IERTAREA ESTE BINECUVÂNTATĂ

Psalmul 32

Păcate iertate, acoperite, șterse — Nelegiuirea neimputată — Spiritul sincer — Cine se poate ruga pentru iertare — Sub Legământul Legii — Sub Noul Legământ — Unele păcate nu se pot iarta, dar se pot ispăși — „Să se roage pentru el” — Păcat de moarte sau păcat spre moarte.

„Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit!” Versetul 1

R5690 W. T. 15 mai 1915 (pag. 152-154)

Scripturile ne aduc în atenție ideea că păcatele pot fi iertate în sensul că Dumnezeu nu va continua să ne trateze ca păcătoși, păcatele însă — rămânând să fie rezolvate — au fost doar acoperite. Ele arată de asemenea că timpul pentru ștergerea în realitate a păcatelor este viitorul, nu viața prezentă. Pentru a ilustra: creștinul care a încălcat Legea Divină într-un mod cu totul neintenționat și în întregime din cauza slăbiciunilor moștenite poate merge prompt la Dumnezeu pentru iertare prin Răscumpărătorul și este asigurat că păcatul lui este acoperit, că Dumnezeu nu-l va aminti împotriva lui, nici nu-l va trata ca păcătos, pentru că Isus Cristos cel drept a făcut ispășire deplină pentru un astfel de păcat.

Există o altă categorie de păcate, parțial din slăbiciune și moștenire, și parțial încuviințate de minte. Pe acesta l-am putea numi păcat mixt. Domnul, iertând acest păcat, va reda copilului Său bucuriile feței Sale și va acoperi în întregime sau va trece cu vederea încălcarea în măsura în care a fost fără voie, neintenționată, din ignoranță; dar El va pedepsi acea parte care a fost din cunoștință, complicitate sau consimțire a minții.

Mai există încă un fel de păcat, pe care Biblia îl descrie ca un păcat cu voia — împotriva luminii, împotriva cunoștinței. Despre acesta se vorbește uneori ca despre un păcat împotriva Spiritului sfânt, pentru că lumina cunoștinței și a Adevărului este lumina Spiritului Adevărului lui Dumnezeu; și oricine o încalcă în mod voit încalcă Spiritul Adevărului. Isus a spus că un astfel de păcat nu are niciodată iertare, nici în acest veac, nici în veacul viitor (Matei 12:32). Dar aceasta nu înseamnă că persoana va fi pedepsită pentru el pentru totdeauna. Înseamnă pur și simplu ceea ce zice — că acest fel de păcat nu poate fi iertat și ar putea fi numai ispășit. Dacă însă ar fi un păcat împotriva luminii depline, ispășirea ar însemna Moartea a Doua. Avem motiv să credem că datorită slăbiciunilor noastre moștenite și a mediului nesfânt, aproape toate păcatele comise de poporul lui Dumnezeu pot fi clasate ca păcate mixte — numai parțial voite.

În orice caz, un om care își dă seama că încălcarea este iertată și că păcatul este acoperit trebuie să aibă multă pace și bucurie față de Domnul, și binecuvântare care nu poate fi descrisă. El poate totuși, în același timp, purta semnele acelor păcate iertate în trupul său până în ziua morții sale; și poate fi probabil deranjat de dureri și suferințe și de diferite boli ca rezultat al păcatelor care sunt iertate — până în clipa morții sale. De aceea, păcatele nu sunt șterse în tot acel timp, cu toate că ele sunt iertate. Semnele lor se văd în carnea lui sau în mintea lui, sau în oricare fel în care ele l-au pătat.

Sf. Petru ne spune că păcatele noastre vor fi cu totul șterse la a Doua Venire a lui Cristos. Putem înțelege ușor cum va fi aceasta; pentru că promisiunea pentru Biserică este că la înviere li se vor da corpuri perfecte; ceea ce este în parte și imperfect se va sfârși, iar ceea ce este perfect le va aparține pentru totdeauna în trupul învierii — „semănat în necinste și înviază în slavă; este semănat în slăbiciune și înviază în putere; este semănat trup natural și înviază trup duhovnicesc”. 1 Cor. 15:43, 44.

