((615))

Bătălia Armaghedonului - Studiul XIII
Stabilirea Împărăției și cum se va manifesta

A umbla prin credință — Din cine este alcătuită Împărăția — Stabilirea Împărăției Spirituale — Stabilirea „prinților în toată țara” — Dorința tuturor popoarelor — Comunicare intimă între Împărăție și slujitorii sau „prinții” ei — Scara lui Iacov — Vălul lui Moise — Introducerea marilor schimbări — Nu va fi oare o primejdie din cauza puterii atât de mari în posesia noului potentat? — Domnia toiagului de fier, cât va dura? — Convertirea lumii — Un popor născut într-o zi — „Toți care sunt în morminte” — Creșterea Împărăției Sale — Domnia predată — Voia lui Dumnezeu se va face pe pământ

„Va veni dorința tuturor neamurilor.” „În zilele de pe urmă, muntele casei Domnului va fi întemeiat tare ca cel mai înalt munte.”

„În timpul acela, Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate popoarele se vor strânge la Ierusalim, pentru Numele Domnului, și nu vor mai urma înclinarea încăpățânată a inimii lor rele.” Hagai 2:7; Mica 4:1, 2; Ieremia 3:17.

DUPĂ ce în studiile noastre ale planului divin am ajuns la încheierea strâmtorării din „marea zi a răzbunării” și am văzut cum indignarea divină va arde împotriva păcatului și a egoismului, acum avem sarcina mai plăcută de a examina, în lumina Bibliei, cum va fi stabilită Împărăția lui Dumnezeu, prin care vor fi binecuvântate toate familiile pământului și o nouă ordine de lucruri, mai bună și permanentă, va fi instaurată în locul celei din prezent și din trecut, care, după cum se va admite, este plină de lipsuri.

((616))

Dacă evenimentele de temut ale viitorului apropiat își aruncă deja umbrele înaintea lor și produc frică și agitație în lume, cei care privesc din „locuința tainică a Celui-Prea-Înalt” văd marginea argintie a norilor strâmtorării, ceea cei poate face să privească în sus, să-și ridice capetele și să se bucure că eliberarea lor se apropie, precum și ușurarea tuturor celor cumpărați cu sângele prețios, când „va răsări Soarele dreptății, și vindecarea va fi sub aripile Lui”. Mal. 4:2.

Multe dintre subiectele tratate anterior sunt atât de clar vizibile, încât chiar și omul natural poate fi considerabil impresionat de ele. Dar acum noi abordăm o parte care cere o vedere mai clară, un studiu mai atent al Cuvântului Domnului și o ancorare mai fermă în credință; deoarece aceasta are de-a face cu lucruri care încă nu se văd decât cu ochiul credinței. Totuși, de la poporul Domnului se așteaptă să umble prin credință și nu prin vedere, și să aibă încredere că Dumnezeu este cu prisosință în stare să facă ceea ce a promis. Rom. 4:18-21.

Despre aceste lucruri nimeni n-ar putea ști prin vreo cunoștință sau înțelepciune a sa proprie; dar toți cei care posedă ungerea de la Cel Sfânt au credință în puterea lui Dumnezeu să zică: „Din toate cuvintele bune pe care le rostise ... nici unul n-a rămas neîmplinit” (1 Împ. 8:56); și aceștia pot aștepta cu răbdare, și implicit se pot încrede în privința lucrurilor bune viitoare.

În studiile noastre anterioare ale subiectului* am învățat că „timpurile neamurilor”, care ocupă intervalul de timp dintre îndepărtarea Împărăției tipice de la Israel și deplina stabilire a adevăratei Împărății Mesianice pe ruinele împărățiilor actuale, se va sfârși în octombrie, 1914 d. Cr. Am văzut că perioada prezenței Domnului nostru de la 1874 la 1914 este un timp de „seceriș”, prima parte a lui pentru adunarea miresei Sale alese, iar partea din urmă un timp ((617)) de strâmtorare pentru răsturnarea instituțiilor actuale, ca pregătire pentru noua Împărăție. Să examinăm acum în lumina candelei profetice (Ps. 119:105; 2 Pet. 1:19) unele detalii legate de stabilirea acestei Împărății a CeluiPrea-Înalt, care va fi al cincilea imperiu universal al pământului și care nu va avea sfârșit; și care va aduce binecuvântări tuturor supușilor ei, în timp ce toate celelalte împărății au adus în mare măsură dezamăgire și apăsare „creației care suspină”. Nu este de mirare că în tip se spune despre ea că va fi introdusă cu trâmbița Jubileului (Lev. 25:9); și nu este de mirare că profetul Hagai (2:7) ne asigură că în cele din urmă ea va fi recunoscută ca „comoara tuturor neamurilor”.


*Vol. I, cap. 13, 14; Vol. II, cap. 4.


Deoarece are legătură practică cu maniera stabilirii „Împărăției lui Dumnezeu”, „Împărăției Cerurilor”, să reținem ceea ce deja am aflat din Scripturi* cu privire la regalitatea acestei Împărății și la cei care o vor alcătui.


*Vol. I, pag. 288-300.


1) Este Împărăția lui Dumnezeu în sensul că Tatăl ceresc este Marele Împărat și El a aranjat planul de mântuire din care Împărăția Milenară va fi o parte. Este Împărăția Lui și în sensul că ea va fi stabilită și continuată prin puterea Lui (1 Cor. 15:24-26). Este Împărăția Lui și pentru că Îl va reprezenta pe El ca marele cârmuitor-șef, și legile Sale, iubirea Sa și îndurarea Sa prin Mijlocitorul pe care El La stabilit.

2) Este și Împărăția lui Cristos — Împărăția iubitului Fiu al lui Dumnezeu, prin aceea că Cristos ca Mijlocitor al Noului Legământ va fi conducătorul activ al acestei Împărății Milenare, ca reprezentant al Tatălui, cu scopul de a supune răul, a nimici păcatul și a aduce în ascultare deplină, sinceră, de Tatăl și de legile Sale pe toți din rasa răscumpărată care vor vrea să fie restabiliți deplin la asemănarea și favoarea divină și la viață veșnică.

((618))

3) Va fi și Împărăția sfinților, prin aceea că ei, ca „preoțime împărătească” (Apoc. 5:10) vor domni, vor judeca și vor binecuvânta lumea împreună cu Domnul lor, Isus. Rom. 8:17, 18.

Clasa Împărăției propriu-zise se va compune numai din Domnul nostru și din „aleșii” Săi din acest Veac al Evangheliei, cărora El le-a spus: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea împărăția”. Tot despre aceștia Domnul i-a spus profetului Daniel: „Dar domnia, stăpânirea și măreția tuturor împărățiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinților Celui-Prea-Înalt. Împărăția Lui este o împărăție veșnică și toate stăpânirile Îi vor sluji și-L vor asculta”. Dan. 7:27.

Dar, să nu uităm, toți aceștia vor fi „schimbați” prin învierea lor (întâia înviere — Apoc. 20:4, 6; 1 Cor. 15:42-46, 50-54; Ioan 3:5, 8) și după aceea nu vor mai fi ființe umane, ci „părtași firii dumnezeiești” și nevăzuți de omenire după cum și Dumnezeu și îngerii din cer sunt nevăzuți. Prin urmare, vor fi necesare unele mijloace de comunicare între această Biserică glorioasă și aceia pe care ea îi va judeca* și-i va ridica din degradarea păcatului și a morții. Astfel de comunicare între ființele spirituale și cele umane s-a mai realizat în trecut prin aceea că ființele spirituale sau arătat în corpuri de carne, comunicând astfel cu anumite persoane importante în privința aranjamentelor divine. Astfel îngerii i s-au arătat lui Avraam și Sarei, lui Lot, lui Ghedeon, lui Daniel și Mariei, mama lui Isus, precum și altora. În acest fel a comunicat și Domnul nostru cu apostolii după învierea Sa ca ființă spirituală — deoarece a fost necesar să le comunice anumite instrucțiuni, și „Duhul Sfânt încă nu era, fiindcă Isus nu fusese încă slăvit”. Ioan 7:39 .


*Vezi 1 Cor. 6:2 și Vol. I, cap. 8.


