O mărturie coroborativă (sprijinitoare)

a DIVINULUI martor şi profet din piatră MAREA PIRAMIDA din Egipt

Prefată (Capitolul 10)

Un comentariu amical asupra acestui capitol făcut de stimatul Prof. C. Piazzi Smyth, F.R.S.E., F.R.A.S, fost astronom regal în Scoţia

((C737)) Fratele William M. Wright avînd cunoştinţă aprofundată despre Marea Piramidă ceru să citească acest capitol înainte de a fi dat la tipar. Am consimţit cu bucurie şi i-am exprimat dorinţa noastră de a-i face orice critică posibilă. După ce a luat cunoştinţă de manuscris, fratele Wright afind că noi am dori o critică se cugetă că aceasta ar fi cu atît mai de valoare cu cît ar proveni de la o autoritate reconoscută. Făcu deci o copie la maşină a manuscrisului şi, cu autorizaţia noastră, o trimise Prof. C. Piazzi Smyth cu rugămintea s-o examineze cu atenţie şi să-i facă orice critică ce va găsi necesară în interesul adevărului. Profesorul C. Piazzi Smyth e recunoscut în deobşte ca cel mai bun cunoscător din lume a construcţiei şi măsurilor Marei Piramide. Scrisoarea sa însoţită de copia manuscrisului pe care îşi notase observaţiile, fu trimisă, după primire, autorului. Mulţumim fratelui Wright şi prof. Smyth pentru bunăvoinţa arătată. Am ţinut seamă de cercetările semnalate, cari deşi în număr de trei, nu erau de mare importanţă, după cum am avut plăcerea să constatăm, O singură critică s-a adus în ceea ce priveşte măsurile. Diferenţa nu era decît de un ţol (27 mm), ceea ce am rectificat cu plăcere.

((C738)) Socotind că scrisoarea prof. Piazzi Smyth ar putea interesa pe cititorii noştri, o reproducem aici mai jos:

Clova, Ripon, Anglia, 21 Dec. 1890 Către Dl. Wm. Wright,

((C739)) Am întîrziat mai mult decît socoteam cu studierea manuscrisului prietenului D-voastră, C. T. Russell, din Alleghany, Pennsylvania, dar l-am examinat serios, în toate amănuntele lui. De altminteri este cel mai puţin ce puteam face deoarece dvs. aţi avut o aşa de mare grijă să-mi trimiteţi acest manuscris factilografiat şi în plic recomandat.

((C740)) Singurele lucruri ce mi-au atras mai întîi privirea au fost acele lapsus calami (greşeli de scris) ale dactilografei; totuşi pe măsură ce înaintam cu cititul, puterea, caracterul special şi trăsăturile distincte ale autorului se conturau în chip minunat. Aşi fi fost fericit să-mi notez numeroase pasaje pentru a le cita cu numele autorului în viitoarea ediţie a propriei mele lucrări asupra Piramidei. Bineînţeles că nu am făcut aceasta, şi voi aştepta cu răbdare şi recunoştinţă momentul cînd autorul Studiilor în Scripturi va publica această lucrare care conţine multe lucruri minunate cu privire la datele cuprinse în diferite părţi ale Piramidei, în deosebi indicaţiunile cronologice ale primului pasaj ce duce sus şi ale închizaturii lui de granit; a marei galerii ilustrînd vieaţa Domnului; a minunatului paralelism între camera regelui cu părţile ei de granit şi tabernacolul lui Izrael cu părţile lui din aur. Mai vedem într-însul o minunată expunere care scoate în relief armonia desăvîrşită între Sfintele Scripturi şi Piramida cea Mare.

((C741)) Pe de altă parte, vă sînt mult îndatorat pentru darul ce mi-aţi făcut, deja de mai mult timp, cu primele două volume ale Studiilor în Scripturi. La început mă mărginisem să citesc numai partea primă din volumul întîi, subiectul nepărîndu-mi prea nou; dar acum, după ca mi-a folosit atît de mult citirea capitolului special din volumul trei în legătură cu Marea Piramidă, m-am hotărît să pun din nou mîna pe primele două volume pentru a le studia cu atenţie. Vă restitui acest manuscris în plic recomandat. Cu mulţumiri, al D-voastră respectuos,

C. Piazzi Smyth

Capitolul 10

Marea Piramida Din Egipt Confirma Marturia Bibliei

„In ziua aceea va fi un altar pentru Iehova în ţara Egiptului, şi un stîlp (un monument--S., un obelisc--Cr.) la hotarele lui pentru Iehova. Şi va fi drept semn şi mărturie pentru Iehova, Dumnezeul oştirilor, în pămîntul Egiptului”.--Is. 19:19,20.

((C742)) Cei vechi considerau piramida cea mareura citirea prezentei expuneri ne-am luat îngăduinţa să scriem „Marea Piramidă” cu litere mici.--Red. ca prima dintre cele şapte minuni arhitecturale ale lumii. Ea e situată în Egipt, num departe de oraşul de astăzi Cairo. Prin măreţia ei, ea nu poate fi comparată cu nicio altă operă arhitecturală din lume. Unul dintre principalii antreprenori de cariere din acea ţară, care a cercetat-o, se exprimă în aceste cuvinte: „Unele blocuri de piatră ale piramidei sînt de trei sau de patru ori mai grele decît un obelisc. Am văzut unul din aceste blocuri a cărui greutate este evaluată la 880 de tone. Sînt acolo pietre de treizeci picioare (9.15 m) lungime atît de exact ajustate (potrivite), încît dacă se plimbă lama unui briceag pe suprafaţa lor nu li se poate descoperi încheietura cu toate că nu sînt lipite cu mortar (tencuială). Astăzi nu există nicio maşină atît de perfecţionată care să poată şlefui două suprafete de 30 picioare lungime şi să le ajusteze atît de impecabil (perfect) ca minunatele pietre ale marei piramide”. Ea acopere o suprafaţă de treisprezece acre (52.609 m. p. sau ceva mai bine de 5 hectare). Inălţimea ei este de 486 picioare (148 m) iar o latură de la bază măsoară 764 picioare (232,9 m). Se evaluează la şase milioane tone greutatea marei piramide; şi pentru a o transporta, ar trebui şase mii de locomotive cu aburi fiecare remorcînd cîte 1000 de tone (sau 100 vagoane a 10 tone fiecare). Bogăţiile Egiptului n-ar ajunge pentru plata lucrătorilor angajaţi s-o dărîme. Rezultă deci din toate acestea că oricine ar fi fost marele ei arhitect, el avea în vedere să construiască un monument perpetuu.

((C743)) Marea piramidă este, în toate privinţele, construcţia cea mai remarcabilă din lume. La lumina cercetărilor făcute în perioada celor din urmă şasezeci de ani, ea a devenit obiectul unui interes crescînd pentru toţi creştinii înaintaţi în studiul Cuvîntului lui Dumnezeu, căci ea ne dă în chip minunat un tablou cuprinzător al planului lui Dumnezeu în trecut, din prezent şi din viitor, aşa cum îl arată toţi profeţii.

((C744)) Afară de marea priamidă, despre care este vorba aici, mai sînt şi alte piramide, unele din piatră, altele din cărămidă, dar toate sînt numai nişte imitaţii, inferioare în toate privinţele marei piramide--prin grandoarea, excantitatea şi întocmirile lor interioare. S-a dovedit deasemeni căm spre deosebire de marea piramidă, ele nu conţin niciun învăţămînt simbolic, căci au fost în mod vădit construite să servească de morminte familiilor regale ale Egiptului.

((C745)) Este recunoscut că marea piramidă este un izvor de adevăruri importante pe tărîm ştiinţific, istoric şi profetic, şi mărturia ei este în perfectă armonie cu Biblia. Ea exprimă trăsăturile esenţiale ale adevărurilor sale prin simboluri superbe şi bine potrivite. Ea nu e nicidecum un adaus la Revelaţiunea scrisă, care formează un tot perfect, neavînd trebuinţă de nici-un supliment, dar ea e un puternic martor sprijinitor al planului lui Dumnezeu. Cea mai mare parte din cei ce studiză cu îngrijire marea piramidă observă armonia mărturiei sale cu cea a Cuvîntului scris, şi ajung la concluzia că construirea ei a fost proectată şi dirijată de aceeaşi înţelepciune divină care a inspirat pe profeţi şi că, prin acest fapt, ea este tocmai semnul şi mărturia desore care vorbeşte profetul Isaia.--Is. 19:19,20.