CONDIȚII PENTRU IERTARE

Multă confuzie de gândire există cu privire la condițiile în care poate fi așteptată iertarea păcatelor. Aceasta nu este din vina Bibliei, care prezintă chestiunea foarte clar și foarte limpede. Este din vina teologiilor noastre încurcate, care au amestecat totul pentru noi. Pentru a înțelege problema trebuie să ne amintim că întreaga lume, ca și copii ai lui Adam, sunt sub sentința divină a morții, fără vreo ofertă de speranță făcută lor în mod direct. Poporul Domnului are o Descoperire de la El, care-i înștiințează că Dumnezeu intenționează lucruri mari pentru omenire în curând prin Împărăția lui Mesia, dar că acestea nu li se aplică lor în prezent. Îndurările și favorurile lui Dumnezeu, inclusiv iertarea păcatelor, sunt limitate în prezent la cei care intră în relație de legământ cu Dumnezeu.

Ce înseamnă expresia relație de legământ? ar putea întreba unii. Răspundem că Dumnezeu a intrat într-un Legământ cu națiunea evreiască, prin Moise ca mijlocitor al Legământului Legii lor. O parte a acelui aranjament a fost că, pe baza anumitor jertfe pentru păcate — jertfe de viței și țapi— Dumnezeu a intrat într-un Legământ sau înțelegere cu acea națiune. Aceste jertfe de viței și țapi în fiecare an în Ziua Ispășirii atribuiau națiunii iertarea păcatelor pentru anul respectiv; pentru ca tot poporul să poată fi în relație cu Dumnezeu. Astfel ei aveau dreptul să meargă la Dumnezeu în rugăciune cu privire la orice chestiune din făgăduința lui Dumnezeu sau cu privire la iertarea păcatelor lor, ca și în cazul lui David.

Dar acest privilegiu nu a fost extins la neamuri — a fost doar un aranjament făcut cu evreii. Și chiar cu evreii era numai un aranjament tipic. El preumbrea aranjamentul permanent al acestui Veac Evanghelic, bazat pe „jertfele mai bune” ale lui Moise cel antitipic — Isus.

Din timpul lui Isus încoace a fost deschis un alt Legământ, în timp ce despre Legământul Legii se poate spune că este neoperativ în prezent. Legământul aplicabil acum creștinilor este numit scriptural un Legământ de Jertfă (Ps. 50:5), sau un Legământ de Har. Este un Legământ de Jertfă pentru că toți care intră în acest Legământ cu Dumnezeu jertfesc drepturile și interesele lor pământești, primind în loc binecuvântări spirituale, pe care Dumnezeu le-a promis și pe care ei le pot vedea cu ochii credinței.

((571))

Isus a fost primul care a făcut Legământul de Jertfă. Sfânt, nevinovat, fără pată, despărțit de păcătoși, El Și-a prezentat trupul ca o jertfă vie lui Dumnezeu, spunând: „Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Ps. 40:7, 8; Evr. 10:7). Astfel El Și-a predat voința și împreună cu ea totul, și orice putere pe care o avea. În timpul celor trei ani și jumătate ai serviciului Său, El a dus la îndeplinire cu zel acest Legământ până la moarte, chiar moarte de cruce. Pentru această cauză Dumnezeu L-a înălțat foarte sus, dându-I perfecțiunea naturii spirituale, la care El a ajuns la învierea Sa — glorie, onoare și nemurire pentru veșnicie. Filip. 2:8-11.

