((19))

Vie Impărăția Ta - Studiul I
„Vie Împărăția Ta”

Importanța Împărăției — Clasele de oameni interesați în ea — Clasele care i s-au opus și de ce i s-au opus — Apropierea Împărăției — Gloria ei cerească — Stabilirea ei actuală

EVENIMENTUL cel mai important din istoria Pământului este stabilirea Împărăției lui Dumnezeu printre oameni, în mâinile Domnului nostru Isus și ale comoștenitorilor Săi aleși, biruitorii din Biserica Evanghelică. Acest mare eveniment, spre care, așa cum este arătat în volumele anterioare ale Studiilor În Scripturi, indică toate făgăduințele și tipurile lui Dumnezeu, vedem acum nu numai că este aproape, ci este chiar asupra noastră. Nici unul dintre cei treji față de aceste fapte și care le înțeleg cum trebuie, sau chiar numai în parte, și ale căror inimi sunt în deplin acord cu mărețul plan al veacurilor al lui Dumnezeu, și care văd că leacul universal al lui Dumnezeu pentru păcatul, suferința și moartea creației care geme va fi aplicat de această Împărăție, nu poate simți altceva decât un interes captivant în privința faptului, timpului și felului stabilirii ei.

Toți cei care se încred fără rezerve în împlinirea rugăciunii pe care Însuși Domnul nostru ne-a învățat s-o spunem — „Vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ” — trebuie să simtă cel mai viu interes pentru împlinirea cererii lor, dacă ei s-au rugat din inimă — în spirit și în adevăr.

Putem vedea că însăși lumea, de-ar putea numai să-și dea seama de adevăratul caracter al acestei Împărății, ar saluta-o imediat, așa cum va face în cele din urmă, ca mult ((20)) căutata binecuvântare care va aduce cu ea prețioasele favoruri ale vârstei de aur Milenare, atât de mult dorită.

Dar numai o clasă generală ar putea fi împotriva acestei domnii a dreptății. Această clasă îi cuprinde pe toți cei cărora nu le place regula de aur a iubirii, și care, în loc să-i iubească pe alții ca pe ei înșiși, sunt doritori să-i vadă pe alții zdrobiți, asupriți și privați de drepturile, răsplățile și comoditățile rezonabile de pe urma muncii lor, pentru ca ei să poată trăi într-un lux excesiv, „în desfătări” (Iac. 5:1-9), în mai mult decât ar putea dori inima și ar putea cere rațiunea. Aceștia se țin de aranjamentul actual al societății cu o încleștare de moarte și instinctiv par să se teamă de Împărăția făgăduită a lui Mesia. Și în cazul acestora, dorința naște gândul că ea nu va veni niciodată. Așa cum a spus David: „Gândul lor lăuntric este că veșnice le vor fi casele [familiile], că locuințele lor vor dăinui din generație în generație, ei, care numesc cu numele lor pământurile lor [diferite]. ... Această cale a lor este nebunia lor; totuși cei ce vin după ei își găsesc plăcere în cuvintele lor”. Ps. 49:11, 13.