((C746)) Dacă marea piramidă a fost construită sub călăuzirea lui Dumnezeu spre a fi oamenilor un martor al său, satunci putem pe bună dreptate să presupunem că Scripturile vorbesc despre ea. Dar fiindcă era evident că Dumnezeu intenţionase să ţină ascunse pînă la timpul sfîrşitului elementele planului său, despre care dă mărturie piramida cea mare, credem că aluzia ce se face în Scripturi despre ea va fi acoperită cu un văl pentru a nu fi înţeleasă pînă la timpul cuvenit.

((C747)) Profetul Isaia vorbeşte despre un altar şi un monument care „va fi un semn şi o mărturie pentru Iehova Dumnezeul oştirilor, în pămîntul Egiptului”. Contextul ne spune că aceasta va fi o mărturie în ziua cînd marele Mîntuitor şi Liberator va veni pentru a sfărîma lanţurile asupririi şi a pune in libertate pe robii păcatului--toate lucrurile pe care Domnul nostru Isus le-a vestit la întîia sa venire. (Luca 4:18.) Scopul acestei profeţii ar rămînea totuşi de neînteles, dacă nu s-ar recunoaşte că Egiptul este un simbol, un tip al lumii, al omenirii, împreună cu deşartele ei filosofii, cari nu numai că îi răpesc orice putere de înţelegere, dar o împiedecă să cuprindă adevărata lumină, După cum Izrael tipifica lumea care va fi eliberată din robia păcatului sub conducerea adevăratului mijlocitor pentru care Moise nu era decît un tip, iar Aaron, marele preot, un tip al lui Christos care oferi jertfa pentru păcatele lumii, tot astfel Egiptul reprezintă împărăţia păcatului, puterea morţii (Evr. 2:14) care a ţinut atîta vreme în lanţurile robiei un număr aşa de mare de oameni, cari vor fi fericiţi să scape din această stare şi să servească lui Dumnezeu sub conducerea unui profet asemănător lui Moise, însă mult mai mare decît el.--Fapte 3:22,23.

((C748)) Caracterul simbolic al Egiptului este indicat de mai multe texte ale Scripturilor, de exemplu de Osea 11:1 şi Mat. 2:13-15. Aici, faptul că Domnul nostru, în copilăria sa şi poporul lui Izeael au locuit în Egipt, are evident o însemnătate simbolică adîncă. Fiul lui Dumnezeu a venit în lume pentru un timp ca să o răscumpere şi s-o elibereze, dar el fu chemat din Egipt, spre a fi înălţat la treapta cea mai înaltă, la natura divină. Tot aşa, cei ce sînt chemaţi să devină fraţii săi, cumoştenitorii săi, „membrii corpului său”, adevăratul Izrael al lui Dumnezeu, sînt la fel chemaţi din Egipt, după cum mărturisesc cuvintele Invăţătorului: „Eu nu sînt din lume, după cum nici eu nu sînt din lumn”.--Ioan 17:14-16.

((C749)) Profetul Isaia (31:1,5) referindu-se la timpurile de tulburări de astăzi, a profeţit în aceste cuvinte: „Vai de cei ce se pogoară în Egipt (în lume) după ajutor (după idei şi planuri lumeşti pentru a şti cum să acţioneze în criza din ziua aceasta mare) cari se bizuiesc pe cai (cari se căznesc să călărească şi mai departe cu tot bagajul vechilor şi faselor lor învătături), (şi se încred în mulţimea carălor) a organizaţiunilor din lume) şi în puterea călăreţilor (a conducătorilor spirituali cari predică învăţături mincinoase), dar nu privesc spre Sfîntul lui Izrael, şi nu caută pe Domnul! (siguranţa şi victoria nu vor fi de partea mulţimilor în acea zi de strîmtorare). . . . Căci Egipteanul este om nu Dumnezeu, şi caii lui sînt carne nu spirit. Doar mîna să-şi întindă Domnul (puterea adevărului său şi alţi factori, ceea ce va face în scurt timp), şi ocrotitorul se va clătina, iar cel ocrotit (de puterile Egiptului--teoriile, ideile lumii) va cădea, şi vor pieri cu toţii”.

((C750)) Cîndomul va vedea nimicirea tuturor planurilor sale, cînd îşi va da seama cît de păcătos este, atunci el va începe să cheme în ajutor pe Dumnezeu, şi Iehova se va descoperi lui ca mare Mîntuitor. El a pregătit mai dinainte marea piramidă ca unul din mijloacele prin care va convinge lumea despre înţelepciunea sa, despre preştiinţa sa şi despre bogata sa milă. „Aceasta va fi pentru Domnul oştirilor un semn şi o mărturie (o mărturile a preştiinţei sale şi a planului său de iubire pentru mîntuirea oamenilor, după cum vom vedea îndată) în ţara Egiptului. Ei (Egiptenii--biata omenire disperată în timpul marei strîmtorări care se apropie) vor striga către Domnul din pricina asupritorilor, şi el va trimite un Mîntuitor şi un Apărător, care să-i izbăvească. Atunci Domnul se va descoperi Egiptenilor (oamenilor), şi Egiptenii vor cunoaşte pe Domnul în ziua aceea (în ziua sau vîrsta milenară, care va urma timpului de strîmtorare). Vor aduce jertfe şi daruri de mîncare, vor face juruinţe Domnului şi le vor împlini. Astfel, Domnul va lovi pe Egipteni (pe oameni) în timpul strîmtorării celei mari care începe, îi va lovi, dar (tot el) îi va tămădui. Ei se vor întoarce la Domnul, care-i va asculta şi-i va vindeca”.--Is. 19:19-22.

((C751)) Această mărturie suplimentară dată de marea piramidă, care vine să confirme Cuvîntul lui Dumnezeu va fi o pricină de mare bucurie pentru toţi sfinţii. Cu toate acestea, în mod special ea e destinată pentru omenire în epoca milenară. Declaraţiunile acestui martor particular şi remarcabil îi yor da o bază nouă, solidă, pentru credinţa sa, iubirea sa şi zelul său cînd, la timpul cuvenit, inimile vor fi pregătite să primească adevărul. E într-adevăr vrednic de notat că acest martor de piatră (asemănător în aceasta planului vîrstelor cuprins în Cuvîntul scris) a păstrat tăcerea pînă în această zi, pînă în momentul cînd mărturia lui trebuie să fie dată (Egiptului) lumii. Sfinţii, prietenii lui Dumnezeu faţă de cari Tatăl nu ascunde nimic, au privilegiul să audă această mărturie chiar astăzi, înainte ca lumea să o poată ea însăsi aprecia. Dar numai dacă sîntem gata să ascultăm de Domnul vom putea aprecia şi înţelege mărturiile lui.

((C752)) Profetul Ieremia (32:20), vorbind despre faptele măreţe ale lui Dumnezeu, spune că el a „făcut minuni şi semne mari în ţara Egiptului, cunoscute pînă în ziua de astăzi”. Desigur Dumnezeu făcu semne mari şi minuni în Egipt cînd a scos de acolo în mare triumf pe poporul lui Izrael; dare el a făcut de asemeni „semne şi minuni” cari dăinuesc pînă în zilele noastre. Şi noi credem că piramida cea mare este principala din aceste semne şi minuni. Ea vorbeşte acum savanţilor în propriul lor limbaj şi, prin ei, tuturor oamenilor.

((C753)) Intrebările pe care Domnul le-a pus lui Iov (38:3-7) cu privire la pămînt se potrivesc de minune piramidei celei mari care este, în oareşcare măsură, o înfăţişare a pămîntului prin întocmirile şi dimensiunile ei; ea arată planul lui Dumnezeu relativ la pămînt. Ilustratia întrebuinţată este cea a unui edificiu care nu poate fi altul decît structura unei piramide. Aceste cuvinte, cu toate că denumesc din capul locului pămîntul, sînt enunţate în aşa fel că pot foarte bine să se refere şi la marea piramidă. Baza sau stînca pe care sînt aşezate temeliile acestui monument este menţionată în primul loc; apoi se vorbeşte despre dimensiunile care sînt un element esenţial al marei piramide care conţine un mare număr de măsuri semnificative. „Cine a întins frînghia de măsurat peste el?” Forma desăvîrşită a piramidei celei mari şi exactivatea ei dovedesc sub toate raporturile, că construirea ei fu condusă de un arhitect supra-maestru. „Pe ce sînt sprijinite temeliile lui?” Marea piramidă posedă patru pietre unghiulare de bază care se înfig în stînca solidă. „Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului?” O piramidă obişnuită are cinci pietre unghiulare, dar aceea despre care este vorba aici este o piatră unghiulară deosebită--piatra din vîrf. Celelalte patru pietre unghiulare de bază care pătrund în stîncă au fost deja menţionate. Piatra din vîrf este cea mai remarcabilă din tot edificiul. Ea e prin ea însăşi o piramidă perfectă ale cărei muchii (colţuri) în prelungire formează piramida întreagă. Intrebarea pusă lui Iov de către Tatăl ceresc cu privire la această piatră unghiulară este foarte semnificativă; ea atrage atenţia noastră asupra proprietăţilor (însuşirilor) speciale ale acestei pietre, asupra înţelepciunii şi isteţimii cu care a fost pregătită şi aşezată ca piatră din vîrf.