Lucrarea acestui Veac Evanghelic este de a chema din neamul păcătos pe aceia care au un spirit sau o dispoziție asemănătoare cu cea pe care a avut-o Isus. Nici unul nu este sfânt, nevinovat, fără pată și despărțit de păcătoși ca El; dar ceea ce le lipsește lor în această privință le este compensat prin atribuirea meritului lui Isus, astfel că, după cum spune apostolul, ei sunt acceptați de Dumnezeu în Cel Preaiubit. Și fiind astfel acceptați, ei sunt privilegiați să intre în același Legământ de Jertfă în care a intrat Isus. Cu El, ei spun Tatălui: Iată, ne prezentăm pe noi înșine în armonie cu tot ce este scris în Cartea Ta, să facem voia Ta până la moarte. Este același Legământ! și descriind aceasta, apostolul spune că noi călcăm pe urmele lui Isus și împlinim ce lipsește suferințelor lui Cristos. 1 Pet. 2:21; Col. 1:24.

Mulți par să nu-și dea seama că numai aceia care sunt într-o relație de legământ cu Dumnezeu au dreptul și privilegiul de a merge la Dumnezeu în rugăciune, ca să ceară fie iertarea păcatelor, fie orice altceva. Totuși, acest lucru trebuie să fie clar pentru oricine se va gândi la acest subiect. Dumnezeu spune că El nu-i ascultă pe păcătoși și că a făcut numai o singură pregătire prin care cineva poate veni la El. Isus este Calea, Adevărul și Viața. „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). El este Avocat pentru cei care-I devin ucenici și care se angajează să umble pe urmele Lui; dar El nu este Avocat pentru lume — ci numai pentru clasa specială, urmașii Lui. La timpul cuvenit, la sfârșitul acestui veac și la începutul Mileniului, El va deveni Mijlocitor pentru întreaga lume, va face ispășire pentru toate păcatele lor și va prelua pe fiecare membru din omenire sub supravegherea Sa divină. Împărăția Lui mijlocitoare este rânduită având acest lucru în vedere. Chiar și atunci, oamenii nu vor merge la Tatăl cu păcatele lor, nici cu rugăciunile lor, ci vor merge doar la marele Mijlocitor între Dumnezeu și oameni — între Dumnezeu și lume. Ei vor avea atunci binecuvântări și favoruri din abundență, sub aranjamentul pregătit; dar acum ei nu pot avea nimic. Singurii care pot avea favorurile lui Dumnezeu în prezent sunt cei care vin pe Calea stabilită — prin Legământul de Jertfă.

SINGURII TERMENI AI AVOCATULUI

Cu idei false în mințile noastre în privința pedepsei pentru păcat — cu ideea că aceasta va fi chin veșnic — mulți și-L închipuie pe Domnul șezând înlăcrimat și profund mâhnit, așteptând ca păcătoșii să arate cel mai mic semn de pocăință, când El să alerge în ajutorul lor și să-i accepte fără vreun termen sau condiție deosebită. Nimic n-ar putea fi mai departe de adevăr — nimic n-ar putea fi mai departe de învățătura Bibliei. Dimpotrivă, dacă păcătosul se gândește să se întoarcă de la păcat spre Dumnezeu și vine la Isus să întrebe dacă vrea să fie Avocatul lui la Tatăl și să-l facă satisfăcător și acceptabil, lui i se spune imediat că poate avea acest privilegiu numai în anumite condiții stabilite.

Condițiile sunt specificate — el trebuie să devină ucenic al lui Cristos. Și aceasta înseamnă tot ce a declarat Învățătorul când a spus: „Dacă voiește cineva să vină după Mine (să-Mi fie ucenic), să se lepede de sine (să-și sacrifice voința), să-și ia crucea și să Mă urmeze” (Mat. 16:24). Nu există o cale mai scurtă. Nu există alți termeni și Isus nu silește pe nimeni să accepte acești termeni.

Evangheliști greșit informați ar putea, în numele Domnului, să îndemne și să facă termeni diferiți; dar ei sunt atât de departe de Mesajul autorizat al Cuvântului lui Dumnezeu. Dimpotrivă, Isus a spus unora din timpul Lui: „Stați jos și faceți socoteala cheltuielilor” — să nu fiți pripiți; să știți bine ce faceți, și să hotărâți bine chestiunea înainte de a vă asuma responsabilitățile uceniciei. Este mai bine să nu te angajezi decât să calci angajamentul după ce te-ai angajat. Este mai bine să nu pui mâna pe plug ca să devii servitor al Domnului decât, după ce ai făcut aceste voturi și ai intrat în serviciu, să te întorci sau chiar să te uiți înapoi, sugerând un serviciu făcut fără tragere de inimă.

