Prefaţa Autorului
((C1)) Acest volum a fost scris în 1890; de atunci s-au scos numeroase ediţii în diferite limbi şi altele sînt încă în perspectivă. Miile de copii ai lui Dumnezeu mărturisesc că el a fost pentru dînşii un mijloc de a sonda izvorul apelor vii--Cuvîntul lui Dumnezeu. Sîntem convinşi că el va continua să fie un mijloc de binecuvîntare pînă cînd, graţie împărăţiei, cunoştinţa măririi lui Dumnezeu va umplea tot pămîntul, după cum apele acoper fundul mării.
((C2)) Noi nu pretindem că „Studiile în Scripturi” au fost înspirate, dar sîntem fericiţi că la aurora noii dispensaţii lumina adevărului străluceşte atît de clar şi că planurile divine apar atît de lămurite, încît abia dacă ar fi de schimbat un cuvînt acestui volum dacă ar fi fost scris astăzi, după 26 de ani.
((C3)) Timpul sfîrşitului, în care trăim, a confirmat aceasta pe măsură ce anii treceau şi în deosebi de cînd am intrat, după cronologie, în Ziua cea mare a şaptea. Lucrarea secerişului se dezvolta încetul-cuîncetul şi, contrar de ceea ce presupuneam la un moment dat, şi anume că ea se va termina odată cu sfîrşitul timpurilor neamuriilor, ea continuă încă. Secerea Adevărului şi-a continuat lucrarea şi adunarea grîu--lui copt a progresat din Octombrie 1914 încoace ca niciodată înainte. In adevăr, războiul mondial a deşteptat omenirea; idei de independenţă frămîntă spiritele. Legăturile ignoranţei, superstiţiei şi prejudecăţilor se rup încetul cu încetul, eliberînd pe cei ce doresc să cunoască şi să facă voia lui Dumnezeu, urmînd pe Isus.
((C4)) Sîntem fericiţi de a putea încă servi marelui nostru Rege pentru adunarea aleşilor săi, fericiţi de a vedea că mulţi alţii vin la Adevăr şi se pregătesc pentru „nunta Mielului”. Este evident că „uşa” nu s-a închis încă, dar probabil ea se va închide nu peste mult; numărul aleşilor va fi atunci complet şi toţi vor fi trecut dincolo de văl.
((C5)) Noi recunoaştem că restaurarea poporului lui Izrael nu s-a împlinit atît de repede cum aşteptam. Totuşi, Evreii care sînt în Palestina par să fie acolo minunat protejaţi şi mulţi din cei ce se găsesc în ţările actualmente în război, în deosebi în Polonia, ar fi fără îndoială fericiţi dacă s-ar fi înapoiat în ţara lor cînd li s-a oferit ocazia. E greu să se spună care va fi influenţa finală a războiului asupra intereselor Evreilor în general. De aceea să aştemptăm şi să veghem. Asprele încercări prin care trec par să decidă pe mulţi dintre ei să se îndrepte spre adevărata lor patrie. Noi n-am crezut niciodată că toţi se vor întoarce în patria lor, ci numai o parte care va reprezenta naţiunea întreagă, după cum s-a întîmplat şi atunci cînd s-au înapoiat din captivitatea Babilonului; numai vreo 52.000 se întoarseră atunci, deşi numărul celor ce fuseseră duşi captivi fu foarte mare.
((C6)) Evreii care se înapoiază în ţara lor sînt dintre aceia care au credinţă în Dumnezeu şi în făgăduinţele Lui. Ei vor fi fără îndoială consideraţi de El ca reprezentanţii totalităţii. Amintim cititorilor noştri că atunci cînd s-a scris acest volum, Evreii nu se gîndeau cîtuşi de puţin la reîntoarcerea lor în Palestina. De atunci, a luat naştere Sionismul şi a ocupat un loc important în inimile lor. La început Sionism secular, deveni încetul cu încetul o speranţă, un sentiment religios.
((C7)) Marea Piramidă din Egipt, despre care se vorbeşte în acest volum, n-a pierdut nimic din interesul ei pentru autor. Acesta consideră încă pasajul ce duce în jos ca reprezentînd drumul omenirii spre degradare sub domnia păcatului şi a morţii; primul pasaj ce duce în sus ca reprezentînd dispensaţiunea Legii--legămîntul lui Dumnezeu încheiat la Sinai cu Izrael şi ţinuta acestui popor sub această lege. Marea galerie este încă considerată de el ca figurînd sublima măreţie a învăţăturilor lui Christos şi ale ucenicilor săi în decursul vîrstei evanghelice; treapta extremităţii superioare a marei galerii ca figurînd o schimbare însemnată în afacerile lumii, schimbare care va ridica pe om la o treaptă superioară. Legătura între vîrful marei galerii şi spaţiul de de-asupra camerii Regelui reprezintă încă, în ochii săi, prezenţa spriituală a Domnului în timpul secerişului acestei vîrste, început în 1874.