((C754)) La această structură piramidală antică Scripturile fac adesea aluzie, şi avem certitudinea că, dacă acest „martor” al lui Dumnezeu în ţara Egiptului ar fi interogat (întrebat), el ar da o mărturie în totul spre onoarea lui Iehova şi ar confirma în toate punctele Cuvîntului său scris. In acest chip am voit să prezentăm cititorului pe acest „martor”. Inspiraţia mărturiei lui va fi, fără îndoială, tot aşa de contestată ca şi cea a Sfintelor Scripturi de către prinţul întunericului, dumnezeul acestei lumi şi de către cei pe cari i-a orbit ca să nu vadă strălucirea luminei adevărului.

Pentru ce, cînd şi de cine fu construită Piramida cea Mare

((C755)) In ultimii ani această chestiune a fost mult discutată din punct de vedere ştiinţific şi scriptural. Timp de multe veacuri ea a rămas nerezolvată. Vechea teorie, după care ea ar fi cavoul sau mormîntul unui rege egiptean, este acum respinsă, deoarece, după cum vom vedea, ar trebui o întelepciune şi pricepere someneaseă mult mai mare decît cea de astăzi--fără să mai nici vorbim de cea a Egiptului, de acum patru mii de ani--pentru a ridica un asemenea monument. De altiminteri acesta nu conţine nici sarcofagii, nici mumii (corpuri îmbălsămate), nici inscripţii. Totul a rămas obscur pînă la epoca numită de Daniel „timpul sfîrşitului”, perioadă în care cunoştinţa trebuia să crească şi cei înţelepţi să înţeleagă planul lui Dumnezeu. (Dan. 12:4,9,10.) Aceştia au început atunci să pătrundă tainele marei piramide, iar diferitele întrebări primiră un răspuns potrivit.

((C756)) Prima scriere importantă despre acest subiect, dovedind că marea piramidă ascunde date ştiinţifice, apăru în 1859. Autorul ei este un englez, cu numele John Taylor. Atenţiunea mai multor persoane calificate (competente) s-a îndreptat de atunci spre studierea şi cercetarea mai departe a mărturiei acestui martor însemnat. Profesorul Piazzi Smyth, astronom regal din Scoţia, a vizitat marea piramidă. Timp de mai multe luni, el îi studie particularităţile (însuşirile deosebite) şi prezentă publicului caracteristicile principale ale construcţiei şi dimensiunile ei precum şi concluziunile ce se desprind dint însa. Lucrării sale ştiinţifice, intitulată „Moştenirea noastră în Marea Piramidă” îi datorăm aproape toate datele şi informaţiunile noastre, din care am reprodus şi cîteva clişee din cele douăzeci şi cinci cari împodobesc ultima ediţie a acestei lucrări.

((C757)) Cîţiva ani după reîntoarcerea profesorului P. Smyth s-a pus în circulaţie ideea că marea piramidă ar fi martorul lui Iehova a cărui mărturie este tot aşa de importantă pentru adevărul divin ca şi pentru ştiinţa pură. Acest cuget era nou pentru prof. Smyth. Primul care sugeră această idee fu un tînăr scoţian, Robert Menzies, care studiind datele ştiinţifice ale marei piramide descoperi că aceasta conţinea şi învăţăminte profetice şi cronologice.

((C758)) S-a putut înţelege atunci că scopul construirii sale a fost de a cuprinde în ea o mărturie despre planul lui Dumnezeu de mîntuire a omenrii şi despre înţelepciunea dumnezeiască manifestată prin datele astronomice, cronologice, geometrice şi alte adevăruri importante. Cu toate acestea, aceşti savanti n-au putut vedea întreage însemnătate şi măreţie a planului de mîntuire descoperit în Scripturi şi m-au putut înţelege însuşirile cele mai minunate ale mărturiei piramidei celei mari în acest domeniu. Noi vedem acum că această mărturie este în armonie cu planul vîrstelor, cu diferitele sale perioade cronologice, timpuri şi anotimpuri, astfel cum ne sînt descoperite în Cuvîntul lui Dumnezeu şi cum sînt înfăţişate în acest volum şi în celelalte ale „Studiilor în Scripturi”. Noi vedem mai departe că acest izvor de cunoştinţe, asemănător în aceasta cu cea mai mare parte a Bibliei, a fost anume sigilat pînă în momentul cînd mărturia lui fu necesară şi putut să fie apreciată. Oare nu înseamnă aceasta că marele ei arhitect ştia că va veni un timp cînd această mărturie va fi necesară? Cu alte cuvinte, că va veni un timp cînd Cuvîntul scris al lui Dumnezeu va fi puţin considerat (dacă nu chiar de loc) şi autenticitatea lui chiar contestată, atunci cînd în schimb, filosofia oamenilor, sub numele de ştiinţă, va fi preamărită şi toate lucrurile vor fi măsurate, examinate şi cernute prin ea? Oare Dumnezeu a hotărît să se menifesteze şi să-şi dovedească înţelepciunea prin aceste probe? Aşa se pare. Această monumentală clădire va face să roşească înţelepciunea celor înţelepti „în ziua aceea” care a început deja, căci ea este un „martor” al lui Iehova, Dumnezeul oştirilor.

((C759)) Prof. Smyth fu de părere că piramida a fost construită în anul 2170 înainte de Christos. El ajunse la această concluzie mai întîi prin observaţiuni astronomice. Constatînd că pasajul ce duce în sus corespundea axei unui telescop iar „pasajul de intrare” la „căutătorul” (mică lunetă auxiliară a telescopului) astronomului, el calculă care era steaua asupra căreia a putut fi îndreptat acesta din urmă în trecut. Calculele sale demonstrară că steaua „a” din constelaţia „Dragonului” se găsea, la miezul nopţii echinocţiului de toamnă din anul 2170 înainte de Christos, într-o astfel de poziţie pe cer că privea direct în „pasajul (orificiul) de intrare”. Considerîndu-se apoi pe sine ca un astronom care, la acea dată, ar fi îndreptat „căutătorul (ochitorul)” său asupra stelei „a” din constelaţia Dragonului şi admiţînd că pasajul ascendent (ce duce sus) fu însuşi telescopul, el calculă care era constelaţia sau steaua importantă ţintită (ochită) la aceeaşi dată de telescop şi conchise că aceasta trebuia să fie constelaţia Pleiadelor (Cloşca cu pui). O coincidenţă atît de minunată îl convinse că data construirii marei piramide era indicată chiar de acest fapt. Intr-adevăr, steaua „a” din constelaţia Dragonului simbolizează tot aşa de perfect păcatul şi pe autorul său, Satan, după cum Pleiadele simbolizează pe Dumnezeu şi centrul universului. Astfel marea piramidă arată că Arhitectul ei cunoştea greutatea covîrşitoare a răului şi influenţa lui dominatoare asupra mersului degradant al omenirii; ea mai arată--ceea ce întrece orice pricepere a oamenilor--că unica speranţă a omenirii este în Iehova. Concluziunile profesorului Smyth cu privire la data construirii marei piramide au fost confirmate mai tîrziu de unele dimensiuni ale ei prin care ea însăşi arată data propriei sale construiri. Faptul că structura marei piramide ne vorbeşte despre o înţelepciune pe care Egiptenii n-o aveau, despre o înţelepciune dumnezeiască, care s-a manifestat sub conducerea unui slujitor inspirat al lui Dumnezeu, a dus la ipoteza (presupunerea) că Melchisedec ar fi constructorul ei. El era „regele Salemului (adică regele păcii) şi preot al Celui Prea Inalt” şi avea o poziţie atît de înaltă ca om şi ca tip încît binecuvîntă pe Avraam şi primi de la el zeciuială. Noi nu cunoaştem multe lucruri despre acest mare personaj, dar ştim că a fost un rege mare şi paşnic, că a trăit în timpul acela şi nu departe de locul unde se află marea piramidă.

