PRIVELIȘTE DIN TURNUL DE STRAJĂ

R5657 W. T. 1 aprilie 1915 (pag. 99-102)

Informațiile din Marea Britanie descriu lucrurile de acolo ca fiind prospere. Afacerile înfloresc, sprijinite mai ales de comenzile pentru materiale de război din partea guvernului, pentru construirea de vase de război etc. Străzile au aspectul obișnuit, cu excepția că femeile poartă mai mult negru, ca semn de doliu, și se pot vedea mai multe uniforme militare.

Reportajele din ziare în privința scufundării vaselor de către submarinele germane ar putea da impresia că Marea Britanie este tăiată de la comunicația cu lumea din afară și că puține vapoare intră și ies din porturile ei. Dar nu acesta este cazul. În luna trecută aproximativ trei mii de vase au intrat și au ieșit din porturile britanice, în timp ce numai cam patru au suferit avarii din partea submarinelor germane. Starea bună a afacerilor și creșterea prețurilor la alimente duc la tulburări de muncă, greve pentru ore mai puține și salarii mai bune. Cererile sunt întâmpinate foarte rezervat. Salariile mecanicilor britanici sunt încă mult sub nivelul celor americani.

Condițiile din Rusia, cu excepția zonei de război, se spune că sunt bune. Guvernul, care de ani de zile a avut controlul comercializării alcoolului, l-a oprit complet. Se spune că efectul asupra poporului rus este excelent, ajutând la luminarea minții lor, și de asemenea, cu cererile de muncă pentru război, la prosperitate financiară.

Acea parte din Franța care este în afara zonei de război pare să fie de asemenea prosperă.

Germania, potrivit tuturor rapoartelor, nu stă atât de rău cum am putea presupune din reportajele din presă. Afacerile țării se desfășoară cu remarcabilă regularitate în ciuda războiului; totuși, lipsindu-i o piață de desfacere pentru mărfurile ei, activitățile germane sunt în principal preocupate de comenzile guvernului pentru materiale de război și pentru necesitățile casnice. Hrana, fiind sub controlul guvernului, este limitată, dar se spune că este suficientă pentru nevoile stricte ale oamenilor. Toate rezervele de hrană sunt păstrate, ca și în cazul unui oraș asediat. Ceasurile au fost date înainte cu o oră pentru a favoriza scularea devreme și mersul la culcare devreme, făcând astfel economie de petrol.

Din zona de război se raportează mare suferință și necaz — Belgia, nordul Franței, vestul Rusiei, estul Germaniei și Munții Carpați și Balcani. Aceste regiuni măturate de război au suferit grozav — sorții războiului pendulând când într-o parte când într-alta, dar întotdeuna cu severitate grozavă, nu numai în privința soldaților, ci și a locuitorilor acelor regiuni. Condițiile din Serbia se spune că sunt groaznice de asemenea.

Dardanelele, controlate de Turcia, constituie o nouă zonă de război. Marea Britanie a susținut de mult Turcia și a împiedicat Rusia să câștige acces la Marea Mediterană și la lume pe apă. Rusia ar fi devorat de mult Turcia cu mare cost; căci Constantinopole i-ar fi dat unul din cele mai importante porturi la mare din lume. Acum Anglia și Franța trebuie să ajute pe aliatul lor, Rusia. Deoarece ele însele nu pot folosi Constantinopolul, sunt preocupate să nu-l aibă nici Rusia. Ele vor propune ca Dardanelele să fie menținute ca o cale maritimă liberă, asemenea Canalelor Suez și Panama. Dacă aceasta va satisface Rusia sau nu, este sub semnul întrebării; și printre aliați ar putea rezulta o ceartă. Dacă o ceartă pare inevitabilă, se poate hotărî ca Dardanelele să fie inatacabile și Turciei să-i fie îngăduit să-și mențină posesiunile.

((627))

Între timp aliații caută mai departe ajutor să blocheze complet și să înfometeze Germania. În acest scop Italia și Grecia sunt îndemnate să intre în război, stimulentul fiind că în această tranzacție Italia va primi anumite provincii austriece, iar Greciei îi va fi permis să preia o mare parte din domeniul Turciei — ca să țină Rusia la distanță. Se vede astfel că egoismul, politica, frica de celelalte și ambiția după putere mondială sunt principiile care-i stimulează, în ceea ce privește lumea în războiul prezent. Elveția, Olanda și Scandinavia se tem și nu știu ce să facă. Interesele marilor beligeranți le-ar putea impune războiul, chiar dacă ele se străduiesc cât pot să rămână neutre.

