prin toate privilegiile restabilirii din timpul acela. În timpul Mileniului, oricine va auzi pe acel mare profet, va putea intra în marea binecuvântare a perfecțiunii, a restabilirii — fizic, mintal, moral — și astfel în viață veșnică. Dar oricine va respinge pe acel ((319)) mare Profet, Mesia glorificat, va fi nimicit dintre oameni — va avea soarta celor răi cu bună știință. „Domnul ... nimicește pe toți cei răi”. Ps. 145:20.

Apostolul arată că binecuvântarea Domnului trebuia să înceapă cu israeliții, copiii naturali ai lui Avraam. Ea a adunat pe „israeliții adevărați”. Apoi națiunea evreiască a fost scoasă din favoarea lui Dumnezeu, iar ușa ocaziei a fost deschisă pentru neamuri, care au primit binecuvântarea ocaziei Domnului timp de o mie opt sute de ani. Imediat ce numărul mai dinainte hotărât al celor Aleși vor fi glorificați, Vârsta prezentă și obiectivele ei se vor fi sfârșit. Atunci va începe lucrarea restabilirii; și Israelul după trup va avea iarăși primul loc în favoarea divină, după cum este explicat în Romani 11:25-32.