((C760)) Deşi Melchisedec n-a fost Egiptean, se presupune totuşi că el a folosit Egiptenii la construirea acestui edificiu. Tradiţiile Egiptului par să confirme această presupunere; ele învaţă că Egiptul a fost invadat în vremea aceea de un popor arătat simplu sub numele de Hyksos (adică regi păstori sau regi paşnici). Se pare că aceşti invadatori n-au voit să răstoarne organizaţia guvernamentală a Egiptului. După ce au locuit un oarecare timp în acea ţară, cu un scop pe care tradiţia nu-l pomeneşte, ei o părăsiră tot aşa de liniştit, cum veniseră. Se presupune că Melchisedec a fost unul din aceşti Hyksoş-i sau regi paşnici cari, după cum se crede, au construit marea piramidă, acel „altar” şi „martor” al lui Dumnezeu în ţara Egiptului. Istoricul Iosef (Flavius) şi alţii la fel redau cuvintele următoare ale unui preot şi scrib egiptean, cu numele Manetho:

((C761)) „Aveam cîndva un rege al cărui nume era Timaus. Sub domnia lui s-a întîmplat, nu ştiu cum, că divinitatea s-a aprins foarte împotriva noastră şi au venit din Răsărit, într-un mod cu adevărat ciudat, nişte oameni de neam nedemn (nu erau războinici), Hyksoş-ii, cari au avut curajul să ne invadeze ţara şi o supuseră uşor, fără luptă, prin puterea lor mare. Iar după ce se văzură stăpîni pe ţară, ei dărîmară templele zeilor noştri”.

Poziţia ei deosebită

((C762)) Marea piramidă e situată nu departe de Cairo, pe un şes ridicat şi pietros, de unde ea domină Nilul. Există o legătură geografică importantă între poziţia acestui monument şi delta Nilului; aceasta din urmă se mărgineşte la Nord cu marea Mediterană; ea are forma unui sfert de cerc al cărui unghiu inferor este tocmai piramida cea mare.

((C763)) Această poziţie deosebită a marei piramide a fost descoperită de M. Henry Mitchell, inginer hidrograf, şeful serviciului topografic al coastelor din Statele Unite, care vizită Egiptul în anul 1868 pentru a constata progresele lucrărilor canalului de Suez. Cu această ocazie el observă curba regulată a părţii de nord a Egiptului şi căută să vadă care ar putea fi punctul central al formării fizice şi originale a deltei, şi constată că acest centru era în mod precis ocupat de marea piramidă. Mare îi fu mirarea şi exclamă: „Acest monument ocupă o poziţie fizică mai importantă decît oricare altă construcţie ridicată de oameni!”

((C764)) O linie trasă de la pasajul de intrare, în direcţia nord, ar trece prin punctul cel mai de miazănoapte al coastei Egiptului. Diagonalelel (linii piezişe) nord-est şi nord-vest prelungite de la baza edificiului ar limita exact delta de fiecare parte, închizînd astfel între ele ţara aşezată în formă de evantaliu a Egiptului de jos. Piramida este aşezată pe punctul cel mai nordic al stîncilor de la Gizeh şi pare a contempla sectorul sau ţara în formă de evantaliu a Egiptului de jos. Se poate spune foarte bine că ea e aşezată la hotarul şi în mijlocul Egiptului, aşa cum a spus profetul: „În ziua aceea va fi un altar pentru Iehova în mijlocul Egiptului şi un stîlp (o piramidă) la hotarele lui pentru Iehova. Şi va fi drept semn şi mărturie pentru Iehova, Dumnezeul oştirilor, în pămîntul Egiptului”. Un fapt vrednic de notat este că marea piramidă e situată în centrul geografic al suprafeţei continentelor, inclusiv cele două Americi cari rămaseră încă multă vreme necunoscute după construirea acestei piramide.

Invăţămintele ei ştiinţifice

((C765)) Marea piramidă nu ne vorbeşte cu ajutorul hieroglifelor sau a zugrăvelilor, ci simplu prin structura şi prin dimensiunile ei. Singurele semne sau figuri originale ce s-au găsit erau în „camerele construcţiei” dar nicio inscripţie, de niciun fel, nu s-a găsit în pasajele (coridoarele) şi camerele propriu-zise ale piramidei. Lăsăm de o parte învăţămintele ştiinţifice ale acestui monument, fiindcă numai un mic număr de cititori ar putea înţelege şi aprecia valoarea dovezilor ştiinţifice, dar mai ales fiindcă aceasta nu face parte din misiunea noastră care este de a vesti Evanghelia. E suficient să arătăm cum învaţă şi inspiră pe savanţi marea piramidă. Constatăm spre exemplu că perimetrul bazei, măsurat la nivelul „pietrelor unghiulare de la bază”, numără tot atîţia coţi piramidali cîte zile sînt în patru ani, inclusiv anul bisect. Suma celor două diagonale de la bază măsurate cu policarul piramidal este egală cu numărul anilor cuprinşi în ciclul precesiunii (adică a mişcării retrograde) a echinocţiilor. După astronomi, durata acestui ciclu este de 25.827 ani şi piramida confirmă concluziunile lor. Distanţa de la pămînt la soare este de asemeni indicată de înălţimea piramidei care este de 148 metri, distanţa celor doi aştri fiind de 148 milioane de kilometri. Marea piramidă are de asemeni un mod special de a indica valoarea exactă a unităţilor de greutate şi de măsură cele mai potrivite şi cele mai logice, bazate pe dimensiunile şi greutate pămîntului, ceea ce acest monument arată deopotrivă.

((C766)) „Profesorul astronom Piazzi Smyth determină în mod pur ştiinţific valoarea unităţii de lungime care a servit lo construirea marei piramide; acesta este «policarul piramidal» care e foarte puţin superior policarului englez (1000 policari englezi fiind egali cu 999 policari piramidali). Policarul piramidal are 25,42 milimetri. Unitatea superioară este cotul, egal cu 25 de policari sau cu 636 milimetri”. (Red.)

((C767)) Rev. Iosif Seiss comuntînd mărturia ştiinţifică şi poziţia acestui martor strălucit, scrie:

((C768)) „Un gînd măreţ e încă cuprins în acest monument minunat. Unul din cele cinci vîrfuri ale lui are o importanţă specială şi anume, acela spre care se îndreaptă feţele şi colţurile exterioare: este piatra unghiulară din vîrf care îşi îndreaptă indicele (arătătorul) în mod solemn spre soarele dela miazăzi. Prin depărtarea sa de bază piramidei ea arată distanţa soarelui de pămînt. Dacă ne-am întoarce cu gîndul la data construirii piramidei şi am căuta să vedem spre ce se îndrepta indicele său la miezul nopţii, am găsi acolo o indicaţie mult mai sublimă încă. Stiinţa a dovedit că soarele nu este un centru mort, staţionar, cu planete care se mişcă în jurul lui. Acum este dovedit că şi soarele e în mişcare, că el descrie o traectorie în jurul unui alt centru de atracţie mai puternic, antrenînd după sine în spaţiu întreaga sa suită splendidă de comete şi de planete împreună cu sateliţii lor. Astronomii însă, nu sînt încă în totul de acord asupra a ceea ce este acest centru de atracţie şi asupra poziţiei lui în spaţiu. Totuşi, unii dintre ei cred că au găsit direcţia mişcării lui şi că aceasta ar fi constelaţia Pleiadelor şi în mod deosebit Alcion, steaua centrală a acestei constelaţii. Cinstea acestei descoperiri îi revine distrinsului astronom german, profesorul J. H. Maedler. Alcion ar fi deci, după stiinţă, tronul ascuns care ar constitui sediul cental al întregului sistem de gravitaţie, centrul din care Atot-Puternicul ar cîrmui Universul. La aceasta corespunde o coincidenţă minunată: În anul construirii marei piramide, în ziua echinocţiului de toamnă, la miezul nopţii, dată ce marchează începutul exact al anului, dată s-a păstrat în tradiţiile mai multor popoare; ea e începutul anului evreesc, introdus prin ziua ispăşirilor.--vezi Vol. 2 al «Studiilor în Scripturi». Pleiadele se găseau deasupra meridianului pe care e aşezată marea piramidă, iar Alcion era exact pe această linie. Există deci în aceasta o indicaţie sublimă pe care ştiinţa nici măcar n-a bănuit-o şi care dă o întindere neaşteptată şi măreaţă cuvintelor lui Dumnezeu cînd El întreabă pe Iov: «Poţi tu să strîngi mai tare legăturile Pleiadelor?»--Iov 38:31, textul fr.”

Mărturia ei cu privire la planul de mîntuire

((C769)) Cu toate că fiecare parte a învăţămintelor piramidei celei marei e importantă şi prezintă un interes mare, totuşi atenţiunea noastră întreagă se concentrează asupra simbolului ei tăcut, dar mult grăitor care este planul lui Dumnezeu, sau planul vîrstelor. Dar ar fi fost cu neputintă de înţeles acest plan aşa cum ni-l înfăţişează acest monument dacă nu ni s-ar fi descoperit mai întîi în Biblie. Şi credinţa noastră se întăreşte cînd vedem că acest plan ni se înfăţişeaza din nou într-un chip atît de minunat. Este de asemeni un întăritor al credintei faptul de a constata că legile naturii şi adevărurile Revelaţiunii (divine) erau cunoscute de marele Arhitect al tuturor lucrurilor care le-a adeverit în această piatră „martor”.