INFLUENȚELE RELIGIOASE ȘI RĂZBOIUL

La început influența războiului asupra oamenilor din Europa a fost groaznică. În necazul lor erau înclinați să devină mai religioși. Cu înaintarea războiului, acest spirit de frică și de căutare a ajutorului la Domnul trece, făcând loc unor sentimente mai reci și unei mai mari încrederi în sine. Războiul devine afacerea vieții pentru cei angajați în el. Fiecare națiune implicată vede lucrurile din punctul ei de vedere. Fiecare crede în mod onest că are dreptate. Fiecare are curajul propriilor convingeri și este gata să moară pentru ele.

Germanii susțin că aliații, geloși pe cumpătarea, prosperitatea și seriozitatea lor, se pregătesc de mult să-i anihileze. Ei pretind că dacă ar fi așteptat până când armata franceză ar fi fost mobilizată la frontiera lor vestică, iar armata rusă la frontiera lor estică, ar fi fost prea târziu ca Germania să se apere cu succes; că a fost necesar ca ea să facă pașii pe care i-a făcut, și să-i facă cu promptitudinea cu care i-a făcut, pentru a lovi întâi Franța, apoi Rusia, ai căror soldați erau de două ori mai mulți decât ai ei.

Germanii simt o înverșunare deosebită față de britanici, crezând că ei stau la baza alianței și a planurilor acesteia pentru distrugerea Germaniei. Kaizerul este evident sincer în gândirea că el și poporul lui sunt mijloacele orânduite de Dumnezeu pentru propagarea sistemului, legii, economiei și prosperității în toată lumea. Germanii cred că ei au o cauză justă și că în mod sigur vor reuși. Ei declară deschis că dacă nu vor reuși, se vor îndoi cu totul de existența lui Dumnezeu.

Aliații de asemenea simt că Dumnezeu este pentru ei. Pregătirea de către Germania a unei armate mari, pretind ei, n-a fost pentru a se apăra și a-și proteja viața, ci pentru un război agresiv împotriva vecinilor ei. Ei pretind că Germania reprezintă militarismul și că autoritatea ei militară reușită în toată lumea, autoritatea forței, ar fi mult mai dăunătoare decât autoritatea forței navale. Orice ar gândi și ar ști conducătorii în privința motivelor războiului, și oricare le-ar fi concluziile în privința felului cum acesta trebuie să se sfârșească prin anihilarea Germaniei, publicul crede fără îndoială că Aliații au o cauză justă în toate modurile și sigur trebuie să aibă favoarea și binecuvântarea lui Dumnezeu. Rușii, ni se spune, sunt mulțumiți că ei Îl servesc pe Dumnezeu când se supun poruncilor „tătucului”, Țarul. Ei sunt mulțumiți să moară. Se referă la mersul pe front și în mormânt prin expresia „în larg spre America”. Cu alte cuvinte, având o vagă speranță de viață viitoare și refuzând să ia în serios doctrina chinului veșnic, ei trag concluzia că a muri este ca și cum ai ieși în larg spre o țară nevăzută.

Soldații francezi iau chestiunea războiului cât se poate de ușor — cum ar lua cineva o expediție de vânătoare unde șansele ar fi recunoscute ca îndoielnice.

Marii generali ai războiului spun deschis că războiul este numai la început; că iarna a împiedicat operațiunile și că imediat ce trec inundațiile de primăvară se poate aștepta cel mai amarnic război cunoscut vreodată lumii.

Între timp Japonia găsește că prezentul este o ocazie favorabilă pentru câștigarea stăpânirii rasei galbene — a stăpânirii Chinei. Aliații ei, desigur, nu vor aproba acest curs, dar Japonia știe bine că ei sunt fără putere ca să intervină. În privința obiecțiilor Statelor Unite, ele n-ar fi demne de considerație; pentru că distanța peste Pacific este atât de mare și flota japoneză întrece ceea ce vasele de război ale Statelor Unite ar putea economisi pentru apele din Orientul Îndepărtat. Într-adevăr, mândria japoneză ar fi gâdilată dacă ar avea un conflict cu flota Statelor Unite în apele orientale, unde americanii ar fi atât de departe de rezervele de combustibil și de alte rezerve încât să fie învinși. Aceasta ar pune Japonia în primul rând al „națiunilor creștine” și Filipinele ar putea fi răsplata ei. Aliații ar fi probabil încântați să vadă Statele Unite umilite și părtașe cu ei la influențele de slăbire ale războiului prezent. Fără îndoială că și Germania ar fi bucuroasă să vadă Statele Unite amestecate în război, deoarece aceasta ar împiedica trimiterea în continuare a materialelor de război către Aliați. Dacă Statele Unite se vor menține fără a se amesteca în război în condițiile acestea, va fi minunat, aproape indicând o supraveghere divină a afacerilor ei.

