PRIVELIȘTE DIN TURNUL DE STRAJĂ
MILENIUL PĂCII OPINIA UNUI IMPORTANT BANCHER DIN NEW YORK

R5783 W. T. 15 octombrie 1915 (pag. 307-309)

„Costul războiului este acum de aproximativ 50.000.000 $ pe zi; suma cheltuită astfel în mai mult de un an de război se estimează la aproximativ 15.500.000.000 $. Bogăția Statelor Unite a fost calculată a fi cam la 189.000.000.000 $. Primul an de război a costat aproape a douăsprezecea parte din această sumă enormă. La acest ritm de distrugere, o sumă egală cu totalul bogăției Statelor Unite ar fi terminată în doisprezece ani.

Dar la acest cost în bani pentru un an de război trebuie adăugată valoarea clădirilor fabricilor și a altor clădiri din sate și orașe, toate sau o mare parte a lor fiind distruse, apoi valoarea recoltelor devastate, a bunurilor și a proprietăților gospodărești ruinate și a altor pierderi enorme suportate de comunitățile care sunt măturate de foc și gloanțe în calea armatelor în conflict. Nu este inclus aici nimic din valoarea ca forță de muncă a vieților omenești care au fost nimicite cu milioanele. Chiar fără să luăm în considerare suferința și necazul care au copleșit întreaga Europă, imaginea pierderii economice a războiului este inspăimântătoare. Și nu este de mirare că mințile multor milioane de oameni se îndreaptă spre întrebarea, cum se poate obține pacea. Este totuși un fapt că aceste probleme îi preocupă mai mult pe cei aflați în această țară și în alte țări neutre decât pe națiunile beligerante. National City Bank, în circulara sa din luna august, spune că rezultatele distrugătoare, înspăimântătoare ale acestui an de război nu înseamnă practic nimic privitor la timpul când se va sfârși conflictul; și nu sunt semne ca vreuna din părți să nu mai aibă oameni sau bani, sau ca poporului vreunei țări aflate în război să-i slăbească hotărârea sau încrederea.

Multor oameni de partea aceasta le este imposibil să înțeleagă acest lucru, dar când se va aprecia deplin că o pace de mântuială ar însemna doar o amânare a luptei până s-ar putea face recuperarea și că atunci va trebui din nou dusă lupta sângeroasă până la un sfârșit și mai amar, atunci hotărârea beligeranților se va înțelege mai bine. Există numai o urmare care poate fi acum acceptată ca rezultat al acestui război mondial, și aceasta este urmarea care înseamnă dezarmarea națiunilor și o pace de o mie de ani. Cu fiecare țară deposedată de organizațiile ei de luptă și cu siguranța păstrată de o forță polițienească internațională, imensele sume stoarse prin impozite de la diferiți oameni pentru întreținerea prestigioaselor armate și flote ar fi îndreptate spre arta păcii și comerțului și țările lumii ar fi ușurate de povara și neliniștea teribilă care tot mai mult au apăsat Europa de ani de zile, iar ele s-ar devota individual spre câștigarea prosperității și fericirii.

De la începutul războiului datoriile naționale ale țărilor aflate în război aproape s-au dublat, și pentru a le suporta vor urma impozite suplimentare în anii următori. Dacă s-ar încheia acum o pace care n-ar face imposibil un viitor conflict, aceste impozite suplimentare pentru plătirea dobânzilor pe o datorie națională enorm crescută, pe lângă imensele sume cu care ar fi impozitate țările pentru a înființa organizații militare noi și încă mai mari, ar face viața oamenilor insuportabilă. Foarte probabil, ar putea urma, și ar urma, renegarea datoriilor naționale.

Războiul trebuie luptat până la un final care să împiedice în mod hotărât revenirea condițiilor care să facă posibil ca o națiune s-o atace pe alta. Singura speranță de pace este moartea militarismului. Și această țară este tot atât de interesată de un astfel de final ca și oricare dintre combatante.

