„UITAȚI-VĂ BINE LA EL” — APOI URMAȚI-L

„Uitați-vă bine la Cel care a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, ca nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre.” Evrei 12:3 .

R5684 W. T. 1 mai 1915 (pag. 142-143)

Apostolul tocmai arătase credincioșia Domnului nostru Isus. El amintise Bisericii de rușinea și înjosirea pe care Învățătorul le îndurase pentru marea bucurie pusă înaintea Lui de Tatăl Ceresc. El spune că Isus este Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre. Apoi el ne îndeamnă ca în încercările și greutățile noastre în calitate de copii ai lui Dumnezeu să ne amintim ce experiențe extrem de severe în suferință a îndurat Învățătorul — ce împotrivire, ce opoziție din partea păcătoșilor — opoziție față de învățăturile Lui, față de tot ce a făcut El. Această opoziție față de Isus a continuat până când a rezultat în uciderea Lui.

((580))

Apostolul spune Bisericii: „Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge, luptând împotriva păcatului”, așa cum a făcut Isus. De fapt, noi suferim foarte puțin și renunțăm la foarte puțin. Cel mult avem doar puțină viață, ca și membri ai rasei decăzute, iar aceasta se întinde numai pe o perioadă scurtă. Avem foarte puțin de consacrat lui Dumnezeu. Și când acel puțin trece ar trebui să ne gândim cât de neînsemnat este și cât de mari lucruri a avut Învățătorul — nu numai perfecțiunea pe care a avut-o în viața Sa pământească, ci și ceea ce a avut înainte, și cum, în ascultare de voința divină, El S-a umilit și Și-a părăsit gloria ca să devină om — și apoi S-a umilit și mai mult, până la moarte, „și încă moarte de cruce. De aceea și Dumnezeu L-a înălțat foarte sus (L-a înălțat la poziția cea mai înaltă — Strong) și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume”.

Ar trebui să fim bucuroși să umblăm în urmele Lui, să îndurăm aceleași experiențe, să bem orice ne-ar turna Tatăl în paharul nostru — paharul Său. Pe măsură ce ne gândim astfel la experiențele și credincioșia dragului nostru Învățător, aceasta face ca experiențele noastre să pară doar întristări ușoare, de o clipă, și care lucrează „pentru noi mai presus de orice măsură o greutate veșnică de slavă, în timp ce privim nu la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd; pentru că cele ce se văd sunt pentru un timp, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice” (2 Corinteni 4:17, 18). Deoarece, să ne amintim că suntem chemați „să căpătăm slava Domnului nostru Isus Hristos. Așadar fraților, rămâneți tari”. 2 Tesaloniceni 2:14, 15.