((C770)) Marea piramidă văzută în forma ei exterioară are o mare însemnătate şi reprezintă planul lui Dumnezeu înfăptuit astfel cum se va realiza el la sfîrşitul vîrstei milenare. Piatra care va încununa atunci totul va fi Christos recunoscut drept Capul sau Conducătorul tuturor şi al totului. Fiecare altă piatră vie va fi aşezată şi potrivită în mod exact în acest edificiu măreţ, astfel complet şi perfect. După ce dăltuitul (cioplitul), fasonatul şi lustruitul fiecărei pietre se va termina, toate vor fi adunate şi cimentate unele de altele şi de Capul lor prin iubire dumnezeiască. Dacă, în ansamblul ei, marea piramidă reprezintă planul lui Dumnezeu în întregime terminat, piatra unghiulară din vîrf simbolizează pe Christos, căci Dumnezeu l-a înălţat mai presus de toate, ca el să fie Capul tuturor. Acest lucru e confirmat nu numai de faptul că această piatră este un simbol al lui Christos minunat de potrivit,i harta Vîrstelor din Vol. 1, lit. x, y, z, W. dar şi pentru că profeţii, apostolii şi însuşi Domnul Isus au vorbit despre ea adesea.

((C771)) Isaia (28:16) profetizînd despre Christos, zice: „Iată, pun ca temelie în Sion o piatră . . . o piatră de preţ, piatră din capul unghiului clădirîi”. Zaharia (4:7), vorbind despre punerea acestei pietre în vîrful edificiului, în mijlocul unor bururii mari, zice: „El va pune piatra cea mai de seamă în vîrful Templului, în mijlocul strigătelor de: Îindurare, îndurare cu ea”. Fără îndoială constructorii piramidei au fost cuprinşi de o mare bucurie cînd piatra din vîrf fu pusă, şi toţi se interesară de încununarea operii isprăvite. In Iov (38:6,7) se vorbeşte de asmeni despre marea bucurie ce avu loc cînd principala piatră unghiulară fu pusă; el deosebeşte limpede Capul şau piatra unghiulară a încununării menţionînd mai întîi celelalte patru pietre ale unghiului de la bază, cînd zice: „pe ce sînt sprinjinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie, şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?” Profetul David, făcînd şi el aluzie la Domnul nostru Isus, se serveşte de o figură care corespunde perfect aceleia a martorului de piatră din Egipt; vorbind de vremile viitoare el zice în mod profetic: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii. Domnul a făcut lucrul acesta: şi este o minunăţie înaintea ochilor noştri. Aceasta este ziua (ziua milenară a gloriei lui Christos, Capul şi Suveranul lumii), pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (Ps. 118:22-24.) Izraelul după trup a refuzat să primească pe Christos ca fiind piatra din vîrful clădirii; de aceea s-a luat de la acest popor favoarea de a forma casa specială a lui Dumnezeu, de a deveni Izraelul spiritual care este clădit în Christos, Capul sau Conducătorul. Ne aducem aminte că Domnul nostru şi-a aplicat-o sieşi această profeţie, arătînd că el însuşi fu piatra lepădată, iar cei ce au lepădat-o au fost Izraeliţii reprezentaţi de conducătorii lor--preoţii şi fariseii.--Mat. 21:42,44; Fapte 4:11.

((C772)) Cît de minunat ilustrează toate acestea piatra din vîrful piramidei celei mari! Această piatră principală terminată trebuia să servească de model pentru întreaga clădire, ale cărei unghiuri şi proporţii trebuiau să fie potrivit cu cele ale pietrei din vîrf. Nu e greu să ne închipuim cum a fost ea lepădată, batjocorită de ziditori înainte de a fi recunoscută ca atare; unii poate cugetau că nu există niciun loc potrivit pentru ea în clădire. Cele cinci feţe, cinci vîrfuri şi şasesprezece unghiuri diferite ale acestei pietre o făceau nepotrivită pentru clădire pînă în momentul cînd trebuiau să fie pusă la loc. Numai atunci putea fi folosită, căci ea îndeplinea singură condiţiunile pietrei unghiulare din vîrf. De-a lungul anilor lungi în cursul cărora lucrarea de clădire progresa, această piatră principală a unghiului fu „o piatră de poticnire” şi o „stîncă de zdruncinare” pentru cei ce nu cunoşteau nici întrebuinţarea ei, nici locul ei. Este tocmai ceea ce se petrece cu Christos şi ceea ce va continua să se petreacă pînă cînd cea mai mare parte dintre oameni Il vor vedea glorificat şi făcut piatra unghiului din vîrf sau Capul, încununarea planului lui Dumnezeu.

((C773)) Forma piramidei reprezintă plinătatea şi desăvîrşirea. Ea expune planul lui Dumnezeu în simboluri arătînd că „la plinirea vremilor, îşi va uni iarăşi într-unul (intr-o singură familie, în armonie desăvîrşită, deşi pe diferite trepte de existenţă) în Christos toate lucrurile (sub un singur Cap), cele din ceruri, şi cele de pe pşmînt”. Iar toţi acei cari nu se vor conforma pietrei unghiulare vor fi nimiciţi.--Efes 1:10; 2:20-22 (textul fr. de D.).

Cum înfăţişează planul de mîntuire întocmirile interioare ale marei piramide

((C774)) Dacă mărturia formei exterioare a acestui mare edificiu este desăvîrşită şi în armonie cu Cuvîntul scris al lui Dumnezeu, învăţămintele ascunse în întocmirile ei interioare sînt încă şi mai minunate. In timp ce structura exterioară reprezintă ansamblul (întregul) planului de mîntuire, construcţia interioară, în schimb, arată şi înfăţişează fiecare trăsătură importantă a acestui plan aşa cum s-a desfăşurat el de-a lungul veacurilor pînă la completa şi glorioasa lui împlinire. Pietrele, formînd rînduri succesive la niveluri diferite, reprezintă, perfecţiunea tuturor acelora cari, sub conducerea lui Isus Christos, Capul sau Conducătorul nostru, vor fi devenit confirm voinţei desăvîrşite a lui Dumnezeu, astfel cum învaţă mărturia Scripturilor. Unii vor fi făcuţi desăvîrşiţi la natura omenească iar alţii pe treapta sau la natura spirituala şi divină. Pardoseaua din „camera regelui” este la nivelul celui de al cincizecilea rînd (de pietre) al zidăriei; cea din „camera reginei” este la nivelul celui de al douăzeci şi cincilea rînd, iar capătul de jos al „primului pasaj suitor” prelungit orin „dopul” (astupuşul) de granit pînă la punctul deîntretăiere cu solul „pasajului suitor” determină un punct la nivelul uneia din liniile de bază ale piramidei. Astfel întreaga piramidă privită de jos de la bază pînă la vîrf pare a fi o emblemă (un semn, un simbol) al planului divin de mîntuire, arătînd eliberarea omenirii din legăturile păcatului şi ale morţii, apoi regenerarea ei. Linia de bază a piramidei corespunde de altminteri cu data întăririi făgăduinţei lui Dumnezeu către Izraelul tip--dată marcînd începutul lucrării de regenerare şi de eliberare a omenirii.

((C775)) Unstudiu atent al diagramei (schiţei) de alături, care arată întocmirile interioare ale acestui monument măreţ, este plin de învăţăminte. Marea piramidă nu e prevăzută decît cu o singură intrare propriu-zisă. Pasajul ascendent este uniform, scund şi foarte înclinat; el duce la o încăpere săpată în stîncă--„Camera subterană”. Construcţia acestei camere este ciudată; plafonul e complet terminat pe cînd pereţii sînt abia începuţi iar pardoseală peste măsură de scofîlcită (scobită) şi neisprăvită. Această cameră a sugerat unor persoane ideea unui „abis fără fund”, expresiune folosită în Scripturi spre a simboliza dezastrul, inconştienţa şi nimicirea. Acest „pasaj de intrare” reprezintă foarte bine mersul în jos al omenirii spre distrugere. „Camera subterană” prin construcţia ei neregulată ilustrează în mod perfect marea strîmtoare, dezastrele, nimicirea--„plata păcatului” către care se îndreaptă omenirea în mersul ei degradant.