((619))

Noi însă nu așteptăm ca în timpul Mileniului comunicarea între conducătorii spirituali și supușii lor pământești să fie după această manieră; căci aflăm că Dumnezeu a făcut pregătiri ca o anumită clasă dintre oameni, deja încercați (în perioada de dinaintea Veacului Evanghelic) și găsiți vrednici de perfecțiune și de viață veșnică, să servească de-a lungul Veacului Milenar ca intermediari între Împărăția spirituală, sfinții, și supușii ei, omenirea.

4) Acești intermediari, deși nu vor fi Împărăția în sensul propriu al cuvântului, vor fi atât de deplin reprezentanții acesteia printre oameni, încât ei vor fi recunoscuți de oameni ca Împărăție; vor reprezenta Împărăția în fața oamenilor și vor fi singurii ei reprezentanți vizibili. Ca atare, noi i-am numit pe aceștia „faza pământească a Împărăției”, vizibilă printre oameni. Luca 13:28.

Aceștia, „Avraam, Isaac, Iacov și toți prorocii” și vrednicii din vechime la care se referă Domnul nostru și apostolii (Mat. 8:11; Evr. 11:4-40), fiind trecuți de încercarea lor, vor fi treziți din moarte perfecți — restabiliți deplin la perfecțiune umană; și nu va fi nevoie de o „înviere a judecății” de o mie de ani, așa cum va fi nevoie pentru restul oamenilor. Și această perfecțiune le va permite să comunice direct cu Împărații și Preoții spirituali, fără a fi nevoie ca ființele spirituale să-și ia corpuri de carne pentru a comunica lumii legile etc. Întocmai cum Adam când a fost perfect, înainte de încălcarea sa, a putut comunica direct cu puterile cerești, tot așa vor comunica și acești vrednici când vor fi restabiliți la aceeași stare de perfecțiune.

Dar conducătorii pământești nu vor fi „Împărați și Preoți”, ci prin hotărârea Împăratului ei vor fi „prinți în toată țara” — proeminenți sau de frunte — conducători, instructori.

((620))

Comunicații intime între Împărăție și reprezentanții ei

Este evident că faza pământească a Împărăției va fi în relație de comuniune, părtășie și cooperare intimă cu Împărăția propriu-zisă, conducătorii spirituali. Ei vor fi înrudiți unii cu alții ca tatăl și copiii, și vor lucra în cooperare unii cu alții ca departamente ale aceluiași guvern ceresc; departamentul ceresc fiind cel legislativ sau legiuitor, iar departamentul pământesc fiind cel executiv sau cel care aplică legea. După cum este scris: „Din Sion [Împărăția spirituală] va ieși legea și din Ierusalim cuvântul Domnului [mesajele divine, prin intermediul «prinților»]”. Isa. 2:3.

Stabilirea Împărăției

„Se vestește Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu: și fiecare [care acceptă mărturia ca un mesaj de la Dumnezeu], pătrunde în ea, dând năvală” (Luca 16:16). De peste optsprezece secole acest mesaj, această ofertă a Împărăției și-a făcut lucrarea pentru care a fost intenționată, de selectare a „biruitorilor” „aleși” din lume. De-a lungul întregului veac actual ei au așteptat timpul Tatălui pentru stabilirea sau înălțarea lor la putere, ca Împărați și Preoți ai Săi, pentru a-i conduce și a-i învăța pe oamenii răscumpărați ai pământului, și a le da astfel o ocazie de viață veșnică prin credință și ascultare. Dar în tot acest timp, clasa Împărăției a suferit violență din partea clasei Ismael și Esau, și din partea lui Satan, prințul acestei lumi, și din partea slujitorilor orbiți ai lui. Așa cum a spus Domnul nostru: „Împărăția cerurilor suferă violență, și cei violenți o iau cu forța” (Mat. 11:12 — K. J., n. e.). Domnul nostru, Capul Împărăției a suferit până la moarte; și toți urmașii Lui au suferit ceva pierdere pământească drept urmare a faptului că au fost strămutați de sub puterea întunericului în Împărăția Fiului iubit al lui Dumnezeu. Col. 1:13.

((621))

Această supunere timp de optsprezece secole la violența răului care domină n-a fost din cauză că Domnului nostru înviat, înălțat și glorificat I-a lipsit puterea de a-Și proteja poporul; căci după învierea Sa El a spus: „Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer și pe pământ” (Mat. 28:18). Exercitarea puterii a fost amânată cu un scop. În planul Tatălui a existat un „timp potrivit” pentru a fi dată marea jertfă pentru păcate și un alt timp potrivit pentru stabilirea Împărăției în putere și glorie mare ca să conducă și să binecuvânteze lumea: și acestea au fost destul de departe una de alta pentru a permite chemarea și pregătirea Bisericii „alese” ca să fie moștenitoarea Împărăției împreună cu Cristos. Influențele rele și împotrivirea din partea păcătoșilor au fost permise pentru curățirea, încercarea și finisarea celor „chemați” să fie membri ai clasei Împărăției. Cum a fost pentru Cap, așa este și pentru corp, scopul lui Dumnezeu este ca fiecare membru să fie „făcut desăvârșit” „prin lucrurile pe care le-a suferit” ca nouă creatură. Evr. 5:8, 9.

Dar acum suntem la sfârșitul Veacului Evanghelic și Împărăția este în curs de stabilire sau instalare. Domnul nostru, Împăratul rânduit, este acum prezent, începând din octombrie 1874 d. Cr., conform mărturiei profeților, pentru cei care au urechi s-o audă: și inaugurarea formală a funcției Sale împărătești datează din aprilie 1878 d. Cr.; iar prima lucrare a Împărăției, după cum arată Domnul nostru în pildele și profeția Sa (adunarea „aleșilor Săi”), este acum în curs. „Întâi vor învia cei morți în Hristos”, a arătat Domnul prin apostol: și învierea Bisericii va fi într-o clipă*. Prin urmare, Împărăția, așa cum era reprezentată prin Domnul nostru și prin sfinții adormiți, deja pregătiți și găsiți vrednici de a fi membri ai „trupului Său”, „mireasa”, a fost stabilită în 1878; și tot ce mai rămâne de făcut pentru completarea ei ((622)) este „strângerea laolaltă la Domnul” a celor „aleși” care sunt vii și au rămas — a căror încercare nu este completă încă.


*Vol. III, cap. 6


Totuși, în loc să aștepte sfârșitul căii membrilor în viață, lucrarea Împărăției a început imediat; iar cei vii de această parte a vălului sunt privilegiați să cunoască „tainele Împărăției” și să se angajeze în lucrarea Împărăției înainte de „schimbarea” lor; și când aceștia vor muri (nu vor „adormi”, ci) vor fi „schimbați” în clipa morții, înviați ca parte din binecuvântata și sfânta înviere dintâi; după cum este scris: „Ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul! «Da», zice Duhul, «ei se vor odihni de muncile lor, căci faptele lor îi urmează»”. Apoc. 14:13.

Toate acestea sunt în armonie cu declarația scripturală că Împărăția lui Dumnezeu trebuie să fie stabilită înainte ca influența și lucrarea ei să ducă la nimicirea completă a „autorităților care sunt” ale „veacului rău de acum” — politice, financiare, eclesiastice — cam pe la sfârșitul „timpurilor neamurilor”, octombrie 1914 d. Cr. Să remarcăm câteva scripturi în legătură cu aceasta.

În descrierea evenimentelor care au loc sub Trâmbița a Șaptea, se observă următoarea ordine: 1) Domnul nostru ca Împărat al Pământului ia puterea și Își începe domnia; 2) ca o consecință, vine asupra lumii marea judecatănecaz. Profetic ni se spune că domnia începe înainte de timpul de necaz și înainte de învierea sfinților și a profeților; dar ea va continua mult timp după aceea (o mie de ani), până când va fi „judecat” toată omenirea, răsplătind pe aceia care-L vor respecta pe Domnul și nimicind pe aceia care vor avea o influență dăunătoare. Să notăm aceste puncte în citatul care urmează:

„Îți mulțumim, Doamne Dumnezeule Atotputernice, care ești și care erai, că ai luat puterea Ta cea mare [reprezentată în Cristos — «toate vin de la Tatăl» și «toate sunt prin Fiul», reprezentantul Său onorat] și ai început să împărățești. Și ((623)) [ca o consecință a domniei începute] neamurile se umpluseră de mânie, dar a venit mânia Ta și timpul ca cei morți să fie judecați și să răsplătești pe robii Tăi proroci, pe sfinți și pe cei care se tem de Numele Tău, mici și mari, și să distrugi pe cei care distrug pământul”. Apoc. 11:17, 18.