CALEA ÎNGUSTĂ — CEI PUȚINI

Cineva ar putea probabil sugera că dacă aceste păreri ar fi general acceptate, ar exista mult mai puțini creștini pretinși în lume. Noi suntem de acord cu aceasta; dar insistăm că creștinii ar fi la un nivel mai înalt, mai acceptabili pentru Domnul. Domnul spune: „Strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață (în prezent) și puțini sunt cei care o află”. Aceștia puțini vor forma Clasa Împărăției, Clasa Mireasă, și împreună cu Cristos vor fi agenția divină pentru binecuvântarea tuturor familiilor pământului în timpul celor o mie de ani ai Domniei lui Cristos.

Un alt punct care ar putea fi demn de remarcat este acela că la început când venim la Domnul nu este necesar să ne rugăm pentru iertarea păcatului originar. El ne informează că toate aranjamentele sunt făcute, complete, pentru cei care doresc să primească termenii Lui și să devină ucenicii Lui. Prin urmare, tot ceea ce trebuie să facem este să mergem la Domnul în bună cunoștință, bine gândit, și să-I spunem cât de bucuroși suntem că a făcut aceste aranjamente; că acceptăm cu bucurie termenii uceniciei, cu făgăduința că harul Său va fi de ajuns pentru noi și cu asigurarea Sa că toate lucrurile vor lucra împreună pentru binele celor chemați potrivit scopului Său.

((572))

După ce aceștia au intrat în relație de legământ cu Dumnezeu, ei au nevoie să se roage pentru iertarea greșelilor lor — a păcatelor lor de omitere sau de comitere care sunt în conflict cu legământul lor de consacrare și cu cerințele divine. Astfel această clasă este privilegiată să ofere Domnului Rugăciunea: „Iartă-ne nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm celor care ne-au greșit”. Aceste greșeli care sunt de iertat astfel nu includ păcatul originar. Acela a fost iertat complet tuturor celor care L-au acceptat pe Cristos și au intrat sub acest nou aranjament prin legământ. Greșelile sunt nereușitele noastre de a ne ridica la standardul cerut de Domnul după ce harul Său ne-a eliberat de greșelile care sunt trecute.

SĂ SE ROAGE PENTRU EL

Sf. Iacov ne atrage atenția asupra unora din poporul Domnului care ar putea deveni bolnavi de păcat într-o așa măsură încât nu ar avea acces ei înșiși la Tronul Harului. Din cauza neglijenței în felul de viață, a neglijării datoriilor și privilegiilor, a nesocotirii obligațiilor legământului lor, un nor gros și întunecos apare între ei și Tatăl. Ei sunt incapabili să străbată acest nor. Rugăciunile lor par să nu ajungă la Tatăl. El Își ascunde fața de ei. Cazul lor este un caz extrem. Prin apostol Domnul spune că acel care va întoarce un astfel de păcătos — un creștin care a intrat într-o astfel de stare greșită — din greșeala căii lui, va mântui un suflet de la moarte și va acoperi o mulțime de păcate.

Apostolul ne spune procedura. Cel bolnav de păcat trebuie să-și dea seama că are nevoie, așa încât să cheme pe bătrânii Bisericii — frații creștini cu mai multă experiență. El trebuie să-și mărturisească greșeala sau orice crede că are de-a face cu despărțirea lui de favoarea Domnului. Ei, în schimb, ca membri ai Trupului lui Cristos, pot mijloci la Domnul pentru el și-l pot unge cu untdelemn în numele Domnului; și dacă a comis păcate, acestea îi vor fi iertate și Domnul îl va ridica iarăși la sănătate și putere spirituală. Iacov 5:14-16,19,20.