Noul Testament confirmă istoria din Geneza, că mama Eva a fost înşelată şi că tatăl Adam a cedat la neascultare prin influenţa ei. Sf. Pavel arată că Adam n-a fost înşelat şi de aceea el a avut responsabilitate mai mare. Scripturile arată peste tot că prin neascultarea lui Adam condamnarea a trecut asupra întregii sale rase. Adam a fost capul rasei şi el a fost răspunzător de ea. „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor.” Rom. 5:12.

Relatarea biblică ne spune despre setea de cunoaştere a mamei Eva şi despre faptul că Satan a profitat de aceasta, amăgind-o spre neascultare. Nu trebuie să presupunem că şarpele a vorbit cu voce tare, ci mai degrabă, aşa cum obişnuim să spunem, „Faptele vorbesc mai bine decât cuvintele”. Probabil că şarpele a vorbit în felul acesta.

Dumnezeu a autorizat pe primii noştri părinţi să mănânce în voie din toate roadele din Paradis, cu excepţia celui numit „pomul cunoştinţei binelui şi răului”. Acesta le-a fost interzis o vreme ca probă a loialităţii. Ei au fost preveniţi că mâncând din rodul lui îşi vor atrage blestemul - condamnarea la moarte. Şarpele a mâncat din diferitele roade şi s-a arătat încântat mai ales de cel oprit. Observaţia a dovedit că fructul nu l-a omorât pe şarpe şi mama Eva a dedus că Dumnezeu le interzisese să guste din cel mai bun fruct din Eden. Concluzia ei a fost că Dumnezeu avea un motiv egoist în interzicerea folosirii fructului, şi anume, El se temea că făpturile Sale vor deveni înţelepte precum este El.

Mama Eva n-a spus soţului ei aceste suspiciuni. Ea va mânca, va primi cunoştinţa pe care Dumnezeu o reţinea de la ei, apoi îl va ajuta şi pe Adam s-o obţină. Gen. 3:6.

Adam a înţeles gravitatea nesupunerii Evei. El s-a gândit la lungile zilele de dinainte de a-i avea tovărăşia. Acum iar va fi singur. În disperare Adam a hotărât să se alăture Evei la păcat şi la pedeapsa lui. Moartea lui Adam a fost o sinucidere lentă! Procesul morţii lui a durat 930 de ani.