În mod asemănător citim că domnia Împărăției va începe înainte de căderea „Babilonului”; și că Babilonul va cădea ca rezultat al judecăților exercitate de Împărăție — lucru discernut mai târziu de către unii care se află în el, care sunt reprezentați ca primind lumină și libertate prin Cristos după căderea lui. Ei spun:

„Judecățile Lui sunt adevărate și drepte: pentru că a judecat pe prostituata cea mare, care a stricat pământul cu desfrâul ei, și a răzbunat sângele robilor Săi, din mâna ei”. Apoc. 18; 19:2-7.

Profetul Daniel a fost inspirat divin ca să repete și să explice împăratului Nebucadnețar viziunea lui despre puterile neamurilor, reprezentate printr-un chip mare. Viziunea arăta o piatră mare care a lovit picioarele chipului și ca rezultat a urmat o ruină totală a puterii neamurilor, și apoi acea piatră a crescut până când a umplut tot Pământul. Explicarea dată arată că Împărăția lui Dumnezeu va fi stabilită și împuternicită deplin, și că ruina guvernelor pământești va fi urmarea directă a forței acelei Împărății. Mărturia inspirată a lui Daniel este după cum urmează:

„În zilele acestor împărați [cele din urmă puteri ale neamurilor — reprezentate prin degetele picioarelor chipului], Dumnezeul cerurilor va ridica o Împărăție [prezentă în mod reprezentativ tot Veacul Evanghelic, dar nerecunoscută de lume ca împărăție] care [spre deosebire de împărățiile schimbătoare ale neamurilor reprezentate prin chip] nu va fi distrusă și care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor [cum a trecut puterea chipului de la un popor la altul]. Ea va sfărâma și va nimici toate ((624)) acele împărății, dar ea însăși va dăinui pentru totdeauna”. Dan. 2:44,45.

Domnul nostru i-a asigurat pe credincioșii Săi că la timpul stabilirii Împărăției Sale și al răsturnării puterii neamurilor, Biserica învingătoare va fi cu El și va avea o parte în această lucrare. Propriile Sale cuvinte sunt:

„Celui care va birui și celui care va păzi până la sfârșit lucrările Mele, îi voi da stăpânire peste neamuri. Le va păstori cu un toiag de fier și le va zdrobi ca pe niște vase de lut, cum am primit și Eu de la Tatăl Meu.” Apoc. 2:26, 27; compară Ps. 149:8, 9.

S-ar putea ca noi să nu fim în stare să judecăm corect care trăsături din lucrarea cea mare se duc acum la îndeplinire de către Domnul și de către sfinții Săi glorificați dincolo de văl; dar putem fi siguri că ei sunt participanți activi în lucrarea destinată membrilor aceleiași clase a Împărăției, al căror curs și serviciu nu s-a încheiat încă de această parte a vălului — lucrarea secerișului (1) de adunare a „aleșilor” în viață; (2) de vestire Sionului, „Dumnezeul tău împărățește!” —Împărăția se stabilește acum; și (3) de vestire a Zilei Răzbunării Dumnezeului nostru.

Stabilirea guvernului pământesc

Nu trebuie să așteptăm faza pământească a Împărăției lui Dumnezeu înainte de sfârșitul complet al Timpurilor Neamurilor (octombrie 1914 d. Cr.), pentru că prin faptul că Dumnezeu a concesionat neamurilor domnia până la acea dată, El n-a făcut nici o greșeală și planurile Sale nu se schimbă. Faza pământească a Împărăției lui Dumnezeu când va fi stabilită va fi israelită; căci astfel este angajamentul sau legământul făcut cu Avraam și cu sămânța sa naturală. Chiar și favoarea principală, Împărăția spirituală, i-a fost oferită mai întâi Israelului trupesc, și lor le-ar fi fost dată dacă inima lor ar fi fost gata s-o primească pe condițiile atașate ei — să sufere ((625)) cu Cristos și după aceea să fie slăviți cu El (Rom. 8:17). Israelul de fapt a dorit și a căutat lucrurile cele mai bune pe care le avea Dumnezeu de dat; dar „Israel n-a căpătat ce căuta, iar cei aleși [„turma mică” aleasă dintre evrei și neamuri] au căpătat, pe când ceilalți au fost împietriți”— nu pentru totdeauna, ci până când se va completa alegerea seminței spirituale, Împărăția propriu-zisă. Rom. 9:31-33; 11:7, 23, 25-32.

Deși israeliții sub favoarea divină vor fi adunați, conform făgăduinței, înapoi în Palestina în diferite stadii de necredință, totuși nimeni nu va fi în nici o măsură socotit ca parte a fazei pământești a Împărăției, nici chiar ca susținător ori asociat al ei, decât dacă va recunoaște întâi pe Cristos Isus ca Fiul lui Dumnezeu, singurul Răscumpărător și Eliberator al lui Israel și al lumii.

Începutul fazei pământești a Împărăției la sfârșitul lui 1914 d. Cr., după cum înțelegem noi, va consta numai din sfinții din vechime înviați — de la Ioan Botezătorul până la Abel — „Avraam, Isaac, Iacov și toți sfinții proroci”. (Compară Matei 11:11; Luca 13:28; Evr. 11:39, 40.) Deoarece acești vrednici din vechime nu vor avea parte de Împărăția spirituală, pentru că n-au fost „chemați” la ea, această chemare de sus sau „chemare cerească” nefiind posibilă decât după ce răscumpărarea a fost plătită de către Domnul nostru Isus, totuși ei vor ocupa o poziție deosebită, mai presus de lume, dovedindu-și credința și iubirea în timpul domniei răului, într-o manieră aprobată de Dumnezeu. Astfel ei au fost pregătiți și au fost dovediți vrednici să fie slujitori și reprezentanți pământești ai Împărăției spirituale. În armonie cu aceasta este scris în Psalmi, adresându-se Cristosului — „Fiii tăi vor lua locul părinților tăi [în loc de a mai fi considerați părinții tăi, ei vor fi copiii tăi]; îi vei pune prinți [căpetenii, conducători] în toată țara”. Ps. 45:16.

Acești vrednici din vechime vor fi deosebiți de restul omenirii, nu numai prin faptul că încercarea lor a trecut, în ((626)) timp ce încercarea lumii tocmai va începe, ci și prin faptul că ei vor fi ajuns la răsplata credincioșiei lor — vor fi oameni perfecți, fiindu-le redat complet tot ceea ce se pierduse prin Adam în privința asemănării morale și intelectuale cu Dumnezeu, și perfecțiunea puterilor fizice. Astfel ei nu numai că vor fi „prinții” sau cei mai de seamă de pe pământ (reprezentanții pământești ai Împărăției cerești — Cristos și Biserica Sa), ci ei, individual, vor fi și reprezentativi pentru ceea ce vor putea obține sub Noul Legământ toți cei care se vor supune de bunăvoie.

Când Avraam, Isaac și Iacov și toți vrednicii din vechime vor fi înviați și vor apărea printre israeliții readunați, cam pe la încheierea necazului final al lui Iacov cu Gog și Magog, puterile lor intelectuale superioare îi vor deosebi grabnic de ceilalți oameni. Mai mult, mintea lor perfectă va înțelege repede cunoștința și invențiile din prezent; și ei vor fi deosebiți în multe privințe, cum a fost și omul Cristos Isus, despre care oamenii spuneau: Cum știe omul acesta carte fără să fi învățat? (Ioan 7:15). Și după cum Isus învăța poporul în mod clar, hotărât, limpede, și nu îndoielnic și confuz cum învățau cărturarii, tot așa vor face și vrednicii din vechime desăvârșiți, când vor apărea printre oameni. Pe lângă acestea, acești vrednici, „prinți”, vor avea legătură directă cu Împărăția spirituală (Cristos și Biserica), așa cum a avut Domnul nostru cu îngerii și așa cum Adam s-a bucurat de o legătură personală similară înainte de a veni sub sentința divină ca și călcător al legii. Acești „prinți” ai noului pământ (ai noii ordini a societății) vor fi pe deplin calificați pentru poziția onorabilă destinată lor.