((628))

„OAMENII ÎȘI VOR DA SUFLETUL DE GROAZĂ”

Așa cum este, Statele Unite, de fapt toate țările din America, de Nord și de Sus, și toată lumea în afară de națiunile în război, trec prin cele mai ciudate condiții din cauza tulburărilor financiare create de război. Nu numai Canada, ci și America Centrală și de Sud, China, Australasia și India, au fost finanțate în trecut de către națiunile acum în război; în special de către Marea Britanie. Balanțele lor bancare și împrumuturile sunt afectate de război și de necesitatea din partea națiunilor în război de a-și folosi capitalul acasă. Statele Unite nu sunt atât de puternice din punct de vedere financiar ca să satisfacă condițiile și să furnizeze banii pentru restul lumii dependente înainte de Europa. De fapt, în Europa sunt deținute acțiuni și obligațiuni americane până la suma de cinci mii de milioane de dolari în vederea valorificării superioare americane etc. Pe măsură ce războiul înaintează și europenii au nevoie de bani, se poate aștepta ca ei să vândă aceste garanții americane la bursele americane. Noi n-avem banii să plătim astfel obligațiunile noastre neajunse la scadență. Deja băncile noastre sunt pline până la refuz de acțiuni și obligațiuni — unele excelente, altele medii, altele fără valoare. Ca urmare, aurul va trece în Statele Unite ca o primă, cum este deja în Canada. Aceasta va aduce mare necaz peste tot, în legătură cu lichidarea obligațiunilor, acțiunilor, ipotecilor etc. scadente. Nu-i de mirare că oamenii finanțelor sunt nedumeriți — „oamenii își vor da sufletul de groază, în așteptarea celor ce vor veni pe pământ”. Luca 21:26.

DATORIILE LUMII NU VOR FI PLĂTITE NICIODATĂ

London Economist estimează în mare datoriile națiunilor în război la sfârșitul lui februarie, în milioane de lire sterline, după cum urmează. Pentru o estimare aproximativă în dolari, înmulțiți cu cinci:

(Exprimate Datorie Pierderea Datorie în milioane)

                      Veche Nouă beneficiului totală
Marea Britanie. . . .   661  312    0            973
Franța. . . . . . . . 1.315  363   50          1.728
Rusia . . . . . . . .   890  520   50          1.460
Germania. . . . . . .   240  520   50            810
Austro-Ungaria. . . .   490  363   50            903
Serbia. . . . . . . .    26   26    4             56
Belgia. . . . . . . .   148   26    —            174

Articolul spune: „În cazul primilor cinci beligeranți, luăm datoria națională dinainte de război și adăugăm estimarea noastră a cheltuielilor de război, și de asemenea o estimare a pierderii beneficiului obișnuit, care desigur trebuie adăugat la datorie. Cifrele pentru Serbia și Belgia sunt presupuse și pot fi foarte departe de nivel. Cifrele pentru beligeranți se vor dovedi, ne temem, foarte bine la nivel. Atât vechile cât și noile datorii sunt o ipotecă pe industria viitoare a Europei. O populație care-și va fi pierdut un mare procent din cei mai buni lucrători va trebui să găsească sume anuale mult mai mari decât înainte pentru dobândă. În caz de eșec statul va trebui să treacă în mâinile primitorului, și în ruina lui vor fi implicate mari case comerciale și financiare. Noi ne ucidem reciproc clienții și fiecare săptămână de război internațional răspândește nimicirea printre averile individuale. Există chiar un sens în care s-ar putea spune că cu cât este mai mare succesul, cu atât este mai mare încurcătura. Datoria Imperiului German, ca și Imperiul German în sine, este o creație nouă. Datoriile de stat ale Prusiei, Bavariei, Saxoniei etc., separat și împreună, sunt mult mai mari. Austro-Ungaria, nici ea, nu este o unitate cum este Franța. Să presupunem că Germania sau Austria se dezmembrează prin forță externă, sau explodează prin revoluție, ce se întâmplă cu datoriile lor naționale sau imperiale, sau cu despăgubirile pe care aliații ar putea spera să le scoată? Cu cât cineva privește mai mult în viitorul finaciar și politic al Europei după război, cu atât mai întunecate și mai ascunse par problemele ei. Dar acesta este cu atât mai mult un motiv pentru care oamenii care au cunoștință, pătrundere și prevedere ar trebui să-și exercite mintea asupra economiei politice a acestui război. Niciodată n-a existat o astfel de ciocnire de forțe, niciodată n-a existat atâta distrugere în timp atât de scurt. Niciodată n-a fost atât de greu sau atât de necesar să se măsoare calamitatea, să se calculeze costurile, să se prevadă și să se ia măsuri împotriva consecințelor pentru societatea umană. Filantropii declară că speră ca acordul de pace să aducă cu el o mare reducere internațională a armatelor și armamentului, care să permită națiunilor să suporte noua lor datorie de război și astfel să evite curtea pentru faliment. Fără îndoială că teama de faliment va însemna ceva; altfel s-ar putea aștepta ca acordul de pace să dea naștere unei alte serii de pregătiri pentru o altă serie de războaie. Dar cei care cunosc forțele ce controlează în realitate diplomația Europei nu văd nici o Utopie. Perspectiva este de revoluții sângeroase și războaie aprige între muncă și capital, sau între mase și clasele guvernatoare ale Europei Continentale.