Dacă ne uităm în mod egoist la poziția noastră, se va observa că orice alt rezultat ne va plasa în rândul națiunilor care trebuie să-și apere drepturile prin superioritatea forței navale și militare. Prin mersul evenimentelor suntem deja situați în acea poziție și acum trebuie să preluăm imediat sarcina și cheltuiela imensă de a ne pregăti să ne confruntăm cu echipamentul puternic de oameni și muniție, cu contingentele apropiate sau îndepărtate de pe mare sau de pe uscat.

Între timp, influența Statelor Unite trebuie să fie folosită cât se poate de eficient pentru dezarmarea lumii, ca singurul mijloc de salvare a civilizației, a cărei existență este acum amenințată.” Bache Review

________________

REFUZUL DE A SUSȚINE RĂZBOIUL

Un editorial din ziarul New York American scrie: „La foarte scurt timp după izbucnirea războiului a devenit evident faptul că tuturor beligeranților li se vor termina banii în câteva luni. De asemenea a fost evident faptul că mai devreme sau mai târziu vor căuta împrumuturi în America. Opinia predominantă era aceea că Germania și Austria vor fi primele care vor căuta împrumuturi, deoarece Anglia, Franța și Rusia au depozitat aproape de două ori mai mult aur pentru pregătirea de război, decât au depozitat Imperiile Teutonice.

În scurt timp s-a dovedit că se căuta să se transpună în fapt un împrumut german din această țară. În aceste împrejurări — Germania de fapt căutând un împrumut, iar Anglia și Franța erau probabil și ele în căutarea unui împrumut — anumiți bancheri americani au întrebat Administrația dacă guvernul va privi cu îngăduință acordarea de către americani a împrumuturilor de război puterilor străine beligerante. Răspunsul a fost un «nu» apăsat. În cuvintele exacte ale domnului Wilson (atunci președintele țării — n. t.), acestor bancheri li s-a spus că orice efort de a finanța beligeranții în timpul războiului ar fi «ÎN CONTRADICȚIE CU SPIRITUL DE NEUTRALITATE.»

((411))

* * *

Administrația nu mai consideră că «cea mai bună metodă a națiunilor în problema neutralității» este aceea de a descuraja exportul de arme și muniții către țările beligerante. Crede nu numai în încurajarea producției normale și în vânzarea de arme și muniții, dar și în cele mai DEOSEBITE eforturi de a furniza beligeranților aceste mijloace de ucidere în cantități imense. Nu mai crede că acordarea de către Statele Unite a împrumuturilor de război «este în contradicție cu spiritul de neutralitate».

Administrația tocmai a făcut cunoscut prin Secretarul de Stat că guvernul privește favorabil eforturile Comisiei Britanice de a negocia în această țară un împrumut de război fără precedent, de un miliard de dolari.

Nu vom afirma că Administrația nu mai este în favoarea rugăciunii pentru pace. Dar vom afirma că rugăciunea pentru pace este o insultă pentru urechea lui Dumnezeu când Administrația își folosește puterile pentru a promova transportul de arme și împrumuturile cu milioanele care în sine fac posibilă prelungirea războiului și care în sine împiedică realizarea neîntârziată a păcii.

Aceste declarații nu sunt afirmații politice părtinitoare. Sunt simple declarații de «FAPTE INDISCUTABILE ȘI INCONTESTABILE». Dacă poporul Statelor Unite vrea să se prelungească războiul european, îl poate prelungi cu luni, sau chiar cu ani de zile. Tot ce are de făcut este să aprovizioneze guvernele europene cu muniție și bani. Guvernele europene vor furniza oamenii care să fie măcelăriți. Ele vor asigura victimele uciderii în masă, dacă noi vom produce armele de ucidere în masă și le vom împrumuta banii pentru a continua folosirea ucigașă a acestor arme în toată forța lor distrugătoare pentru o perioadă suficient de lungă.