Astfel vedem că atunci când va sosi timpul lui Dumnezeu pentru inaugurarea Împărăției Sale printre oameni, toți agenții Săi vor fi cu prisosință gata pentru serviciu; și mișcările de maestru ale politicii lor înțelepte, moderația lor, autocontrolul lor demn și exemplificarea personală a ((627)) fiecărui har și virtuți, îi vor atrage pe oameni — disciplinați de marele necaz — și-i vor înrola repede într-o cooperare activă. Chiar și înainte ca ei să-și dezvăluie identitatea, fără îndoială poporul Israel va remarca superioritatea acestora față de alți oameni.

Mai mult, să nu uităm că însuși scopul marelui timp de necaz, care acum se apropie de punctul culminant, este să zdrobească inimile de piatră ale tuturor oamenilor, să aplece până la țărână pe cei mândri și să brăzdeze pământul înțelenit cu brazdele adânci ale durerii, necazului, tristeții, și astfel să pregătească lumea pentru marile binecuvântări ale Împărăției Milenare. Și acesta va servi scopul pentru care a fost intenționat, după cum spune profetul: „Când se împlinesc judecățile Tale [Doamne, peste tot] pe pământ, locuitorii lumii învață dreptatea” (Isa. 26:9). Până atunci toți vor fi învățat că planurile egoiste și toate planurile care pot fi născocite și îndeplinite de omul decăzut sunt deficitare și duc numai la diferite grade de necaz și confuzie. Și atunci toți vor tânji, dar fără să mai aibă speranță, după o domnie a dreptății — nedându-și seama cât de aproape este aceasta.

Speranțele mult nutrite ale Israelului într-o Împărăție se vor reînsufleți între timp printre cei care, din respect față de făgăduințe, se vor fi adunat în Palestina. Când vrednicii din vechime vor anunța învierea lor și forma de guvernare dreaptă care trebuie să fie stabilită, planul va fi fără îndoială recunoscut prompt ca venind de la Domnul, și când vor afla că adevărata Împărăție care este peste ei este cea spirituală și că Isus cel răstignit este Împăratul, și în mintea lor, cu ochiul credinței, „își vor întoarce privirile spre” Cel pe „care L-au străpuns”, atunci „Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu și-L vor jeli amarnic, cum plânge cineva pe un întâi-născut. În ziua aceea va fi jale mare în Ierusalim”. Și Dumnezeu „va turna ((628)) peste casa lui David și peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare și de rugăciune”. Zah. 12:10, 11.

Vestea despre situația încurcată a oștilor lui Gog și Magog și despre uimitoarea eliberare a Israelului de vrăjmașii săi, va fi repede urmată de vestea apariției renumiților lor „părinți” înviați și a stabilirii unui guvern avându-i pe aceștia în frunte, și a convertirii generale a Israelului la Mesia pe care ei de multă vreme Îl respinseseră. Și fără îndoială că mare parte din aceasta va fi luată ca înșelăciune printre neamuri: se va râde de evrei că sunt creduli, iar vrednicii din vechime vor fi clasați ca impostori vicleni.

Dar binecuvântarea care va însoți reorganizarea guvernului sub noile auspicii în Palestina va produce schimbări atât de minunate și de rapide în prosperitatea Israelului, încât va uimi lumea care atunci va fi în stare de anarhie și descurajare, și va face pe mulți să gândească și să spună — fie că sunt impostori sau nu, lucrarea acestor oameni care pretind a fi profeții înviați este tocmai aceea de care are nevoie lumea! De-ar da Dumnezeu ca ei să preia controlul întregii lumii și să facă ordine și pace în dezordinea noastră universală. Apoi vor trimite să ceară ca acești „prinți” minunați să extindă pretutindeni guvernarea lor, jugul lor de dreptate, care s-a constatat a fi atât de binefăcător pentru Israel. Profetul spune acest lucru în cuvintele următoare:

„Se va întâmpla în zilele din urmă, că muntele [Împărăția] casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte [ca o Împărăție deasupra tuturor celorlalte împărății]; se va înălța deasupra dealurilor [celor mai înalte piscuri] și toate popoarele se vor îngrămădi spre el. Și multe popoare se vor duce și vor zice: «Veniți, să ne suim la muntele [Împărăția] Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne învețe căile Lui și să umblăm pe cărările Lui!». Căci din Sion [Împărăția spirituală — Cristosul glorificat, Cap și corp] va ieși legea și din Ierusalim [reședința guvernului ((629)) reprezentativ pământesc în mâinile „prinților”] cuvântul Domnului. El va fi [deja înainte — în marele timp de necaz] Judecătorul neamurilor. El va mustra un mare număr de popoare, așa încât [ca rezultat al mustrărilor Domnului și apoi al legii și al Cuvântului Său] din săbiile lor își vor făuri fiare de plug și din sulițele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia și nu vor mai învăța războiul”. Isa. 2:2-4; Mica 4:1-4.

Raportul strâns Între Împărăție și „prinții” ei pământești

După cum este de așteptat, comunicarea între cele două faze sau părți ale Împărăției va fi ușoară și directă; și prin aceasta, supravegherea și instruirea omenirii va fi completă — „prinții” fiind mijloacele de comunicare divină. Aceasta pare să fie aluzia din cuvintele Domnului nostru către Natanael: „De acum încolo veți vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu [mesagerii lui Dumnezeu, „prinții” noii dispensații] suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului” (Ioan 1:51). N-a fost oare visul lui Iacov despre scara între cer și pământ, și trecerea mesagerilor încoace și încolo, atât un vis cât și o profeție care preumbrea comunicarea viitoare strânsă între Împărăția cerească și lume, lucrare în care însuși Iacov, ca unul dintre mesagerii folosiți pentru comunicare, urma să aibă parte pentru binecuvântarea lumii? Noi credem că așa a fost intenționat. Gen. 28:10-12.

Faptul că Moise, mijlocitorul Legământului Legii, a fost un tip al lui Cristos, Mijlocitorul Noului Legământ, este clar învățat în Scripturi și în mod general recunoscut de către cei care studiază Biblia; dar nu toți recunosc că Moise este un tip al Cristosului întreg — Cap și corp — și în acest sens tot Veacul Evanghelic a fost o perioadă de ridicare a lui Cristos. Aceasta însă este singura aplicare a tipului care se potrivește în câteva cazuri, ca de exemplu în Fapte 3:22,23.

((630))

La instituirea Legământului Legii la Muntele Sinai, Moise pare să fi fost un tip al Cristosului întreg (Cap și corp) la introducerea Veacului Milenar, când va fi introdus Noul Legământ pentru lume — după ce „sunetul trompetei celei mari” (a șaptea) și întunericul și „marele cutremur de pământ” etc. din Ziua Răzbunării vor fi îngrozit omenirea și o vor fi pregătit să audă vocea Marelui Învățător, și oamenii să fie bucuroși să accepte Noul Său Legământ. Acest lucru este clar arătat de apostol (Evr. 12:18-22) care pare să marcheze fiecare pas al paralelismului. Israel se apropia și în final a ajuns la Muntele Sinai, care putea fi atins și de la care emana așa o priveliște și se auzeau sunete așa de înfricoșătoare încât toți erau îngroziți și tremurau: dar noi ne apropiem de Muntele Sionului și de gloriile și binecuvântările lui minunate cu mult superioare celor de la Sinai; dar aceste binecuvântări mai mari vor fi însoțite de o trâmbiță, o întunecime și un cutremur de pământ mai înfricoșătoare — clătinarea finală a tot ce poate fi clătinat (tot ce este păcătos și contrar voinței divine), pentru ca numai ce este adevărat și durabil să rămână. Soluția întregii probleme este în cuvintele: „Fiindcă am primit [noi, care astfel așteptăm] o Împărăție care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțumitori și să aducem lui Dumnezeu o slujire care să-I fie plăcută”. Evr. 12:28.

