PREDICATORII SUNT ÎN SPATELE ATACURILOR RĂUTĂCIOASE

R5654 W. T. 15 martie 1915 (pag. 93)

Atacurile făcute în prezent la adresa Pastorului Russell în diferite ziare erau intenționate să înceapă la 1 noiembrie. Totuși, fiindcă războiul coincide atât de mult cu prezentările Studiilor În Scripturi, i-a intimidat temporar pe cei care erau puși pe asasinarea reputației sale. Războiul cel mare amenința aici cu dezastru prin complicațiile financiare care au presat pe toți o vreme. Aranjamentul Rezervelor Bancare Naționale a adus o ușurare temporară, iar transporturile de cereale la prețuri ridicate au stimulat mult afacerile. Dușmanii Pastorului Russell nu se mai tem „în așteptarea lucrurilor care vor veni”. În loc de aceasta ei spun: „Aceasta este numai ce a mai fost în lume înainte, doar că este la o scară gigantică; nu este preludiul Armaghedonului cum pretinde Pastorul Russell. Toate vor continua ca mai înainte. Instituțiile noastre vor prospera și nu se vor scufunda în anarhie așa cum susține el că învață Scripturile”.

Această îndrăzneală de opinie duce la agresivitate. Predicatorii au abordat unele dintre ziarele proeminente. Ziariștii, nu în mod deosebit religioși, sunt înșelați de predicatori ca să presupună că există ceva substanțial în pretențiile lor. Ei doresc să intre în grațiile predicatorilor și se folosesc de ocazia de a lovi în cineva atunci când există o scuză religioasă pentru a face aceasta. Așa cum a prezis Învățătorul, ei spun „tot felul de lucruri rele și neadevărate” împotriva Pastorului. Aceasta este pentru Cristos în sensul că este pentru a dăuna lucrării Pastorului, a o împiedica — fiindcă el spune Adevărul; fiindcă oamenii aud Adevărul, și prin urmare le cad cătușele ignoranței și superstiției, li se deschid ochii înțelegerii și cheia pierdută a cunoștinței ajunge în mâna lor.

((632))

Nu trebuie să repetăm explicațiile cu privire la chestiuni vechi de nouăsprezece ani și în orice mod onorabile și lăudabile pentru Pastor, când sunt înțelese corect. Dar ar trebui poate să explicăm ultima născocire a Adversarului. S-a publicat și republicat pretutindeni că Pastorul „a răpit-o pe Ruth Galbraith”, în vârstă de șaptesprezece ani; că a lipsit-o de libertate; că un judecător de la tribunalul din Philadelphia a emis un act habeas corpus cerându-i Pastorului s-o aducă pe Ruth în fața sa; Ruth fiind moștenitoarea unor bani pe care Pastorul căuta să pună stăpânire.

Întreaga chestiune este absolut falsă de la început până la sfârșit. Nici un judecător n-a emis vreodată un astfel de act. Ruth Galbraith n-a fost nici răpită, nici nu i s-a restrâns libertatea. Cu consimțământul mamei sale ea a vizitat pe sora ei, D-na William Hollister, care este membră a familiei Betel. Pentru o vreme a stat în pensiune undeva în vecinătate, dar nu la Betel. Mai târziu Pastorul Russell a fost întrebat dacă Ruth ar putea lua masa la Betel. S-a dat explicația că Ruth era doritoare să stea o vreme în Brooklyn — că sănătatea ei nu era prea bună; că fratele ei avea tuberculoză; că sănătatea lui Ruth cerea această schimbare; că mama ei îi îngăduise să vină la Brooklyn în vizită; că între timp alocația ei lunară de pe proprietatea tatălui ei fusese sistată complet și că rămăsese fără bani pentru a-și plăti pensiunea. Cererea a fost aprobată și ea a rămas ca oaspetele surorii ei. Între timp mama lui Ruth a dorit ca ea să se întoarcă acasă, dar Ruth a refuzat să meargă. Chemată în Philadelphia în străduința de a primi alocația lunară de la executor, Ruth a fost însoțită de sora și cumnatul ei, William Hollister. La acestea avocatul mamei lui Ruth a obținut un act de habeas corpus împotriva d-lui Hollister, cerându-i s-o prezinte pe cumnata lui la tribunalul din Philadephia.

Pastorul n-a avut niciodată de-a face cu plecarea lui Ruth de acasă, nici cu șederea ei departe de casă, nici cu vreo altă problemă de-a ei.

Văzând cât de uimitor Adversarul poate să-și împlinească scopurile rele, să răspândească minciuni și să găsească agenți pentru aceste servicii, ne dovedește că Satan nu este încă legat; și că nu prea are greutăți în găsirea de slujitori umani (2 Cor. 4:4; Rom. 6:16). Acest fapt ar trebui să ne facă extrem de sceptici cu privire la orice auzim în defavoarea cuiva. Cum putem ști că nici jumătate, sau mai mult, din toate lucrurile rușinoase menționate în ziare nu sunt tot atât de absolut false și fără temei ca acesta și ca altele referitoare la Pastorul Russell? Credem că datorăm Pastorului Russell și cititorilor ca această declarație să apară în aceste coloane, oricât de mult ne displace să publicăm orice este de natură personală — căutând întotdeauna să rezervăm aceste coloane cu sfințenie pentru răspândirea Cuvântului divin și a interpretării lui.

Calomnierea poporului lui Dumnezeu pentru dreptate este reprezentată prin arderea „țapului Domnului” în Ziua de Ispășire tipică. Orice dezonoare cade asupra unuia dintre membrii Corpului este împărtășită de toți. Orice rușine permite Domnul în acest mod, El ar putea s-o împiedice; de aceea ea trebuie să servească unui scop bun — în probarea răbdării, iubirii, credincioșiei, ascultării, umilinței noastre sau câte altele. Să nu uităm nici un moment Textul pentru 1915— „Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?”