((C776)) Primul pasaj ascendent care pleacă de la „pasajul coborîtor” ore aceeaşi lărgime ca şi acesta. El e mic, jos şi greu de urcat, iar la capătul de sus dă într-un coridor elegant şi spaţios numit „marea galerie”, a cărei înălţime e de şapte ori mai mare decît cea a pasajului care duce într-însa. „Pasajul suitor”, putin ridicat, reprezintă dispensaţia legii şi pe Izrael ca naţiune de la ieşirea lui din Egipt. Din acel moment, Izraeliţii se deosebiră de naţiunile lumii, renunţată să mai trăiască în degradare pentru a deveni naţiunea sfîntă a lui Dumnezeu supusă legii, oferindu-se să urmeze o cale de regenerare mai grea, mai anevoioasă decît acea pe care umblă lumea păgînă; ei trebuiau, într-adevăr, să păzească legea divină. „Marea galerie” ilustrează perioada chemării evanghelice; ea formează o pantă (un povîrniş) greu de urcat, dar, contrar de ceea ce se prezintă în pasajul suitor, ea e fără obstacol. Inălţimea şi lărgimea mai mare a acestui pasaj simbolizează speranţele mai minunate şi libertătile mai mari ale dispensaţiunii creştine.

((C777)) Sub „marea galerie”, la nivelul pardoselii sale şi al capătului său de jos, ia fiinţă un „pasaj orizontal” care duce la o odăiţă de obiceiu numită „camera reginei”. La capătul de sus al „Marei galerii” se află un pasaj scund (mic) care duce într-o mică încăpere numită „anticameră” a cărei construcţie deosebită face să te gîndşti la o sală de scoală, la un loc de predarea învăţămîntului şi de probă.

((C778)) Camera principală a marei piramide, atît prin dimensiunile ei cît şi prin imortanţa poziţiei sale, face încă legătura cu anticamera de care e despărtită printr-un culoar (gang) de mică înălţime. Această încăpere este „camera regelui”. Deasupra se află mici încăperi suprapuse (puse unele peste altele) sau „camere de construcţie”. Inţelesul lor simbolic, dacă totuşi au unul, n-are legătură nici cu omul, nici cu alte creaturi vizibile, ci cu fiinţe spirituale. O diagramă arătînd forma acestor camere ne arată nişte pereţi şi un plafon (tavan) lucrate cu echerul (dreptarul) şi terminate; în schimb, ele nu au pardoseală cu suprafaţă regulată. „Camera regelui” conţine o „ladă” sau un chivot de piatră, unica mobilă ce se află în marea piramidă. Două canaluri de aer sînt prevăzute pentru ventilaţia (aerisirea) „camerei regelui”. Ele pleacă din doi pereţi opuşi şi străpung zidăria pînă la suprafaţa dinafară. Unii presupun că ar mai exista şi alte camere şi pasaje necunoscute, dar noi nu împărtăţim această părere; dimpotrivă, noi credem că pasajele şi camerele cunoscute astăzi sînt cu totul suficiente pentru a ilustra planul lui Dumnezeu deoarece ele aduc mărturie despre întreg planul său.

((C779)) Există şi un alt pasaj neregulat ce duce în jos, străbătînd zidăria, numit „puţ”; el ea fiinţă la extremitatea nordică sau de jos a „marei galerii” în partea de vest; acest culoar (gang) merge în jos pînă unde se întîlneşte cu pasajul de intrare coborîtor. Punctul de întîlnire între „puţ” şi „marea galerie” este foarte neregulat. S-ar părea că la început pasajul ce duce la „camera reginei” a fost mascat de lespezi de piatră ce formau pardoseala „marei galerii”; s-ar părea de asemeni că o lespede a acoperit gura „puţului”. Dar acum, toată partea de jos a „marei galerii” pare să fi fost violent smulsă şi ridicată lăsînd descoperit pasajul ce duce la „camera reginei” şi demascînd de asemeni şi „puţul”. Acei cari au făcut cercetări la faţa locului spun că gura puţului pare să fi fost deschisă de o explozie venită de jos, care a aruncat în aer toată partea de sus a puţului. Noi credem totuşi că o asemenea explozie n-a avut loc niciodată, dar că lucrurile au fost lăsate într-adins în această stare de către constructori spre a arăta precis ceea ce trebuie să ne înveţe presupusa explozie, la care vom reveni mai tîrziu. Fapt sigur este că nici o piatră provenită dintr-o asemenea explozie nu se vede în nici o parte şi, cu toate acestea, ar fi fost foarte greu a le ridica.

((C780)) Pardoseala de la camera regelui şi de la anticameră se prelungeşte pînă la „galeria cea mare” la capătul ei de sus sau de sud, şi acolo formează un fel de barieră abruptă (prăpăstioasă) sau treaptă care înaintează cu şasezeci şi unui de policari în interiorul galeriei, de la peretele său de sud. Acest perete mai prezintă şi o altă particularitate: el nu e vertical, ci înclinat în direcţia nord. Inclinaţia totală este de douăzeci şi unu de policari la fîrf în raport (comparaţie) cu baza. Vîrful acestui perete prezinta o deschizătură sau pasaj care duce la camerele de construcţie situate deasupra „camerei regelui”.

((C781)) Culoarele şi pardoselile piramidei, ca de altfel întreaga construcţie, sînt din calcar (piatră de var). Singurele excepţii sînt „camera regelui”, „anticamera” şi pasajul care le uneşte, ale căror pardoseli şi tavanuri sînt din granit. Unica piesă din granit ce se află în altă parte în marea piramidă este „dopul” (astupuşul) care astupă puternic partea de jos a „primului pasaj suitor” pe care constructorii îl lăsaseră sigilat la prtea sa de jos printr-o piatră unghiulară ce se potrivea exact şi astupa orificiul (deschizătura) de comunicaţie cu „pasajul de intrare”. Această lucrare era atît de bine făcută încît „primul pasaj suitor”, a rămas necunoscut pînă la „timpul hotărît”, pînă la timpul cînd piatra căzu. Aproape de capătul de jos al „primului pasaj suitor”, imediat în dosul acelei prime pietre, se afla „dopul” de granit. Fasonat cam în formă de pană (ic), el fu aşezat în această poziţie, în scopul evident de a rămîne astfel bine fixat în acel loc, şi a rezistat într-adevăr la toate încercările făcute pentru a-l ridica.

((C782)) După unii istorici, „pasajul de intrare” era bine cunoscut de cei vechi, Totuşi califul arab, Al Mamun, nu cunoştea poziţia lui exactă deşi tradiţia indica locul unde se află, anume pe faţa de nord a piramidei. Abia după o muncă grea şi costisitoare, în anul 825 al erei noastre, el scobi un pasaj de intrare, după cum ne arată figura, în speranţa că va găsi acolo comori mari. Dar, cu toate că piramida conţinea în sine comori foarte mari de ordin intelectual, apreciate mult astăzi, ea nu ascundea însă din acele pe care le căutau Arabii. Totuşi munca lor ne-a fost zadarnică. Căci în timp ce ei munciau, piatra care sigila „primul pasaj suitor” se desprinse şi căzu în „pasajul de intrare”, descoperind astfel secretul şi scoţînd la iveală prezenţa „primului pasaj suitor”. Arabii crezură că cu descoperit în sfîrşit drumul comorilor ascunse, dar neputincioşi a muta din los „dopul” de granit, ei tăiară un pasaj de-a lungul acestuia scobind calcarul mult mai moale şi mai uşor de ridicat.

Marturia marei piramide cu privire la planul vîrstelor

((C783)) Tînărul scoţian, Robert Menzies, care cel dintîi sugeră ideea că marea piramidă ascundea învăţăminte religioase sau mesianice, spunea într-o scrisoare adresată profesorului Smyth:

((C784)) „De la capătul de nord al marei galerii, urcînd rampa, aflăm indicaţii anii vieţii Mîntuitorului nostru, exprimati în policari--un policar pentru un an--şi treizeci şi trei de policari ne duc exact la gura puţului”.

((C785)) Acest „puţ” este aşa zicînd cheia întregei revelaţiuni a marei piramide; el ilustrează nu numai moartea şi punerea în mormînt a Domnului, ci şi învierea sa. Aceasta din urmă este clar arătată de faptul, deja notat, că gura „puţului” şi împrejurimile lui nemijlocite par să fi ajuns în această stare dărăpănată în urma unei explozii violente ce s-ar fi produs de jos în sus. In acelaşi chip a rupt şi Christos legăturile morţii şi a scos la iveală viaţa şi nemurirea, deschizînd astfel vieţii o nouă cale. (Evrei 10:20.) El nu era cu putinţă să fie ţinut în legăturile morţii (Fapte 2:24)--asa par să ne arate şi să ne înveţe stîncile sfărîmate ce înconjoară partea de sus a „puţului”.

((C786)) Numai prin „puţ” se putea intra la unul din pasajele suitoare ale marei piramide.