Continuând examinarea acestei ilustrații, remarcăm că Moise a mers apoi pe munte (Împărăție) și a fost glorificat în tip; adică, fața Lui strălucea așa de tare că Israel nu putea să-l privească. Aceasta ar părea să simbolizeze completarea Bisericii (Cristos, Cap și corp) în glorie. Iar vălul pe care Moise îl purta după aceea în fața poporului, dar pe care-l lăsa la o parte când era cu Domnul pe Munte, ar părea să simbolizeze faza pământească a Împărăției Sale, „prinții în toată țara” prin care Cristosul va vorbi poporului și prin care va fi reprezentat, gloria fiindu-i ((631)) ascunsă. Aceasta pare să fie o ilustrație remarcabilă a legăturii strânse care va exista între „prinții” pământești și Împărații și Preoții cerești. Urcarea lui Moise pe munte pentru a comunica cu Dumnezeu în timp ce muntele era acoperit de nori străbătuți de fulgere, iar pământul se cutremura de tunete, reprezintă faptul că Trupul lui Cristos va fi completat, ultimii membri vor fi „schimbați” și primiți în Împărăție în timpul când ordinea prezentă a lucrurilor se schimbă, în mijlocul unui mare timp de strâmtorare cum n-a mai existat pe pământ.

După cum primele table ale Legii care au fost sfărâmate reprezintă eșecul Legământului Legii din cauza „slăbiciunilor cărnii”, tot așa, al doilea rând de table reprezintă Noul Legământ, care are pe Cristos ca Mijlocitor și care nu va eșua. Acest Legământ Nou va deveni operativ față de lume după ce „trupul lui Hristos” va fi complet. Între timp alegerea membrilor Marelui Profet asemenea lui Moise continuă (Fapt. 3:23). Acum să remarcăm faptul că Moise a fost schimbat când au fost date al doilea rând de table ale Legii (care reprezintă Noul Legământ), așa încât după aceea el purta un văl în fața poporului fiindcă fața lui strălucea.

Inaugurarea Împărăției va fi însoțită de scene așa de îngrozitoare încât să facă întreaga lume să tremure de frică și oamenii să recunoască bucuroși pe Unsul Domnului ca Împărat al întregului pământ. Așa cum Israelul a implorat să nu le mai vorbească Domnul — prin scenele și sunetele înfricoșătoare văzute la Sinai — tot așa acum, toate popoarele vor dori ca Domnul Iehova să înceteze a le mai vorbi în mânia Lui și a-i tulbura în indignarea Lui aprinsă și dreaptă, și vor fi bucuroase să-L asculte mai degrabă pe Marele Mijlocitor, să-L recunoască drept Împăratul pe care Iehova Îl pune peste ele — Emanuel, marele antitip al lui Moise — Profetul, ((632)) Preotul și Împăratul acoperit de văl (ascuns). Compară Evrei 12:19 și Psalmul 2:5,6.

Israelul va fi dispus, va dori noua Împărăție, după cum este scris: „Poporul Tău este plin de înflăcărare în ziua puterii Tale” (Ps. 110:3, Biblia ebraico-engleză, J. P. Green — n. e.). Va fi tocmai ceea ce a așteptat Israelul (orbit față de chemarea mai înaltă, spirituală, a Veacului Evanghelic): numai că va fi cu mult mai măreț și mai durabil decât au putut ei concepe vreodată. Atunci un mare număr dintre aceia care cred parțial în Cristos, care sunt grav dezinformați, vor spune: „N-am prorocit [predicat] noi în Numele Tău? ... Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” (Mat. 7:21, 22). Aceștia nu vor fi recunoscuți ca mireasa lui Cristos, ci vor fi lăsați să aibă parte de plânsul și scrâșnirea dinților din marele timp de strâmtorare, și fără îndoială vor deveni poporul Domnului în loc să fie sectari, și „în ziua puterii Sale” vor fi „un dar de bunăvoie în sfântă splendoare” [Ps. 110:3 — trad. lit. nouă, 2001, n. e.]. Și într-adevăr, în foarte scurt timp, după cum declară textul nostru, Împărăția lui Dumnezeu va fi recunoscută ca „dorința tuturor neamurilor”.

Reforme sociale și morale

Legea Domnului, care va ieși atunci din Muntele Sionului, Împărăția, și va fi promulgată din Ierusalim, noua capitală a lumii, către toți oamenii, drept Cuvântul Domnului prin „prinții” Săi, va avea imediat putere asupra tuturor celor recunoscute deja ca „rele strigătoare la cer”. Se vor institui reforme morale în toate privințele; chestiunile financiare, sociale și religioase vor fi refăcute toate în armonie cu Dreptatea și Iubirea. Din judecată se va face o linie și din dreptate un fir cu plumb (Isa. 28:17); toate afacerile pământului vor fi aliniate și verificate după dreptate — și vor fi aduse în strictă conformitate cu aceasta.

((633))

Cât de mult va însemna aceasta în privința reprimării tuturor afacerilor care ispitesc pe oameni, amăgindu-i și seducându-i prin slăbiciunile naturii lor decăzute și prin lipsa de echilibru a trăsăturilor lor mentale și morale! Distileriile de alcool, berăriile, barurile, bordelurile, agențiile de pariuri, toate afacerile care omoară timpul și degradează caracterul vor fi oprite; iar celor care le servesc li se va da să facă ceva benefic pentru ei însiși și pentru alții.

În mod asemănător, construirea vaselor de război, fabricarea muniției de război și de apărare vor înceta, iar armatele vor fi desființate. Noua Împărăție nu va mai avea nevoie de acestea, însă va avea destulă putere să facă în mod sumar dreptate pedepsindu-i pe răufăcători când au luat hotărârea să acționeze, dar înainte de a face rău altora — căci nici un rău și nici o nimicire nu se va face în toată acea Împărăție sfântă (Isa. 11:9), cu excepția faptului că Judecătorii competenți și drepți vor face ca peste cei incorigibili să vină moartea a doua. Isa. 32:18; 65:20-25; Ps. 149:9; 1 Cor. 6:2.

Afacerile bancare și bursiere și alte asemenea îndeletniciri, foarte folositoare în condițiile actuale, nu-și vor mai avea locul; căci sub noile condiții, neamului omenesc i se va cere să se trateze unii pe alții ca membrii unei familii, iar capitalul privat și banii de dat și de luat cu împrumut vor fi lucruri ale trecutului. Proprietarii de pământ și agențiile de închiriere își vor găsi de asemenea noi îndeletniciri, pentru că noul Împărat nu va recunoaște ca fiind valabile titlurile și documentele luate acum în evidență. El va anunța că atunci când la Calvar l-a cumpărat pe Adam și rasa lui, a cumpărat și domeniul lui Adam, pământul (Efes. 1:14); și El îl va împărți, nu celor egoiști, avari și lacomi, ci locurile cele mai grase vor fi date „celor blânzi”, conform făgăduinței Lui din predica de pe munte. Mat. 5:5.

Despre acest mare Împărat și Judecător (Cap și corp), simbolizat prin Moise, Domnul spune:

((634))

„Duhul Domnului se va odihni peste El, duh de înțelepciune și de pricepere, duh de sfat și de tărie, duh de cunoștință și de frică de Domnul. Plăcerea Lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfățișare, nici nu va hotărî după cele auzite, ci va judeca pe cei săraci cu dreptate, și va hotărî cu nepărtinire asupra celor întristați ai țării; va lovi pământul cu toiagul gurii Lui și va omorî pe cel rău cu suflarea buzelor Lui. Dreptatea va fi brâul coapselor Sale și credincioșia brâul mijlocului Său”. Isa. 11:1-5.

Unora ar putea să li se pară că acest program divin va face pământul un paradis pentru cei săraci, dar un loc de suferință pentru cei care acum sunt obișnuiți cu luxul și cu avantajele asupra majorității, fie datorită norocului, fie talentelor și ocaziilor superioare, fie prin practici necinstite. Dar aceștia să se gândească la cuvintele Judecătorului, rostite cu optsprezece secole în urmă: „Vai de voi, bogaților, pentru că voi v-ați primit mângâierea! Vai de voi care sunteți sătui [satisfăcuți], pentru că veți flămânzi [veți fi nemulțumiți]!” (Luca 6:24, 25). La început aceștia vor fi înclinați să se plângă de pierderea avantajelor, și după cum bogaților evlavioși le este acum greu să intre în starea inimii și vieții care va fi răsplătită cu o parte în Împărăția lui Cristos, tot așa și atunci, cei obișnuiți cu bogățiile vor avea dificultăți pe care cei disciplinați înainte în școala adversității nu le vor avea.