Ce altceva se poate spune despre încercarea de a împrumuta o mie de milioane de dolari din această țară, decât că este o încercare de a prelungi războiul și de a-l face încă mai hidos de ucigător și distructiv decât este acum.

Adevărul clar spus este că domnul Morgan și aliații lui străini cer poporului neutru din Statele Unite să aprovizioneze patru națiuni civilizate ale Europei cu bani și arme pentru a distruge alte două națiuni civilizate.

Poporului Statelor Unite i se cere să facă pentru Anglia, Franța, Italia și Rusia exact ceea ce fac japonezii. Săptămâna trecută, premierul Japoniei a spus Parlamentului japonez că la conferința de pace Japonia cu siguranță va insista pentru partea ei de pradă, dacă aliații vor învinge, «PENTRU CĂ JAPONIA A DAT ALIAȚILOR SĂI UN AJUTOR, PRIN FABRICAREA ARMELOR ȘI MUNIȚIEI, MAI EFICIENT DECÂT AR FI PUTUT DA PRIN TRIMITEREA ARMATEI ȘI A FLOTEI ÎN AJUTORUL LOR». Și ceea ce face Japonia, un aliat recunoscut și un beligerant declarat, este exact ceea ce ni se spune că este datoria noastră de țară neutră.

Un om simplu și onest este pus în dificila situație de a face diferența între ostilitate și neutralitate, CÂND AMBELE FAC EXACT ACELAȘI SERVICIU ACELORAȘI BELIGERANȚI, CHIAR DACĂ UNA ESTE UN ALIAT VĂDIT, IAR CEALALTĂ O NEUTRĂ DECLARATĂ.

După cum se desfășoară lucrurile, și cu mâinile nevinovate de sânge, dominarea financiară a lumii este desigur în puterea noastră. Lira britanică, francul francez și marca germană, toate scad în valoare în comparație cu dolarul american. În felul acesta, un profit mare și favorabil la schimbul monetar îi revine fabricantului și producătorului legitim din Statele Unite.

Bancherii din Wall Street declară că noi trebuie să renunțăm de fapt la acel imens avantaj nevinovat al războiului pentru a asigura plata banilor de sânge către producătorii de arme pentru crimă și pentru a prelungi indefinit necazul și vina războiului.

Împotriva acestei conduite inumane propuse, care nu este patriotică, nu este folositoare, nu este neutră, noi protestăm în numele neutralității, în numele patriotismului, în numele umanității și, în cele din urmă, în numele civilizației însăși, care este astfel amenințată, primejduită și pusă rapid în fața distrugerii tuturor câștigurilor ei de-a lungul multor secole minunate de străduințe și realizări ale omului alb.”

__________________

VINE REVOLUȚIA ȘI ANARHIA

În unele din declarațiile care vor urma, editorul de la New York American, neavând probabil nici cea mai vagă cunoștință despre editorul de la Turnul de Veghere și despre expunerile sale, a folosit un limbaj aproape identic în privința perspectivei — că după războiul actual va veni cea mai mare revoluție cunoscută vreodată și că va fi urmată de anarhie. Ceea ce discerne editorul Turnului de Veghere din învățătura Bibliei și ceea ce a declarat în ultimii patruzeci de ani, editorul de la American vede acum fără ajutorul informației profetice. Fără îndoială că nu peste mult timp întreaga lume va începe să vadă același lucru cu ochii înțelegerii, iar mai târziu cu vederea naturală. Nu trebuie să se înțeleagă că Turnul de Veghere sprijină New York American sau prezentările lui, prezente, trecute sau viitoare, asupra tuturor subiectelor. Noi am citat din el și cităm iarăși în acest număr chestiuni care arată că editorul este treaz și că aproximează fapte și experiențe care în curând vor fi vădite tuturor. Cităm după cum urmează:

DIN NEW YORK AMERICAN, 28 SEPTEMBRIE:

„Susținătorii din Wall Street ai împrumutului pentru războiul european au spus membrilor comisiei engleze și franceze că nu doresc să ucidă bărbăția Europei, să transforme pe femei în văduve, pe copii în orfani și pe ((412)) mame în jelitoare, pentru un procent de cinci la sută, DAR O VOR FACE PENTRU UN PROCENT DE 5,5 LA SUTĂ.

