((i))

Noua Creație - Prefața autorului
Prefața autorului

Mare parte din lucrarea fiecărui slujitor al lui Dumnezeu se face în ascuns -- adică, asemenea țesătorului unui covor frumos, noi stăm în spate, văzând puțin din rezultatele muncii noastre și având încredere că la timpul cuvenit al Domnului vom auzi „bine rob bun” și vom vedea ceva roade. „Cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.”

Cu toate acestea, Domnul foarte îndurător ne-a dat încurajare în privința influenței acestui volum în inimile poporului lui Dumnezeu din diferite părți ale lumii. Am avut plăcerea să auzim din partea multora în privința binecuvântărilor primite printr-o mai bună înțelegere a îndreptățirii, sfințirii și eliberării promise Bisericii în Cuvântul lui Dumnezeu. Mulți alții ne-au spus despre binecuvântările primite din sfatul scriptural dat soților și soțiilor, părinților și copiilor, în privința căilor de pace, dreptate și creștere în har. De asemenea mulți ne-au informat despre marile binecuvântări și ajutor în privința datoriilor, privilegiilor și obligațiilor Bătrânilor și Diaconilor, și în privința ordinii scripturale în Ecclesie. Ne bucurăm de aceste lucruri și avem încredere că lucrarea bună va continua sub îndrumarea divină, spre lauda Domnului nostru și spre mângâierea și edificarea poporului Său.

Atragem atenția asupra faptului că de când a fost scris acest volum, lumina în privința marilor Legăminte ale lui Dumnezeu a devenit mai clară. Vedem acum că Legământul Legii a fost o preumbrire a Legământului Nou (al Legii), care este pe cale să fie stabilit la a Doua Venire a lui Isus, de către marele Mijlocitor, Isus Capul și Biserica corpul Său -- antitipul lui Moise care a scris: „Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica, dintre frații voștri, un Proroc ca mine”. Moise a fost numai un tip al acestui Proroc mai mare, iar Legământul Legii pe care Moise l-a mijlocit a fost numai un tip sau o preumbrire a Legământului mai mare al Legii din Veacul Milenar.

Dumnezeu a ridicat întâi pe Isus, Capul acestui mare Mijlocitor, când L-a înviat dintre morți. De atunci El ridică ((ii)) Biserica, în calitate de Creație Nouă; iar când toți frații din Corpul lui Cristos vor fi fost adunați din lume printr-o cunoștință a Adevărului, sfințiți de Spiritul sfânt și găsiți vrednici prin credincioșie până la moarte, și când toți vor fi fost ridicați prin puterea lui Dumnezeu de la condițiile pământești la condițiile cerești ca și Corp al lui Cristos, marele Melhisedec antitipic va fi complet, Preot pe Tronul Său -- marele Mijlocitor al Noului Legământ va fi întronat în putere divină. Atunci va intra în vigoare Noul Legământ, așa cum i-a spus Dumnezeu lui Israel: „@Iată, vin zile#, zice Domnul, @când voi face cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legământ nou#”.

Mijlocitorul antitipic, după ce a plătit Dreptății divine pe deplin și pentru totdeauna Prețul de Răscumpărare pentru Adam și pentru rasa lui, va prelua controlul deplin și sub acel Legământ Nou, astfel sigilat, va începe lucrarea de binecuvântare și restabilire a tuturor celor doritori și ascultători din rasa lui Adam. Toți care vor veni în armonie cu Domnul vor fi socotiți ca parte din sămânța pământească a lui Avraam, până când în cele din urmă, la sfârșitul Mileniului, toți care vor exercita credință și ascultare vor fi cunoscuți de Domnul ca sămânța lui Avraam. „Devenind acea sămânță, se vor binecuvânta toate familiile pământului.”