Dar nivelarea inevitabilă a societății care va fi realizată în anarhia din Ziua Răzbunării va trebui să fie acceptată; și curând (în unele cazuri mai încet, iar în altele mai repede) avantajele domniei Iubirii vor fi recunoscute și în mod general apreciate. Se va constata că sub aranjamentul divin toți, dacă vor vrea, vor putea fi binecuvântați, vor putea fi cu adevărat fericiți și vor putea merge „în sus” pe calea sfințeniei spre marea perfecțiune umană (chipul lui Dumnezeu) și spre viață veșnică (Isa. 35:8). Ceea ce deja sa ((635)) recunoscut în general, se va constata a fi absolut corect; și anume, cu înlesnirile prezente, dacă toți oamenii ar fi puși să lucreze sistematic și înțelept, n-ar fi necesar mai mult de trei ore de muncă pentru fiecare persoană. Iar sub conducerea Împărăției cerești, orele de repaus nu vor produce daune morale sau fizice, așa cum desigur că se întâmplă sub condițiile actuale, cu răul și ispitele din toate părțile, care profită de slăbiciunile moștenite.

Dimpotrivă, când Satan va fi legat (răul restrâns) și ispitele exterioare îndepărtate, orele de repaus vor fi petrecute, sub îndrumarea Bisericii glorificate, în studii care vor deveni tot mai atractive și mai interesante — studiul naturii și al Dumnezeului naturii, precum și al glorioaselor Sale atribute — Înțelepciunea, Dreptatea, Iubirea și Puterea Sa. Și astfel, în mod plăcut, ei vor progresa spre perfecțiune umană —sfârșitul alergării sau încercării lor; pentru că, să nu uităm, noul guvern va lua cunoștință nu numai de afacerile și de interesele mari ale supușilor lui, ci și de cele mai mici. Va fi un „guvern părintesc” în cel mai deplin sens al cuvântului.

S-ar putea foarte bine ca oamenii să privească plini de teamă stabilirea celui mai autocrat guvern pe care l-a cunoscut lumea vreodată, sub care viața, proprietatea și toate interesele omenirii vor fi în mod absolut în mâinile Împăratului, fără drept de apel, dacă n-ar fi să avem dovezile cele mai convingătoare și absolute că toate reglementările și aranjamentele Împărăției sunt destinate pentru binele supușilor ei. Împăratul acelei Împărății Mijlocitoare i-a iubit atât de mult pe aceia peste care trebuie să domnească, încât Și-a dat propria viață ca prețul lor de răscumpărare, pentru a le asigura dreptul unei încercări individuale de viață veșnică; și însuși obiectivul domniei Sale Milenare este să-i ajute în acea încercare. Ce s-ar putea cere mai mult? Fiind Răscumpărătorul, El are în mod just dreptul de a stăpâni în ((636)) mod absolut ceea ce a cumpărat cu propriul Său sânge; și toți care apreciază o astfel de iubire cum a manifestat El, Iar acorda bucuros Lui toată puterea și autoritatea dacă această chestiune le-ar fi supusă spre votare — ceea ce însă nu va fi — și s-ar supune prompt voinței Sale drepte.

Dar „sfinților” care vor fi moștenitori și judecători asociați în Împărăție — li se poate oare încredința lor în siguranță putere absolută, autocrată?

O, da! După cum Isus Cristos a dovedit că are spiritul Tatălui ceresc și este „reprezentarea exactă a Ființei Lui”, tot așa, toți cei care vor fi din acea „turmă mică”, moștenitori împreună cu El în Împărăție, vor fi dovedit că au „Duhul lui Hristos” — Duhul sfânt al Iubirii. Una dintre condițiile „chemării” lor este ca ei să devină „asemănări ale iubitului Fiu al lui Dumnezeu”, și nimeni altcineva nu va fi considerat că și-a asigurat chemarea și alegerea. De fapt, pentru a putea compătimi cu cei care atunci vor fi în grija și sub instruirea lor, aceștia sunt aleși dintre cei slabi și imperfecți, și sunt învățați ce înseamnă a lupta o luptă bună pentru dreptate și adevăr împotriva erorii și păcatului. Da, preoților subordonați ai Preoțimii Împărătești, ca și Preotului Principal, li se poate acorda fără frică încrederea. Acestora le va încredința Dumnezeu puterea și aceasta este cea mai bună garanție că ei o vor folosi în mod just, înțelept, iubitor — pentru binecuvântarea lumii.

Domnia toiagului de fier

Popoarele vor fi conduse prin forță, forță irezistibilă, până când ordinea dreaptă va fi stabilită prin supunere generală; orice genunchi se va pleca, orice limbă va mărturisi puterea și gloria divină, iar supunerea exterioară va fi obligatorie. După cum este scris: „Le va păstori cu un toiag de fier și le va zdrobi ca pe niște vase de lut” (Apoc. 2:27). Această lovire și zdrobire aparține ((637)) propriu-zis Zilei de Răzbunare, și chiar dacă puterea și toiagul vor rămâne de-a lungul Veacului Milenar, folosirea lor nu va fi probabil necesară, deoarece orice împotrivire deschisă va fi complet mustrată în marele timp de necaz. După cum profetul prezintă situația, în acest timp de lovire, Dumnezeu va spune omenirii care va murmura, va vocifera încrezătoare în sine — „Stați liniștiți și să știți că Eu sunt Dumnezeu. Eu voi fi înălțat peste neamuri, Eu voi fi înălțat pe pământ!” (Ps. 46:10). Va necesita însă lucrarea întregului Veac Milenar ca să se facă „din judecată o linie și din dreptate un fir cu plumb” în toate micile și marile afaceri ale fiecărui individ din neamul omenesc, toți fiind astfel „învățați de Dumnezeu” prin Slujitorul Său „ales” al Legământului, marele Profet, Preot și Împărat (Cap și corp): Profet în sensul de învățător, Împărat în sensul de guvernator, Preot în sensul de mijlocitor care, după ce a răscumpărat, este avocatul poporului și distribuitorul favorii divine. Funcțiile sunt unite: „Tu ești preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec” — care a fost preot pe tronul său. Evr. 7:17; Zah. 6:13; Fapt. 3:22; Deut. 18:15.

Ca personificarea înțelepciunii, noul Împărat declară: „De la mine vine sfatul și înțelepciunea, eu sunt priceperea, a mea este puterea. Prin mine împărățesc împărații și dau porunci drepte cei ce conduc. Prin mine stăpânesc căpeteniile și mai-marii, judecătorii pământului [faza pământească a Împărăției]. Eu iubesc pe cei care mă iubesc și cei care mă caută cu tot dinadinsul mă vor găsi. Cu mine este bogăția și slava, avuțiile trainice și dreptatea. Rodul meu este mai bun decât aurul, decât aurul cel mai curat și venitul meu întrece argintul cel mai ales. Eu umblu pe calea dreptății, pe mijlocul cărărilor judecății drepte, ca să dau o adevărată moștenire celor ce mă iubesc și să le umplu vistieriile. ... Căci cel care mă găsește, găsește viața și capătă bunăvoința Domnului. ((638)) Dar cel care păcătuiește împotriva mea își rănește sufletul; toți cei care mă urăsc iubesc moartea”. Prov. 8:14-21,35,36.

Israelul o ilustrație

După toate aparențele, lumii i se va da timp pentru a vedea operarea guvernului divin în Israel și beneficiile lui practice, în contrast cu anarhia care va predomina atunci, așa încât majoritatea neamurilor vor „dori” conducerea Împărăției. Acest lucru este înfățișat în mod convingător în cuvintele profetice adresate atunci lui Israel.

„Scoală-te, strălucește! Căci lumina ta vine și slava Domnului răsare peste tine. Căci, iată, întunericul va acoperi pământul și negură mare popoarele; dar Domnul va răsări peste tine și slava Lui se va arăta peste tine. Și neamuri vor umbla în lumina ta și împărați [cei de frunte de pe pământ] în strălucirea razelor tale. [Aceasta se va aplica la Israelul spiritual, Soarele Dreptății, dar și la reprezentanții Lui pământești — Israelul trupesc restabilit în favoare.]

