Avraam a devenit prietenul lui Dumnezeu prin manifestarea credinţei sale, când, ca răspuns la invitaţia lui Dumnezeu, el şi-a părăsit ţara şi a mers spre Canaan. Prin acest act de ascultare el a devenit moştenitorul făgăduinţei „Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta”. Sf. Pavel arată (Gal. 4:23, 24) că soţia lui Avraam a reprezentat acest legământ sau făgăduinţă. Sterilitatea Sarei corespunde mult amânatei veniri a lui Cristos pentru a împlini făgăduinţa. Isaac a simbolizat pe Mesia, moştenitorul făgăduinţei; mireasa lui Isaac, Rebeca, pe Biserica aleasă, mireasa şi moştenitoarea împreună cu Cristos.

Sf. Pavel spune că Agar a simbolizat Legământul Legii făcut cu Israel la Muntele Sinai, iar Ismael pe poporul Israel (Gal. 4:25). Aşa cum, la naşterea lui Isaac, Agar şi Ismael au fost izgoniţi şi aproape au pierit, tot aşa poporul Israel a fost respins din favoarea divină timp de optsprezece secole şi astăzi sunt aproape morţi de foame. Aşa cum îngerul Domnului le-a arătat izvorul de apă şi Ismael s-a înviorat, la fel mesajul lui Dumnezeu le arată acum evreilor un izvor de apă; speranţele lor sioniste se reînsufleţesc.

Sacrificarea lui Isaac a simbolizat sacrificiul lui Cristos, necesar pentru ca El să devină Sămânţa spirituală a lui Avraam cu putere de a binecuvânta lumea. Servitorul trimis după Rebeca, mireasa lui Isaac, reprezintă opera Spiritului sfânt în chemarea Bisericii, ca să fie mireasa lui Cristos şi asociata Lui în marea lucrare de binecuvântare a lui Israel şi a tuturor familiilor Pământului. Fapte 3:19-26.

Plecarea Rebecăi cu Eliezer reprezintă călătoria Bisericii în Veacul Evanghelic pentru a-L întâlni pe Cristos, Mirele, care o primeşte la a doua venire a Sa. Avraam a simbolizat pe Iehova Dumnezeu, prin a cărui făgăduinţă va veni binecuvântarea familiilor Pământului. Această făgăduinţă a fost speranţa lui Israel timp de 3.500 de ani. Gal. 3:29.