((C8)) Noi n-am încercat niciodată să comparăm marea Piramidă cu Cuvîntul lui Dumnezeu aşa cum este el înfăţişat în Vechiul şi Noul Testament, sau s-o considerăm ca egala lui. Totuşi credem încă, că structura acestei Piramide, atît de diferită de cea a altora, a fost inspirată de Dumnezeu pentru a fi un monument şi o mărturie în mijlocul şi la hotarul Egiptului. (Is. 19:19.) Istoria ei este cu totul diferită de cea a altor lucrări de artă sau a relicvelor din acele vremuri îndepărtate. Prin faptul că sprijină puternic planul divin al vîrstelor, ea impresionează pe toţi acei ce o înţeleg într-adevăr.
((C9)) Nădăjduim că noii cititori vor scoate din acest volum aceleaşi bogate binecuvîntări ca şi primii şi că astfel vom putea împreună glorifica pe Dumnezeu şi ne vom putea bucura de lumina şi îmbărbătarea ce răspîndeşte el în drumul nostru în zilele stabilirii şi inaugurării glorioasei împarăţii a Fiului Său prea-iubit.
((C10)) Impărăţia lui Messia este uneori numită împărăţia lui Dumnezeu, cu toate că ea va fi în întregime sub cîrmuirea lui Mesia, fiindcă legile sale, orînduelile sale, judecăţile sale sînt în strictă conformitate cu aranjamentul divin, care nu se schimbă. Astfel, cînd ne rugăm: „Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pămînt”, noi exprimăm dorinţa noastră de a vedea cîrmuirea desăvîrşită a Tatălui nostru ceresc stabilită pe pămînt şi de a se realiza speranţa şi aşteptarea noastră privitoare la domnia milenară a lui Christos care va pune capăt rebeliunii pămîntului şi va aduce omenirea în armonie cu Dumnezeu, stare de care se bucură îngerii din ceruri în perfecţiunea lor.
((C11)) Inaugurarea împărăţiei lui Messia are diferite etape. In decursul prezenţei (paruziei) sale, Isus glorificat deşteaptă la viaţă sau învie pe membrii corpului său care dorm în mormînt; acesta este primul act al Aceluia pe care Dumnezeu L-a înălţat atît de sus--moştenitorul făgăduinţei făcută lui Avraam. Membrii corpului trebuie să fie compleţi la număr înainte ca Christos să-şi asume oficial funcţiunile sale de Rege al lumii. Certitudinea acestui fapt ne este dată de Cuvîntul inspirat: „Cînd se va fi arătat Christos, viaţa voastră, atunci şi voi împreună cu dînsul vă veţi arăta în mărire”.--Col. 3:4.
((C12)) Invăţătorul se ocupă apoi de membrii în viaţă ai corpului său, Biserica. Parabola cu minele şi talanţii ne arată că Invăţătorul judecă pe toţi ucenicii săi consacraţi şi că el hotăreşte cine sînt vrednici de împărăţie şi cine nu. Cînd numărul va fi complet, cei aleşi vor fi glorificaţi, „schimbaţi” prin înviere, deoarece „carnea şi sîngele nu pot să moştenească împărăţia lui Dumnezeu”. (1 Cor. 15:50.) Atunci Christos glorificat va lua în mîiini conducerea lumii. El va cere Tatălui popoarele şi ele îi vor fi date drept moştenire, iar marginile pămîntului drept stăpînire. El le va păstori cu toiag de fier, şi vor fi sfărîmate ca vasele unui olar.--Ps. 2:8,9; Apoc. 2:27; 11:15.
((C13)) Momentul cînd Fiul omului se va manifesta luînd în stăpînire puterea, şi cînd va îngădui ca lumea să treacă prin groaznicul foc al anarhiei, este cu siguranţă aproate. Este probabil că după războiu (este vorba de primul război mondial--N. Tr.), sistemele clericale vor triumfa pentru un timp. Catolicii şi protestanţii vor participa la acest triumf, la care vor contribui şi prinţii politicei şi ai finanţei în speranţa că îşi vor putea prelungi puterea. Ne putem aştepta ca biserica nominală să se împotrivească cu energie, în acel moment, adevăraţilor şi credincioşilor ucenici ai lui Isus şi să urmeze pentru ei serioase persecuţiuni, poate chiar moartea pentru unii. Insă acest triumf va fi de scurtă durată; sentinţa pronunţată va fi executată şi Babilonul va cădea ca o piatră de moară în mare--în anarhie, în nimicirea totală din care nu se va mai ridica niciodată.--Apoc. 18:21.
((C14)) După Biblie, prăbuşirea completă a civilizaţiei va avea loc puţin după aceasta. Dar în momentul strîmtorării supreme a omenirii, va interveni Dumnezeu. Atunci Messia, alesul lui Dumnezeu, va lua conducerea şi va porunci pace popoarelor înfuriate. (Ps. 46:8-10.) El va face să iasă ordinea din haos, bucuria şi lauda din lacrimile desnădejdii. Impărăţia lui Messia se va naşte astfel în mijlocul unor groaznice suferinţe; dar glorioasele rezultate vor compensa cu prisosinţă „timpul de strîmtorare, cum niciodată n-a fost de cînd sînt popoarele”. Şi profetul Haggai (2:7) ne spune că „dorinţa tuturor popoarelor va veni”.
((C15))
Fie ca aceste pagini să continue a fi spre binecuvîntarea poporului
lui Dumnezeu şi spre lauda numelui lui Iehova! Aceasta este rugăciunea
autorului.
Brooklyn, N.Y.
Charles T. Russell
1 Oct. 1916