Ridică-ți ochii împrejur și privește: toți se strâng și vin spre tine! Fiii tăi vin de departe și fiicele tale sunt purtate pe brațe. [Compară cu Ezechiel 16:61.] Când vei vedea aceste lucruri, vei tresări de bucurie și îți va bate inima și se va lărgi, căci belșugul mării [masele cuprinse de anarhie — vezi Apocalipsa 21:1] se va întoarce spre tine și bogăția popoarelor va veni la tine ... și vor vesti laudele Domnului.” Isa. 60:1-6,11-20.

Cu adevărat, aceea va fi o zi glorioasă, când ochii orbiți se vor deschide și mulți se vor întoarce spre dreptate! Va fi o zi de convertiri și reînsuflețiri în privința adevărului și nu în privința fricii și denaturării. Va fi timpul menționat de profet, când „se naște un popor dintr-o dată” (Isa. 66:8). Israelul va fi acel popor: (1) Israelul spiritual, „poporul sfânt”; (2) Israelul trupesc, reprezentantul lui pământesc. Și din Israel va străluci lumina care va face lumea corectată să îngenuncheze, și va introduce ((639)) revărsarea promisă a Spiritului de sfințenie al Domnului „peste orice făptură, după aceea”, după cum a fost revărsat peste robii și roabele Sale adevărate în zilele acelea. Ioel 2:28.

Aceasta este ziua Mântuirii despre care profetul David a cântat (Ps.118:18-27):

„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul;
Să ne bucurăm și să ne înveselim în ea!
Piatra pe care au lepădat-o zidarii
A ajuns să fie pusă în Capul Unghiului.
Binecuvântat să fie cel ce vine în Numele Domnului!*
O, Doamne, mântuiește, Te rog!
Trimite prosperitate, Doamne, Te rog!
Domnul m-a disciplinat aspru,
Dar nu m-a dat pradă morții.
Deschideți-mi porțile dreptății,
Ca să intru și să laud pe Domnul.
Iată poarta Domnului:
Pe ea intră cei drepți.
Te voi lăuda, pentru că m-ai ascultat
Și ai devenit mântuirea mea.
Domnul este Dumnezeu și ne-a luminat”.


*Compară cu Matei 23:39.


Astfel vedem că reformele educative și instrucțiunile din viitor vor începe cu inimile oamenilor; ele vor începe cu lecția: „Începutul înțelepciunii este frica de Domnul” (Prov. 9:10). Una dintre marile dificultăți ale educației din prezent, care tinde spre mândrie, aroganță și nemulțumire, este lipsa acestei înțelepciuni elementare. Fiecare lucrare a harului sub reglementările Împărăției va fi începută în mod cuvenit și va fi înfăptuită complet.

Nici o creatură din rasa răscumpărată nu va fi prea neînsemnată așa încât harul divin să n-o ajungă, prin mijlocul atotputernic și binecuvântat al Împărăției. Nici o degradare prin păcat nu va fi prea adâncă, așa încât mâna îndurării să nu ajungă la ea, să salveze sufletul cumpărat ((640)) cu sânge; nici o întunecime a ignoranței și superstiției3:06 PM 5/30/2015 nu va fi atât de densă în vreo inimă, așa încât lumina adevărului și iubirii divine să nu străbată întunecimea și să nu-i aducă o cunoștință a bucuriei și fericirii zilei noi, și o posibilitate de a se împărtăși de acestea prin ascultare. Nici o boală care poate ataca și contamina organismul fizic nu va fi în afara controlului prompt al Marelui Medic. Și nici o diformitate, sau monstruozitate, sau exces, sau debilitate mintală nu vor putea rezista atingerii Lui vindecătoare.

Toți cei din morminte vor ieși afară

Marea lucrare a restabilirii, începută astfel cu neamurile în viață, se va extinde repede asupra tuturor familiilor adormite ale pământului; căci vine ceasul, da, nu este prea departe, când toți cei care sunt în morminte vor auzi glasul Fiului Omului și vor ieși afară din ele, „când Moartea și Hadesul [mormântul] vor da înapoi pe morții care erau în ele; și marea va da înapoi pe morții care erau în ea” (Ioan 5:28, 29; Apoc. 20:13). Da, chiar și oștile lui Gog și păcătoșii din Israel care vor fi pierit în bătălia Zilei celei Mari vor veni afară la timpul cuvenit; dar nu tot ca o armată devastatoare de nelegiuiți, ci ca indivizi corectați și pocăiți, cu fața acoperită de rușine și confuzie în lumina acelei zile, dar cărora li se va arăta astfel milă și li se va da ocazia să se ridice iarăși la onoare și virtute.

Învierea vrednicilor din vechime, împreună cu frecventele vindecări ale celor bolnavi ca răspuns la rugăciunea făcută cu credință, când oamenii vor avea timp să se gândească și să se refacă după ravagiile marelui timp de strâmtorare, probabil le va sugera posibilitatea învierii din moarte și din mormânt și a altora — a prietenilor și a rudelor lor — în împlinirea făgăduinței lui Cristos că toți care sunt în morminte vor auzi glasul Fiului Omului și vor ieși afară din ele. Și este rațională ((641)) sugestia că este posibil ca această lucrare mare să înceapă și să progreseze drept răspuns la rugăciunea făcută cu credință pentru restabilirea prietenilor plecați. Noi vedem rațiune în această metodă, care pare să se recomande mai presus de altele la care ne-am putea gândi. De exemplu, s-ar rechema morții treptat și în ordine inversă față de cea în care au mers în mormânt, și astfel s-ar pregăti case și primire caldă, și confortul necesar vieții pentru cei înviați, imediat la revenirea lor la viață, și astfel aceștia ar fi familiarizați cu limba, cu manierele și obiceiurile celor din jurul lor; în timp ce, dacă ordinea ar fi inversă, cei treziți ar fi total nepregătiți pentru noile condiții în aceste privințe și ar fi complet străini și neprietenoși față de generația în mijlocul căreia le-ar cădea noua lor soartă. Aceste obiecții însă n-ar fi valabile pentru profeți și pentru alți vrednici din vechime, care, după ce au fost probați, vor fi înviați ca oameni perfecți, și care, ca oameni perfecți, vor fi superiori intelectual, moral și fizic față de toți ceilalți oameni.

Că toate rugăciunile pentru restabilirea prietenilor morți vor fi prompt ascultate, este un fapt puțin probabil; pentru că Domnul va avea planuri clare pentru restabilirea lor, cu care unele dintre aceste cereri ar putea să nu fie în armonie. Ordinea Sa va fi probabil, după cum este clar indicat în învierea Bisericii și a vrednicilor din vechime, o ordine după potrivire — potrivirea atât a subiecților învierii, cât și a prietenilor și a condițiilor în mijlocul cărora va începe noua lor viață. Aceasta va necesita o măsură de pregătire din partea celor care vor face asemenea cereri — o pregătire a inimii și a vieții, precum și a condițiilor favorabile pentru înaintarea lor pe calea mare a sfințeniei. De aceea, astfel de restabiliri vor deveni răsplăți ale credincioșiei pentru cei în viață și de asemenea vor asigura condiții favorabile pentru cei treziți din moarte.

((642))

Perspectivă glorioasă

Ce perspectivă glorioasă va prezenta noua dispensație când va fi pe deplin inaugurată! În trecut schimbările de la o dispensație la alta au fost marcate și proeminente, dar această schimbare va fi cea mai bogată în evenimente dintre toate.

Nu este de mirare că gândul la un astfel de spectacol — al întoarcerii întregii omeniri spre Dumnezeu cu cântece de laudă și cu o bucurie veșnică încununându-le capul — să pară aproape prea bun pentru a fi crezut; dar Cel care a făgăduit poate și să înfăptuiască buna Sa plăcere. Deși durerea și gemetele par aproape inseparabile de ființa noastră, totuși durerea și gemetele vor fugi; deși plânsul în sac și cenușă a durat întreaga noapte lungă a domniei păcatului și morții, totuși bucuria așteaptă dimineața Milenară, și toate lacrimile de pe toate fețele vor fi șterse și se va da frumusețe în locul cenușii și untdelemnul bucuriei în locul unui duh mâhnit.