((629))

STUDENȚII BIBLIEI ȘI VIITORUL

În toate armatele continentale se găsesc frați de-ai noștri, cunoscuți ca Studenții Bibliei — nu de bună voie, ci prin încorporare. Oricât s-ar împotrivi ei luării vieții, sunt supuși puterilor existente în tot ce nu vine în conflict cu conștiința. Înainte de război am recomandat fraților că în eventualitatea ostilităților ei ar trebui, dacă sunt recrutați, pe cât posibil să ceară poziții în serviciul spitalicesc sau în departamentul de aprovizionare, unde ar putea servi guvernul cu eficiență; în timp ce, dacă ar fi trimiși în lina de foc, n-ar fi obligați să împuște ca să omoare. Avem motive să credem că aceste sugestii sunt urmate și că între timp frații își folosesc ocaziile de a vesti camarazilor de serviciu militar mesajul binecuvântat al Împărăției lui Cristos care va fi stabilită curând, pentru binecuvântarea tuturor familiilor pământului.

Am îndemnat pe frați la strictă neutralitate în ceea ce-i privește pe combatanți, oricare ar fi înclinațiile lor naturale prin naștere sau asociere. Pentru Studenții Bibliei nici una dintre națiunile beligerante nu este cu totul în drept și nici una din ele nu este cu totul de învinuit. Să căutăm tot mai mult să luăm opinia Bibliei despre marele Armaghedon, al cărui preludiu îl avem acum. El este ceva ce a crescut din civilizația noastră, care se dezvoltă în solul egoismului. Vedem roade care se coc de patruzeci de ani.

Să nu uităm nici un moment că dacă națiunile ar fi creștine, așa cum am presupus odată unii dintre noi, ele ar produce roadele Spiritului — smerenia, blândețea, răbdarea, amabilitatea, iubirea. Ce mare este greșeala! Creștinătatea — Împărăția lui Cristos — n-a fost stabilită încă. Ea așteaptă timpul Domnului și manifestarea puterii și gloriei Sale mari în stabilirea ei. Ele sunt împărății ale acestei lumi, însuflețite de principiile egoismului și înșelate de Satan, „dumnezeul acestei lumi”.

Bătălia Armaghedonului, spre care duce acest război, va fi o mare luptă între bine și rău, și va însemna răsturnarea completă și veșnică a răului și stabilirea permanentă a Împărăției drepte a lui Mesia pentru binecuvântarea lumii. Toate aceste lucruri sunt probabil mai ușor de văzut de această parte a oceanului decât de către dragii prieteni care sunt mai aproape de război și mai direct influențați de el și de interesele lor naționale, personale. Totuși, este important ca noi toți să avem clar în minte că acesta nu este războiul Bisericii, ci războiul lumii cu arme carnale; și că simpatiile noastre sunt destul de largi ca să acopere pe toți cei angajați în conflictul îngrozitor, după cum și speranța noastră este destul de largă și de adâncă să includă pe toți în marea binecuvântare pe care Învățătorul și Împărăția Sa Milenară sunt pe cale s-o aducă lumii.

Între timp, pentru poporul consacrat al Domnului este un alt pericol pe linia spiritului lumesc — neglijând lucrurile Împărăției în favoarea lucrurilor vieții prezente. Adversarul nostru este încă treaz. Noi de asemenea trebuie să fim treji, ca și copii ai Luminii, copii ai Zilei, soldați ai Crucii. Niciodată n-a existat o ocazie mai bună ca acum pentru a ridica sus steagul regal al Răscumpărătorului nostru. Mai mulți oameni au urechi de auzit și auz mai bun decât oricând înainte. Mii de oameni sunt nerăbdători după Mesajul pe care-l avem de dat și pe care nu-l găsesc în altă parte — Mesaj de Speranță, Mesaj care explică faptul că domnia prezentă a răului și cei șase mii de ani de domnie a păcatului și a morții au ajuns la culmea lor, și cum și când li se va pune capăt acestora de către marele Răscumpărător, în împlinirea planurilor glorioase ale Tatălui nostru ceresc, pe care El le-a făcut în Sine Însuși înainte de întemeierea lumii.