ÎNDURAREA LUI DUMNEZEU FAȚĂ DE ISRAEL ȘI FAȚĂ DE ALȚII

Israelul un popor favorizat — Îndurarea lui Dumnezeu în Legământul Legii — Israelul spiritual un popor nou — Preoțimea împărătească — Alte popoare nerecunoscute de Dumnezeu — Cum va ajunge îndurarea lui Dumnezeu în cele din urmă la toți oamenii.

„Domnul este îndurător și milostiv, încet la mânie și plin de bunătate.” Ps. 103:8.

R. 5817 W. T. 15 decembrie 1915 (pag. 379-380)

În trecut una dintre dificultățile noastre ca studenți ai Bibliei a fost că am avut o vedere prea îngustă asupra caracterului divin și asupra Bibliei. Biblia n-a fost studiată timp de mai bine de douăsprezece secole. În loc de aceasta, anumiți episcopi, considerându-se apostoli cu autoritate egală cu a Celor Doisprezece pe care i-a numit Domnul nostru Isus (Sf. Pavel luând locul lui Iuda), au gândit că ei au drept deplin, ca apostoli, să întocmească un substitut al Bibliei. Aceste substitute au fost numite crezuri — Confesiuni de Credință. Acestea au fost studiate, iar Biblia a fost neglijată.

În aceste împrejurări nu este surprinzător că poporul Domnului a ajuns departe de adevărata învățătură a Cuvântului Său. Chiar și în timpurile Reformei când Biblia a început să revină la popor, sărmana lor minte era atât de rău împovărată și dezorientată de doctrinele false ale celor douăsprezece secole de teoretizări umane, încât nu erau pregătiți să vadă Biblia în propria ei lumină, ci mai curând în lumina acestor crezuri. Pe lângă aceasta, ei fuseseră multă vreme învățați că a se îndoi de aceste crezuri însemna a fi eretici și că pedeapsa pentru ((347)) erezie era chinul veșnic. De aici a urmat străduința de a se menține pe linia crezurilor în toate studiile biblice ulterioare.

Acum studenții Bibliei văd că toate acestea au fost greșeli — că Biblia trebuie studiată în propria ei lumină. Ei văd că crezurile sunt pline de erori care produc confuzie, care într-adevăr, acolo unde ele sunt recunoscute, fac Cuvântul lui Dumnezeu fără efect. Acum studiile noastre biblice sunt diferite, datorită cunoștinței mai clare despre aceste lucruri, ca și datorită faptului că trăim în aurora Veacului Nou — în timpul când Dumnezeu a promis că poporul Său Îi va înțelege Cuvântul — „cei înțelepți vor înțelege”. Dan. 12:10.

PROCEDURILE LUI DUMNEZEU CU ISRAELUL

Textul nostru a fost adresat în primul rând poporului Israel. Datorită neascultării, Dumnezeu a îndepărtat pe tatăl Adam, pe mama Eva și pe toți copiii lor de la legătura specială cu El, condamnându-i la moarte — ca nevrednici de viață veșnică — „Vei muri negreșit” (Gen. 2:17). Dar chiar și această sentință Dumnezeu n-a grăbit-o. Păcătoșii aveau voie să trăiască cum puteau.

Îndurarea lui Dumnezeu s-a manifestat față de urmașii lui Avraam — Isaac, Iacov, și apoi față de toți copiii lui Iacov. Dumnezeu a făcut din cele douăsprezece seminții o națiune, cimentându-i laolaltă prin făgăduințele Sale față de ei, prin Legământul Legii instituit prin Moise la Muntele Sinai. Dacă țineau legea lui Dumnezeu trăiau veșnic — nu mai mureau. Mai mult, ei erau binecuvântați în toate afacerile lor — sănătate, cirezi, turme, vite. Totul era binecuvântat.

Dar ei n-au putut ține Legământul Legii, pentru că se născuseră în păcat ca și restul rasei. Totuși, Dumnezeu a intenționat ca prin străduința de a ține legea acel popor să fie mult binecuvântat. Și așa a fost. Este adevărat, El i-a pedepsit pentru păcatele și greșelile lor, dar întotdeauna cu interes iubitor și grijă, nerespingându-i niciodată cu totul. Suferințele și robiile lor naționale au fost de natura pedepselor, pentru a le da lecțiile necesare.

Astfel favoarea lui Dumnezeu a continuat cu acel popor — și cu nici un alt popor — de la moartea lui Iacov până la moartea lui Isus, o perioadă de 1845 de ani. Chiar și atunci, respingând națiunea, când ei L-au respins pe Isus și L-au răstignit, Domnul S-a îngrijit ca toți evreii care erau înclinați spiritual nu numai să poată fi păstrați în favoarea Sa, dar și să poată veni în favoare încă și mai mare la Rusalii și în continuare, fiind atunci concepuți de Spiritul sfânt — ca să nu mai fie o Casă a Servilor, sub Moise, ci Casa Fiilor, sub Isus (Ev. 3:5, 6). Chiar și atunci când a respins națiunea, Dumnezeu a dat de înțeles că va veni timpul când favoarea Sa se va întoarce la ei — după stabilirea Împărăției lui Mesia. Amos 9:11, 12; Fapte 13:15-17.