Necrezând sau ignorând mărturia repetată a profeților cu privire la această Împărăție — pentru că ea a fost întotdeauna tema tuturor acestora, spusă prin „gura tuturor sfinților Săi proroci din vechime” (Fapt. 3:21) — mulți par să se teamă de Împărăție și să simtă instinctiv adevărul că, dacă Dumnezeu ar stabili Împărăția Sa, ea ar domni în dreptate; și dacă s-ar face dreptate, mulți dintre conducătorii pământului ar schimba locurile cu supușii lor, sau poate ar fi întemnițați; și mulți dintre cei mari, semeți, mândri de avutul lor și lingușiți, ar fi despuiați de gloria, onoarea și averea necinstit obținute, și ar fi văzuți în adevărata lor lumină, ca josnici. Aceștia se tem, chiar dacă nu cred mărturia că „nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit și nimic tăinuit care nu va fi cunoscut” (Mat. 10:26). Și alături de aceștia josnici — administratori nedrepți ai bogăției și puterii, care nu sunt „înțelepți” în folosirea finală a acestora, ((21)) cum a fost cel lăudat în pildă pentru prudența sa (Luca 16:19) — stă o clasă încă și mai mare, fără de care ei ar cădea. Această clasă mare, care poate că în prezent nu are mai mult decât partea ei rezonabilă de onoare, funcție, bogăție și confort, are speranța, cât ar fi ea de slabă, că întro zi vor putea să se lăfăie în lux, ca patroni invidiați ai „oamenilor de rând”. Josnici sunt aceștia: robii vanității egoiste și jucării ale soartei capricioase. Și între aceștia — vai! este adevărat — sunt unii care poartă numele lui Cristos, prietenul săracului, și care cu buzele cer numai pâinea zilnică și se roagă cu solemnă derâdere „Vie Împărăția Ta”, în timp ce în fiecare privire, faptă și procedură cu semenii lor arată cât de mult iubesc stăpânirea actuală nedreaptă, și cum, bucurându-se în nedreptate, n-ar fi bucuroși să vină Împărăția lui Cristos.

Ciudat este — în contrast vădit cu atitudinea multora dintre copiii declarați ai lui Dumnezeu — că nu rareori găsim unii „socialiști” și alții — care resping „bisericismul” și odată cu el prea adesea Biblia și orice credință într-o religie revelată, dar care în realitate înțeleg unele dintre principiile fundamentale ale dreptății — recunoscând fraternitatea comună a omului etc., după cum foarte frumos arată unele din scrierile lor. Ei par să aștepte și să lupte pentru egalitatea socială și pentru condițiile în mod general favorabile, promise în mod repetat în Scriptură ca rezultat al stabilirii Împărăției lui Cristos printre oameni, când voia lui Dumnezeu se va face pe pământ. Și totuși, bieții socialiști, s-ar părea că adesea pledoaria lor pentru procedee liberale și egalitate este în mare măsură rodul sărăciei lor și al lipsei recunoscute de confort și avantaje medii, mai degrabă decât rezultatul principiului; căci, numai să moștenească sau să dobândească vreunul dintre ei o mare bogăție, și aproape sigur își va abandona teoriile socialiste.

Cu multă prudență ar trebui să umble acei sfinți care se roagă „Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta . . . pe pământ”, ca ((22)) nu cumva rugăciunile lor să fie numai batjocuri de slujire formală, la care inimile și viețile lor nu consimt. „Te voi judeca din cuvintele tale” reprezintă una dintre cele mai pătrunzătoare și mai severe mustrări pe care Judecătorul o va pronunța împotriva unora care s-au declarat că sunt servitorii Lui și că tânjesc după Împărăția Sa de iubire și de dreptate. Toți care se roagă pentru domnia viitoare a dreptății și cred în ea, să-și conformeze chiar acum acțiunile și vorbele după preceptele ei drepte, atât cât le stă în putință.

Cei care au înțeles forța lecțiilor din volumele anterioare vor vedea că Împărăția lui Dumnezeu nu va fi una de splendoare pământească exterioară, vizibilă, ci de putere și glorie divină. Această Împărăție a venit deja în autoritate executivă, deși ea n-a cucerit și n-a înlocuit încă împărățiile acestei lumii, contractul puterii lor nefiind expirat încă. Prin urmare, ea n-a intrat încă în deplin control al stăpânirii pământești. Totuși, stabilirea ei este în desfășurare, așa cum este indicat prin semnele timpurilor, precum și prin profețiile analizate în volumul anterior și prin altele examinate în acest volum.

Capitolele următoare vor prezenta profeții care marchează diferitele etape ale pregătirii bisericii nominale și a lumii pentru Împărăție, și vor atrage atenția asupra unora din cele mai importante schimbări prezise să aibă loc în timpul stabilirii ei — nimic mai important decât acestea nu poate fi, sau de un interes mai profund pentru acei sfinți în viață care tânjesc după promisa comoștenire în această Împărăție, și care caută să fie angajați în cooperare cu Învățătorul, Secerătorul Principal și Împăratul, în lucrarea cuvenită acum și în desfășurare.