((C787)) După cum „puţul” era singura cale prin care se putea intra la unul din pasajele suitoare ale marei piramide, tot astfel moartea şi învierea lui Christos constituiesc singura cale a omenirii decăzute de a putea ajunge la viaţă, pe oricare treaptă. In piramidă exista într-adevăr „primul pasaj suitor”, dar el era de nestrăbătut; tot astfel legămîntul legii mozaice părea să fie o cale sau o perspectivă ce duce la viaţă, dar în realitate era o cale de nestrăbătut, pe care nu se putea trece. Niciun membru al rasei omeneşti decăzute n-a reuşit să ajungă la viaţă urmînd prescripţiile ei. „Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii”. (Rom. 3:20.) Preţul de răscumpărare, simbolizat prin „puţ”, este singura cale prin care un membru al omenirii condamnate poate să ajungă la măreţele binecuvîntări cuprinse în planul lui Dumnezeu, adică la viaţă veşnică.

((C788)) Cu cîţiva ani înainte de a se fi înţeles că „marea galerie” reprezenta dispensaţia evanghelică, prof. Smyth, în urma unor observaţiuni astronomice, determinase data construirii marei piramide şi găsi anul 2170 înainte de Christos. Cînd Dl Menzies sugeră ideea că lungimea rampei „marei galerii”, în policari, reprezintă ani, se crezu că dacă această teorie era adevărată, măsurătoarea rampei, începînd de la capătul de jos al „marei galerii”, coborînd apoi „primul pasaj suitor” pînă la întretăierea lui cu pasajul coborîtor şi de acolo urcînd spre ieşire, trebuia să dea undeva un semn sau o indicaţie care să confirme cifra găsită mai sus şi să dovedească dat construirii precum şi exactitatea teoriei că un policar reprezintă un an. Această idee, care nu era nicidecum nechibzuită, era totuşi o probă decisivă. In 1872, un inginer civil fu însărcinat să măsoare exact pasajele, camerele, etc., ale piramidei. Raportul său confirmă pe deplin această idee. Măsurătorile lungimii rampei arătară că parcursul indicat mai sus era de 2170 şi jumătate policari pînă la o linie trasă cu rigla şi gravată în pereţii „pasajului coborîtor”. Data construirii marei piramide este astfel îndoit adeverită, în timp ce lungimile pasajelor sînt verigile istoriei şi ale cronologiei cari pot fi considerate ca semne şi „o mărturie” pentru Dumnezeu în mijlocul Egiptului.

((C789)) Graţie măsurătorilor precise ale tuturor pasajelor, furnizate de prof. Smyth, sîntem în măsură să atingem părţile cele mai caracteristice ale mărturiei acestui „martor” din piatră, care ne vorbeşte astăzi.

((C790)) Cînd am putut aprecia ceea ce am spus din capul locului despre acest martor, ne cugetam că dacă marea piramidă era o Biblie de piatră, dacă ea expunea planurile ascunse ale marelui Arhitect al universului, dovedindu-i preştiinţa şi întelepciunea, atunci ea ar trebui să fie şi va fi în armonie desăvîrşită cu Cuvîntul scris. Faptul că secretele piramidei au fost păstrate pînă la sfîrşitul celor şase mii de ani ai istoriei lumii, şi că ea începe acum să pună mărturie că zorile milenare apar, este în armonie cu Cuvîntul scris. In acelaşi chip măreaţa mărturie a Bibliei cu privire la planul glorios al lui Dumnezeu a fost ţinută ascunsă de la întemeierea lumii, şi abia acuma începe să strălucească în toată plinătatea şi măreţia ei.

((C791)) Am expus deja în volumnle precedente şi în celelalte capitole ale acestui volum mărturia clară a Cuvîntului, arătînd că sîntem în ajunul unei noi dispensţii, la revărsatul zorilor zilei milenare. Această dispensţie va aduce schimbarea domniei suverane asupra pămîntului. Autoritatea va fi luată de la „atăpînitorul acestei lumi” (Apoc. 11:15) şi de la credincioşii săi şi va fi predată Aceluia „care are drept la ea” (Ezech. 21:27; Dan. 7:27) prin dreptul de răscumpărare, precum şi sfinţilor săi credincioşi. O mare binecuvîntare va rezulta din această schimbare pentru lumea întreagă; totuşi perioada de transferare, în tipul căreia domnitorul actual, „omul cel tare”, va fi legat şi despuiat (desbrăcat) de orice putere (Mat. 12:29; Apoc. 20:2) va fi un timp de mare strîmtoare. (Is. 49:24,25.) Semnele timpului indicate de Scripturi ne arată că acest timp de strîmtorare nu va sosi decît după cea de a doua venire a lui Christos (în Oct. 1874); că judecata naţiunilor va începe atunci cînd lumina şi cunoştinţele se vor revărsa ca nişte valuri în ziua lui Iehova. Marea piramidă ilustrează aceasta în modul următor:

((C792)) „Pasajul coborîtor” care conduce de la intrarea în piramidă la „puţ” sau la „camera subterană”, reprezintă calea urmată de lume în general (sub conducerea domnitorului acestei lumi, Satan) pînă la timpul de mare strîmtorare (simbolizat prin „puţ”) în care se va termina domnia celui rău. Este întrucîtva uşor a determina lungimea acestei perioade şi a vedea cînd puţul strîmtorării va fi atins: e suficient a pleca de la o dată determinată, clar arătată în piramidă şi a face apoi măsurătoarea de la acest punct de plecare. Această dată sau acest punct de plecare e fixat de întîlnirea (joncţiunea) „primului pasaj suitor” cu „marea galerie”. El arată naşterea Domnului nostru Isus, după cum „puţul”, 33 şi 1/2 policari mai departe, marchiază moartea sa. Dacă din acest punct măsurăm lungimea „primului pasaj suitor” pînă la joncţiunea (întîlnirea) lui cu „pasajul coborîtor”, vom determina astfel o dată caracteristică asupra acestuia din urmă. Lungimea acestui „prim pasaj suitor” este de 1542 policari pînă la punctul de întretăiere cu pasajul coborîtor, acest punct corespunde astfel anului 1542 înainte de Christos. Măsurînd apoi „pasajul coborîtor” de la acest punct determinat pînă la intrarea în „puţ” care reprezintă timpul de mare strîmtorare şi de nimicire care va pune capăt acestui veac, aducînd cu sine prăbuşirea puterii celui rău, aflăm 3457 de policari sau ani cari trebuiesc adăugaţi la data de mai sus --1542 înainte de Christos. Acest calcul indică deci că 1915 ani după Christos ne duc la timpul de strîmtorare, căci 1542 ani înainte de Christos adunaţi cu 1915 ani după Christos ne dau 3457 ani. Marea piramidă aduce deci mărturie că anul 1914 va fi începutul unui timp de strîmtorare cum n-a mai fost de cînd sînt naţiunile şi nici nu va mai fi altul asemenea în veacurile viitoare. Vedem deci că acest martor confirmă în totul mărturia Bibliei asupra acestui subiect.--vezi Vol. 2, cap. 7, al Studiilor în Scripturi.

((C793)) Nimeni n-ar trebuisă pună la îndoială faptul că cei patruzeci de ani cari începură de la sfîrşitul anului 1874 sînt anii secerişului, chiar dacă strîmtorarea cea mare n-a atins încă punctul culminant şi critic, chiar dacă acest timp de „seceriş” a fost, de la acea dată, o perioadă în timpul căreia cunoştinţa a crescut considerabil (foarte mult). Amintim că figurile şi ilustraţiunile marei piramide, inclusiv diagrama „puţului”, au fost schiţate de profesorul Smyth fără să aibă în vedere această aplicaţie, adică în afară de orice consideraţie religioasă.

((C794)) Cuvîntul lui Dimnezeu arată clar dă judecăţile executate în cursul acestui timp de strîmtorare vor începe cu biserica nominală; ele vor fi pentru ea preludiul (începutul) prăbuşirii sale în mijlocul unor formidabile ciconiri de interese între capital şi muncă, cari se organizează astăzi pentru luptă.

((C795)) Forma şi gradul de isprăvire a acestei camere subterane sau „puţ” au o semnificaţie cu totul deosebită; o parte din pereţi şi tavalul sînt potrivite, dar ea nu are o pardoseală unită şi reală; solul (padimentul) e scorburos, neisprăvit şi coboară în povîrniş neregulat din ce în ce mai prăpăstios spre peretele de răsărit, justificînd astfel numele de „abis fără fund” ce i se dă uneori. Această cameră ne vorbeşte despre eliberare, despre libertate ca şi despre strîmtorare; despre ridicare ca şi despre degradare. In adevăr, pasajul ce duce acolo e aşa de jos şi aşa de strîmt încît cel ce se duce spre „puţ” trebuie să ia o poziţie foarte aplecată şi prin urmare foarte neplăcută. După ce a ajuns la această cameră, tîrîndu-se, obosit, coboară pe sol pe o treaptă înaltă; de altă parte, tavalul este mai înalt; acest spaţiu foarte mărit simbolizează o oarecare dezvoltare mintală a oamenilor cari merg spre desrobire, spre libertate.