Ei au spus că nu vor fi responsabili de prelungirea acestui război rău și de distrugerile în continuare ale comorilor inestimabile ale Europei, de complicațiile inevitabile și posibil dezastruoase ale situației noastre financiare, politice și diplomatice de aici din America pentru cinci procente, dar vreau să fie responsabili pentru O JUMĂTATE DE PROCENT.

Ei au declarat cu asprime că nu vor tăgădui înaltele principii politice ale Americii, nu vor abandona nobilele idei umanitare ale Americii și nu vor primejdui progresul material și prosperitatea Americii pentru mai puțin decât acel JUMĂTATE DE PROCENT în plus.

Măsura conștiinței, omenia și patriotismul Wall Street-ului sunt acum definite clar și sunt exprimate matematic.

Acum există probabilități să se acorde împrumutul, fiind garantat pfundul sau jumătatea de pfund suplimentară de carne, dar pedeapsa pentru participarea nefastă a Americii la crudul război european va veni la timp și pe merit prin revoluția și renegarea care vor urma cu mare probabilitate după acest război.

Primele vuiete ale revoluției se pot deja discerne în Rusia, iar nemulțumirea printre clasele muncitoare începe să se răspândească în măsură considerabilă în Marea Britanie.

Dacă războiul va fi suficient prelungit, va fi fără îndoială revoluție și probabil anarhie sângeroasă în majoritatea națiunilor implicate în război.

După revoluție va urma renegarea obligațiilor publice sau o devalorizare atât de mare încât va egala renegarea.

Dacă vreun cititor, obișnuit cu securitatea păcii, își imaginează că o astfel de devalorizare este imposibilă, să-și amintească faptul că în timpurile revoluției franceze, asignatele (hârtii-monede cu valoare emise în timpul revoluției din 1789, care aveau pe ele valoarea unor terenuri confiscate — n. t.) s-au devalorizat la mai puțin de trei la sută din valoarea lor, iar asignatele erau mai bune decât bancnotele, fiindcă acestea aveau cel puțin valoarea terenului la baza lor.

Poate chiar dobânda de CINCI PROCENTE ȘI JUMĂTATE este o momeală insuficientă pentru un împrumut care în eventualitatea războiului și revoluției poate valora mai puțin de trei cenți la dolar.

Dacă vreun cititor, obișnuit cu guvernul chibzuit și stabil al acestei țări, crede că acum nu este posibilă revoluția în nici una din statele europene, să se întrebe deschis, cât timp crede el că vor îndura oamenii tari, neînduplecați, simpli din Europa, nemăsurata mizerie a acestui război nefiresc, în ale cărui adâncimi de iad au fost aruncați prin vanitățile și stupiditatea, prin dușmăniile și geloziile conducătorilor lor aroganți și ambițioși.

Revoluțiile nu respectă nici regalitatea, nici autoritatea constituită, nici ordinea stabilită. Revoluțiile nu respectă obligațiile financiare ale unui sistem răsturnat și înlăturat. Revoluțiile nu dau dovadă de astfel de atenție blândă și amabilă față de bani și de puterea banilor cum dau guvernele calme și conservatoare.

* * *

Pentru a se sustrage de la obligațiile lor umanitare și a evita responsabilitățile grele și chinuitoare, susținătorii împrumutului de pe Wall Street spun că dolarii anume marcați pentru acest împrumut nu vor fi folosiți pentru procurarea de arme și muniție. Astfel de declarație este însă nesinceră și neconcludentă.

Noi mărim resursele financiare ale țărilor cărora le facem acest împrumut exact cu suma împrumutului, iar resursele lor financiare suplimentare le permit să cumpere arme și muniție suplimentare.”