POPORUL NOU AL LUI DUMNEZEU

Între timp, evreii cei evlavioși care erau „israeliți adevărați” au devenit nucleul sau începutul Israelului spiritual. Despre acest Israel spiritual Sf. Petru zice, „Voi sunteți o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți virtuțile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată”.

Vedem deci că Biserica este noua creație a lui Dumnezeu, poporul sfânt cu care El lucrează în mod exclusiv în timpul Vârstei Evanghelice. El lucrează cu aceștia în vederea educării și dezvoltării lor, ca ei să poată fi asociați cu Domnul nostru Isus în marea Lui Împărăție Milenară. Atunci pentru o mie de ani El și compania Sa sfântă, adunată din toate popoarele de sub cer, vor binecuvânta pe Israelul natural și pe toate popoarele lumii cu lumină, cunoștință, ajutor și ridicare, cu scopul eliberării lor din robia păcatului și morții, înapoi la asemănarea cu Dumnezeu, pierdută de Adam și răscumpărată la Calvar.

Datorită acestei lucrări speciale pe care o are Dumnezeu pentru Biserică, El a făcut ca încercările ei să fie înfocate, spunând, „În împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri” (Fapte 14:22). Această clasă de consacrați pe deplin, indiferent de liniile sectare, au fost cu toții concepuți de Spiritul sfânt. Nimeni altcineva nu este recunoscut de Dumnezeu. Această Biserică au numele lor scrise în Cartea de Viață a Mielului — în cer — și în viața prezentă își demonstrează credincioșia, loialitatea față de Dumnezeu. Când numărul preorânduit vor fi făcut pasul și își vor fi demonstrat loialitatea chiar până la moarte, atunci acest popor sfânt va fi complet.

El este Sămânța spirituală a lui Avraam căreia îi aparțin marile făgăduințe ale lui Dumnezeu. Despre această clasă Sf. Pavel zice, „Dacă sunteți ai lui Hristos, sunteți «Sămânța» lui Avraam, moștenitori potrivit făgăduinței” (Gal. 3:8, 16, 29). Făgăduința i-a fost făcută lui Avraam și spune, „Toate popoarele pământului vor fi binecuvântate în sămânța ta” (Gen. 22:18). Avem cuvintele Sf. Pavel că Cristos și Biserica Sa sunt această Sămânță spirituală, a cărei misiune va fi să binecuvânteze, la timpul cuvenit al lui Dumnezeu, toată omenirea — „toate familiile pământului” — nu numai pe cei care vor fi în viață și vor rămânea la timpul stabilirii Împărăției, ci pe toți câți au trăit vreodată. Îndurarea lui Dumnezeu la care se face referire în textul nostru este în special față de acest Israel spiritual — chiar mai mult decât față de Israelul natural.

LĂRGIMEA ÎNDURĂRII DIVINE

Acum ajungem la marea culme a îndurării și harului lui Dumnezeu. Națiunea Israel era mică. Biserica, Israelul spiritual, este mică. Dar harul și îndurarea lui Dumnezeu trebuie să se extindă la toată omenirea — la fiecare creatură pentru care a murit Cristos. Timpul pentru a lucra cu lumea și a le da ocazia să se împărtășească de harul și îndurarea lui Dumnezeu a fost deja stabilit de Tatăl. Acesta va fi Mileniul — mia de ani de Domnie a lui Cristos. El va fi marele Rege spiritual al Pământului; iar Biserica Sa vor fi asociați ca împreună-moștenitori ((348)) cu El și ajutoare în conducere, învățare, vindecare, ridicare, răsplătire și pedepsire a omenirii în timpul Mileniului. Tot acest serviciu pentru lume va fi în vederea acordării pentru ei, dacă vor vrea, a harului lui Dumnezeu, a milei lui Dumnezeu, pe care El a intenționat-o de la început și care va fi adusă omenirii prin Împărăția de Glorie a lui Mesia.

Timp de o mie de ani, Soarele Dreptății care răsare va binecuvânta lumea, inundând pământul cu lumina cunoștinței lui Dumnezeu. În aceeași mie de ani Satan va fi legat ca să nu mai înșele pe oameni. Lucrarea de binecuvântare și restabilire va progresa în aceeași mie de ani — Timpurile (sau anii) Restabilirii vor fi tot Mileniul. Fiecărei creaturi i se vor deschide ochii înțelegerii ca să vadă, să cunoască și să înțeleagă iubirea lui Dumnezeu, îndurarea Sa gingașă și înțelepciunea Sa, toate concentrate în Domnul nostru Isus Cristos și manifestate prin El. Îndurarea lui Dumnezeu va fi exercitată față de lume în vederea eliberării ei din robia păcatului și morții la libertatea deplină a fiilor lui Dumnezeu — aceeași de care s-a bucurat Adam înainte de a păcătui. Rom. 8:19-23.

Astfel vedem „o lărgime a îndurării lui Dumnezeu, ca lărgimea mării”. Vedem că harul Său, în timp ce a fost limitat întâi la un popor pământesc, iar mai târziu la o companie aleasă dintre toate popoarele, va fi în final extins la fiecare ființă umană din lume, aducându-i pe toți la cele mai depline privilegii și oportunități de cunoștință, iubire, supunere și binecuvântare.