((C796)) Cît de adevărate sînt toate acestea comparîndu-le cu faptele reale! Oare nu vedem noi deja răspîndindu-se spiritul de libertate în sînul masselor populare, în sînul naţiunilor civilizate? Nu vrem să discutăm natura acestor libertăţi, nici să examinăm dacă sînt ele sau nu justificate; ne mărginim să constatăm că ele sînt simbolizate de înălţimea tavanului şi despresiunea (scufundarea) solului (pardoselii); noi constatăm numai faptul că lumina din epoca noastră, care este ziua lui Iehova, aduce cu sine spiritul de neatîrnare. Acest spirit de libertate în atingere cu mîndria de sine, cu bogăţia şi cu puterea claselor conducătoare va fi cauza strîmtorării celei mari care, potrivit sfintelor Scripturi, are să urmeze. Cu toate că aceste lucruri abia au început, regii, împăraţii, oamenii de stat, capitaliştii, cu un cuvînt toţi, văd apropiindu-se evenimentele şi „îşi dau sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor cari se vor întîmpla pe pămînt; căci puterile cerurile vor fi clătinate”. (Luca 21:26.) Organizaţiunile civile, sociale şi religioase din „lumea rea de astăzi” vor dispărea, se vor duce în nimicirea simbolizată prin „puţ” sau camera subterană. „Puţul” este nu numai o ilustraţie a turburărilor cari vor răsturna şi vor nimici preszenta ordine de lucruri (fiindcă aceasta n-ar putea să se armonizeze cu ordinea de lucruri mai bună care va fi stabilită în împărăţia lui Dumnezeu), ci el mai simbolizează şi sfîrşitul sigur al fiecărui individ care va continua să urmeze vreo cale rea şi care în deplina lumină a vîrstei milenare va refuza să se lase de păcate şi să umble pe calea dreptăţii.--Is. 65:20; Ps. 101:8.

((C797)) Să notăm un alt fapt în legătură cu cele de mai sus: Inclinaţia „pasajului coborîtor” este potrivită pînă în apropierea „puţului”, apoi pasajul devine orizontal. Lungimea pasajului orizontal cuprins între intrarea în camera subterană sau „puţ” şi partea înclinată a pasajului coborîtor este de 324 policari; acest punct ar corespunde anului 1591 (1915-324=1591). Acest fapt pare să indice că pe la 1591 s-a petrecut un eveniment important care a influenţat în aşa măsură mersul civilizaţiei încît ea încetă să mai urmeze o cale care duce în jos. Ce s-a întîmplat deci în timpul acela? Fost-a la acea dată o mare mişcare socială care a putut să exercite o asemenea influenţă?

((C798)) Culoarul (gangul) strîmt şi înclinat reprezintă mersul lumii în vreme ce pasagiile coborîtoare simbolizează alergarea Bisericii „chemate”. Schimbarea suferită de pasajul coborîtor care din înclinat cum era devine orizontal, pare să indice apariţia luminii şi a reformelor politice sau morale cari s-au manifestat la epoca aceea; aceasta fu întrucîtva o ameliorare a drumului urmat de omenire pe calea ce duce în jos a păcatului.

((C799)) Reformaţiunea din veacul al 16-lea fu desigur favorabilă primenirii morale; ea curăti atmosfera morală de multă ignoranţă şi superstiţie. Protestanţii şi un mare număr de catolici admit că ea a însemnat începutul unei noi ere pe drumul progresului universal.

((C800)) Noi nu pretindem, cum pretind unii, că în zilele noastre totul merge spre mai bune. Există chiar multe lucruri pe care noi nu le putem aproba, care nu sînt în armonie, nici cu civilizaţia, nici o voinţa divină. Noi nu facem altceva decît să constatăm că în lume domneşte un spirit mai generos şi mai „umanitar”, dar care este încă foarte departe de spiritul Domnului nostru Isus. Totuşi această stare de lucruri e mult mai de dorit decît superstiţia şi ignoranţa din trecut.

((C801)) In realitate, tocmai această ameliorare socială a dat naştere „teoriei evoluţiei”. Acest progres social a făcut pe mulţi să creadă că lumea evolua cu repeziciune. Din acest fapt, s-a tras concluzia că un Mîntuitor şi opera sa de răscumpărare nu erau necesare, că nu era nevoie nici de o împărăţie viitoare, nici de o restatornicire a tuturor lucrurilor. In curînd biata lume va înţelege că o regenerare bazată pe principiile egoismului nu poate decît să mărească nemulţumirea şi chiar să ducă la anarhie. Numai copiii lui Dumnezeu, călăuziţi de Cuvîntul său, pot vedea aceste lucruri sub adevărata lor lumină.

((C802)) In timp ce dimensiunile mai sus indicate deuc o mărturie în armonie cu cea a Bibliei, o dimensiune totuşi părea să fie în dezacord cu Cuvîntul lui Dumnezeu; aceasta era lungimea „primului pasaj suitor” care, după cum s-a presupus, reprezenta perioada începînd cu exodul poporului lui Izrael din Egipt şi terminîndu-se la naşterea Domnului nostru Isus. cu aceea arătată în Vol. 2 al Studiilor în Scripture, cap. 7 şi numită vîrsta iudee, care începu cu 198 de ani înainte de ieşirea lui Iacob şi nu se termină, decît în momentul cînd Domnul, pe care ei îl respinseră, le lăsă casa pustie, cinci zile înainte de crucificarea sa.--Mat. 23:37,38. Perioadele biblice arătate deja în Vol. 2 sînt exacte, sîntem siguri de aceasta şi exactitatea lor am dovedit-o în mai multe chipuri. Am văzut că de la ieşirea din Egipt pînă în anul 1 al erei creştine s-au scurs 1614 ani, iar lungimea rampei (suişului) „primului pasaj suitor” nu măsoară decît 1542 de policari. Pe de altă parte, ştim din Cuvintele Domnului şi ale profeţilor că vîrsta legii sau timpul de „favoare” acordat Izraelului după trup nu s-a terminat la naşterea lui Isus ci trei ani şi jumătate după moartea sa, la sfîrşitul celor 70 de săptămîni de favoare a lui Izrael, adică în anul 36 al erei noastre. Lungimea perioadei de la exod la sfîrşitul timpului de favoare este deci de 1650 ani (1614+36). Marea piramidă trebuia totuşi, după cît se pare, să indice lungimea completă a timpului de favoare acordat lui Izrael deşi, în anumite privinţe, măreţia şi binecuvîntările nouei dispensaţii începuseră deja la naşterea lui Isus. (Luca 2:10-14,25-38.) Am putut constata că piramida exprimă acest lucru într-un chip foarte ingenios. Lungimea „dopului” de granit este exact acea care trebuie adăugată la lungimea obţinută măsurînd rampa (suişul) „primului pasaj suitor” de la peretele de nord a „marei galerii” pînă la capătul de jos a dopului însuşi. Inţelegem prin urmare de ce acest „dop” era atît de solid fixat ca nimeni să nu-l poată mişca de la locul său. El fu aşezat acolo de marele Arhitect în scopul vădit de a rămîne aşa pentru ca astăzi noi să putem auzi mărturia lui care vine să întărească pe cea a Bibliei--planul şi cronologia ei.

((C803)) Pentru a măsura lungimea „primului pasaj suitor” noi îl vom considera drept un telescop al cărui „dop” de granit a fost scos afară din tocul său pînă ce capătul lui de sus va ocupa poziţia capătului de jos oprindu-se în axa (inima) pasajului suitor. Distanţa de la intrarea de nord a „marei galerii” pînă la capătul de jos al „dopului” de granit este de 1470 policari. Dacă adăugăm acum la aceasta lungimea „dopului” ieşit din „tocul” său, care este de 179 policari, obţinem un total de 1649 policari reprezentînd 1649 ani. Diferenţa de un plicar sau de un an între numărul acesta şi cel arătat de cronologia Bibliei (1650), provine din faptul că „dopul” a fost puţin tăiat de către acei cari s-au trudit să-l mute de la locul său în culoar.

((C804)) Astfel, acest „martor” din piatră confirmă pe deplin mărturia Bibliei şi ne arată că perioada începînd de la exodul lui Izrael din Egipt pînă la sfîrşitul favoarei lor naţionale în anul 36 după Chr., este de 1650 ani. Această perioadă nu trebuie confundată cu celelalte două peri