În mod nepotrivit, denumirea Noul Legământ, care se referă la lucrarea lui Dumnezeu cu lumea în timpul Mileniului, a fost folosită în privința Legământului care este acum în vigoare în acest Veac Evanghelic pentru Biserică. Legământul nostru, desigur, este un legământ nou în sensul că este diferit de Legământul Evreiesc de la Muntele Sinai, dar nu este Legământul Cel Nou. Legământul Bisericii este menționat în Biblie ca „Legământul prin Jertfă”. Pentru cititorii acestui volum va fi folositor să rețină aceste lucruri. Toate aceste Legăminte sunt legate unele de altele. Toate au fost reprezentate și simbolizate prin Avraam și prin Legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu el. Biserica este numită Sămânța Spirituală a lui Avraam și este asemănată cu stelele cerului. Oamenii din lume, pe măsură ce vor veni în armonie cu Dumnezeu, vor deveni sămânța pământească a lui Avraam, ((iii)) ca nisipul de pe țărmul mării. Sămânța Spirituală va fi canalul pentru binecuvântarea seminței naturale.

Subiectul Îndrepățirii nu s-a schimbat, ci s-a lărgit și s-a clarificat. Dacă ar scrie acest volum astăzi, autorul ar face unele ușoare modificări de exprimare, dar fără nici o schimbare importantă în privința sensului și aplicării cuvântului Îndreptățire.

Vedem acum că o îndreptățire la viață este un lucru, iar o îndreptățire la mai multă sau mai puțină prietenie cu Dumnezeu este alt lucru. De exemplu, Avraam și credincioșii de dinainte de Cincizecime au fost îndreptățiți la prietenie cu Dumnezeu și să aibă mai multă sau mai puțină comunicare cu El prin rugăciune etc., dar ei n-au putut avea îndreptățire deplină până când Sângele Ispășirii a fost vărsat și până când acesta a fost prezentat și acceptat de Justiția divină -- Tatăl. Întocmai așa s-ar putea spune și despre păcătosul care se apropie astăzi de Dumnezeu, că este pe calea îndreptățirii -- el ar avea mai mult din favoarea lui Dumnezeu decât dacă ar fi întors spre păcat.

Cândva am vorbit despre un păcătos în această stare ca fiind îndreptățit, fiindcă el credea în Isus ca Răscumpărătorul său și se îndrepta spre o deplină consacrare. Acum vedem că în timp ce atitudinea păcătosului, ca și aceea a Vrednicilor din Vechime, ar putea fi numită „îndreptățire de probă”, ea n-ar ajunge la starea unei depline, complete îndreptățiri din păcat până când păcătosul s-ar prezenta deplin în consacrare marelui nostru Preot Isus și ar fi acceptat de El în numele Tatălui. Atunci, sub acoperirea meritului atribuit al sacrificiului lui Cristos, păcătosul ar fi acceptabil pentru Tatăl sub Haina lui Cristos și ar fi conceput de Spirit.

Este o fericire pentru masele care au auzit despre Isus și au crezut în parte, că starea lor înaintea Domnului nu este aceea a deplinei îndreptățiri, că El refuză să-i îndreptățească pe deplin înainte de a deveni ucenicii Săi prin legământ, urmași în urmele Sale. Aceasta este fiindcă îndreptățirea poate veni doar o dată pentru fiecare persoană, și dacă persoana ar folosi rău acea îndreptățire și n-ar obține viața ((iv)) veșnică, ar fi într-o stare mai rea decât dacă n-ar fi fost niciodată îndreptățită. Dacă nu este îndreptățită și concepută de spirit în prezent, nu este din Biserică, dar va avea parte de meritul sacrificiului lui Cristos și de îndreptățirea pe care o va oferi Împărăția Sa fiecărui membru al familiei umane -- aparte de Biserică -- Biserica primind lucrul acela mai bun pe care-l are Dumnezeu în păstrare pentru cei care-L iubesc -- glorie, onoare, nemurire, natura divină.

Multora li se va părea că nu merită a fi menționate aceste distincții fine asupra subiectului îndreptățirii; și totuși, primind această apreciere mai clară a Planului divin, avem plăcerea s-o transmitem tuturor celor care sunt flămânzi și însetați după dreptate -- tuturor celor care studiază Biblia, de pretutindeni.

Rugăciunea autorului este ca Domnul să continue să binecuvânteze acest volum pentru binele poporului Său.

Charles T. Russell
Brooklyn, N. Y.
1 octombrie 1916