Creșterea Împărăției Sale

Împărăția lui Dumnezeu se va întinde sau va crește în diferitele ei părți sau diviziuni, așa cum se întâmplă și cu guvernele pământești, până când va deveni „un munte [Împărăție] mare și va umple tot pământul” (Dan. 2:35). Pentru a ilustra acest lucru: Regatul Marii Britanii este în primul rând numai suveranul domnitor împreună cu casa lui; în sens secundar acesta include parlamentul și diferiții miniștri ai guvernului; în sens mai larg el include pe fiecare englez și pe fiecare soldat care a jurat supunere față de acel regat; și încă mai larg, el include pe toți supușii cuceriți ai regatului, din India și din alte părți, care nu sfidează deschis legile acelui regat.

La fel este și cu Împărăția lui Dumnezeu: în primul rând ea este Împărăția Tatălui, care stăpânește peste toți (Mat. 13:43; 26:29); dar Tatăl a propus voluntar să pună ((643)) stăpânirea pământului pentru o mie de ani în sarcina deplină a unui Vice-rege, Reprezentant — Cristos și Mireasa Sa înălțată la natură și maiestate divină — pentru a subjuga și nimici răul și a ridica pe toți cei care vor veni în armonie deplină cu Tatăl sub condițiile îndurătoare ale Noului Legământ. Într-un sens secundar, Împărăția va include pe slujitorii pământești sau „prinții” care vor fi reprezentanții ei vizibili printre oameni. Într-un sens încă și mai larg, ea va include pe toți cei care, atunci când îi vor recunoaște stabilirea, îi vor da supunere și devotare loială — atât evrei cât și neamuri. În sensul cel mai larg, ea va include treptat pe toți supușii care vor asculta de legile ei, în timp ce toți ceilalți vor fi nimiciți. Fapt. 3:23; Apoc. 11:18.

Aceasta va fi starea Împărăției vice-regale a lui Dumnezeu la sfârșitul domniei de o mie de ani care au fost stabiliți pentru ea — o pace cucerită și o domnie a dreptății impusă vor predomina, toți împotrivitorii cu voia fiind distruși sub domnia toiagului de fier (Apoc. 2:27); cum spune profetul Isaia când descrie această perioadă: „Cel ce va muri în vârstă de o sută de ani va fi blestemat [înlăturat] ca păcătos”; deși murind la vârsta aceea el va fi doar un copil; deoarece chiar și numai printr-o ascultare exterioară față de aranjamentele raționale și juste ale Împărăției, el ar putea trăi cel puțin până la sfârșitul Mileniului. Isa. 65:20; Fapt. 3:23.

Dar o astfel de pace — o pace și o supunere cucerite și impuse — deși cuvenită, pentru a da o ilustrație care să dovedească binecuvântările și avantajele unui guvern drept și echitabil, este departe de idealul lui Dumnezeu. Împărăția ideală a lui Dumnezeu este o împărăție în care fiecare individ este liber să facă voia sa proprie, pentru că fiecare are o voință care este în strictă conformitate cu standardul divin — iubind dreptatea și urând nelegiuirea. Acest standard trebuie în cele din urmă să predomine ((644)) pretutindeni în univers; și în ceea ce privește omenirea va fi introdus la încheierea Împărăției Milenare vice-regale.

În consecință, ni se arată (Apoc. 20:7-10) că la încheierea Veacului Milenar va fi un timp de „seceriș”, pentru cernere și separare printre miliardele de ființe umane care vor fi atunci în viață, după ce fiecare se va fi bucurat de o deplină ocazie de a ajunge la perfecțiune. Aceasta va fi asemănătoare cu cernerea actuală a „Babilonului”, a „creștinătății” în acest timp de „seceriș”, și asemănătoare și cu lucrarea de cernere din „secerișul” Veacului Iudeu. Secerișul Veacului Milenar va fi martorul completei separări a „caprelor” de „oile” Domnului, așa cum este reprezentat prin pilda Domnului nostru. Mat. 25:31-46.

Dar în timp ce rezultatele „secerișurilor” iudaic și evanghelic arată adunarea doar a unei turme mici, iar masele mari sunt nevrednice, pentru că până în prezent Satan înșeală și orbește masele omenirii, putem să ne așteptăm în mod rațional ca rezultatele „secerișului” Veacului Milenar să arate rezultate inverse — masele fiind „oi” loiale, să fie introduse în viață veșnică, iar relativa minoritate a „caprelor” să fie nimicită. Totuși, nu numărul, ci calitatea este testul Domnului. Garanția Sa este că păcatul și păcătoșii și cei care sunt în simpatie cu răul nu vor trece de Mileniu, ca să pună în pericol fericirea, pacea și binecuvântarea marii eternități care va urma — unde „moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut”. Apoc. 21:4.

Așa va veni Împărăția lui Dumnezeu și voia Lui se va face pe pământ cum se face în cer. Așa va domni Cristosul ca reprezentantul Tatălui până va fi supus toată autoritatea și puterea antagonistă, și până va fi făcut ca orice genunchi să se plece și orice limbă să mărturisească Înțelepciunea, Dreptatea, Iubirea și Puterea lui Dumnezeu Tatăl. Și în final, ((645)) după ce prin ultima probă hotărâtoare de la încheierea Mileniului se vor manifesta toți cei care vor avea chiar și numai simpatie față de păcat, deși la exterior au fost ascultători, și după ce aceștia vor fi nimiciți din mijlocul poporului (Apoc. 20:9), El va preda Tatălui stăpânirea viceregală. Astfel exprimă apostolul problema:

„Căci trebuie ca El să împărățească până va pune pe toți vrăjmașii Săi sub picioarele Sale. Vrăjmașul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea [adamică].” „După aceea, va veni sfârșitul [domniei Sale; aceasta realizânduși obiectivul] când El [Cristos] va da Împărăția în mâinile lui Dumnezeu și Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie [împotrivitoare], orice stăpânire și orice putere. ... Și când toate Îi vor fi supuse [Tatălui], atunci chiar și Fiul Se va supune Celui [Tatălui] care I-a supus toate [pentru o mie de ani]”. 1 Cor. 15:24-28.

Va înceta oare să se facă voia lui Dumnezeu pe pământ precum se face în cer când Împărăția Milenară a lui Cristos se va sfârși pe pământ? O, nu! Chiar dimpotrivă, numai atunci va fi realizată starea aceea, ca rezultat al domniei lui Cristos. Atunci toți oamenii, nu numai că vor fi perfecți, ca Adam când a fost creat (păcătoșii cu voia fiind distruși), dar în plus, vor avea o cunoștință despre bunătate și dreptate, și despre răutatea excesivă și dăunătoare a păcatului; și ei vor fi trecut cu succes de încercarea lor și vor fi demonstrat că au caractere deplin și clar formate, în cea mai deplină armonie și asemănare cu caracterul divin.

Împărăția lui Dumnezeu va fi atunci printre oameni după cum este acum în cer printre îngeri; aspectele deosebite ale Împărăției Mijlocitoare a lui Cristos, sub Noul Legământ, cu prevederile ei de milă față de slăbiciunea păcătoșilor, se vor sfârși; vor fi inutile, pentru că nu vor mai fi ființe slabe și imperfecte cărora să le folosească.

((646))

Putem totuși ușor presupune că ordinea va fi menținută chiar și atunci când toți vor fi perfecți și în chipul lui Dumnezeu; căci, după cum „ordinea este prima lege a cerului”, tot așa trebuie să fie și prima lege a pământului. Iar aceasta va implica stăpâniri și puteri drepte. Atunci va fi prima republică perfect reușită. Actualele încercări de a recunoaște pe fiecare om ca un rege și pe fiecare egalul celuilalt, iar pe reprezentantul sau președintele ales un slujitor al celorlalți regi mai degrabă decât un stăpân, toate s-au dovedit eșecuri în diferite grade; deoarece oamenii nu sunt egali intelectual, fizic și moral, nici financiar sau în alte privințe, și fiindcă nimeni nu este de fapt potrivit ca suveran, ci, din pricina slăbiciunilor, toți trebuie să fie sub legi și restricții.

Dar când se va realiza ceea ce este perfect pentru omenire, prin Împărăția Mijlocitoare, toți vor fi regi cum a fost Adam înainte de a păcătui. Și acestor regi, împreună, le va fi predată Împărăția postmilenară a lui Dumnezeu și toți vor domni armonios sub legea Iubirii; iar Președintele lor îi va sluji și-i va reprezenta. O, Doamne, noi Te rugăm, Vie Împărăția Ta! pentru sfinții Tăi de acum și pentru lume.